Toate îşi au vremea lor

Ieri, toată ziua am avut în minte cuvintele lui Kohelet (Eclestiastul): ”Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” - Kohelet 3:1. M-am gândit ”știu!”, dar când am văzut că nu renunță am zis ”ok... ce vrei să înțeleg?” Poate că nu am ajuns la o revelație teologică și Baruch HaShem că nici nu căutam, dar știți ce am priceput dincolo de ce știam?

Adonai e un Creator care înainte de a mă crea și-a făcut un plan. Și planul ăsta e perfect. Ai auzit vreodată pe cineva spunând ”Dumnezeu are un plan special cu tine”? Eu nu cred așa ceva pentru că: 1. nu e Biblic și 2. pentru că a avea planuri speciale implică un anume neajuns în alte planuri iar acest neajuns reflectă de fapt neajunsul Celui ce l-a făcut și eu nu cred că Adonai are planuri speciale sau mai puțin speciale. Cred că Adonai are planuri. Punct. Un plan ”mai bun” nu înseamnă faimă, nu înseamnă a muta lumea și nu înseamnă a dobândi cât mai mult. Un plan bun și reușit înseamnă întotdeauna credincioșie. Nu înseamnă că Pavel, sau Billy Graham au avut parte de planuri mai speciale pentru viața lor, ci înseamnă doar că au fost credincioși în ceea ce li s-a încredințat și răsplata lor ca și a mea va fi în funcție de cât de credincioasă am fost cu ceea ce mi-a dat Adonai. Pornind de la faptul că Adonai are un plan, acest plan implică un început și un sfârșit.
”Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei” -- Ziua în care m-am născut a fost hotărâtă și ziua în care am să mor a fost hotărâtă. Mi s-a dat exact timpul de care am nevoie ca să fiu credincioasă.
”Săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei” -- A fost hotărât ca după ce m-am născut să fiu într-un cadru perfect (chiar dacă atunci nu părea) în care să se sădească în mine lucruri care să ducă înspre ceea ce sunt astăzi și a venit un timp în care singură a trebuit să smulg unele din lucrurile care au fost sădite în mine dar care nu mă reprezentau. Și Adonai mi-a dat timp pentru amândouă.
”Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei” -- încă nu știu nici azi de ce Adonai a îngăduit să fie unele lucruri ucise în mine, lucruri care nu aș fi vrut să moară, lucruri care nu au ținut de mine să le țin în viață, dar au fost ucise ori de alții ori de mine, dar știu că uimirea mea a fost absolută în momentul în care S-a atins de mine Tămăduitorul și m-a tămăduit. Cred că Adonai a vrut să-L experimentez pe El în toate formele Lui și dacă nu ar fi hotărât un timp în care să fie ucise lucruri din mine, nu aș fi cunoscut puterea Lui de vindecare niciodată. Todah Avi!
”Dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei” -- mi-a luat mult timp să construiesc unele lucruri, idei, crezuri în mine, dar Adonai a lăsat un timp în care să fie dărâmate, pentru că voia să zidească ceva mai bun.
”Plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui” -- pentru acest lucru sunt cea mai recunoscătoare. Dacă nu ar fi îngăduit să-mi lase timp să-mi plâng lacrimile, n-aș mai fi putut merge înainte. El înțelege când se adună atâtea în mine încât singurul fel în care mai pot să-mi fac loc e să le plâng. Nu plâng des, dar când plâng nu mă oprește, nu mă consolează, nu-mi cere să râd, respectă faptul că e o vreme în care să plâng și ca să nu mă lase așa stoarsă de puteri, aduce o vreme în care să râd. Și Baruch HaShem că încă nu am întâlnit om care să nu mă întrebe ”dar tu tot timpul râzi?” - nu, nu râd tot timpul. Sunt doar binecuvântată cu un Dumnezeu care vede vremurile când plâng că nu sunt multe dar grave și atunci recuperează cu vremuri în care să râd.
”Bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui” -- în ivrit cuvântul tradus de Cornilescu ”bocit” vine de la shivah (fără nici o legătură cu idolul indienilor) care este un ritual de jelire a unui mort timp de 7 zile. Nu am avut un timp de jale decât pe bunicul meu pentru care am jelit pentru că a fost omul care m-a crescut. Atunci cu o minte împânzită de regrete i-am zis lui Adonai ”Rămân încredințată că ești mai adânc decât disperarea mea, mai mare decât temerile mele și infinit mai real decât orice minciună cu care am fost vreodată mințită...Tu Ești!” Evreii când sunt în shivah, stau jos pe podea, mai jos decât toți ceilalți care ar veni în casă, poartă o haină ruptă și numeni nu vorbește nimic decât dacă cel care suferă începe o conversație. Omul nu e mângâiat, nu primește explicații despre cum totul e parte dintr-un alt plan, pentru că ei înțeleg că nu ai ce cuvinte să îi spui unui om care plânge pe cineva drag. Eu nu am avut oameni care să vină la mine și să nu încerce să-mi explice ”sensul universului”, dar Adonai a fost ca un evreu pentru mine, m-a lăsat să-mi plâng bunicul, iar apoi a adus o vreme de bucurie în inima mea în care am dansat ca nebună înaintea Lui.
”Aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei” -- Adonai a lăsat o vreme de ignoranță în viața mea în care dădeam cu pietre în oricine era diferit, în oricine își punea întrebări, în oricine nu era ca mine ... iar apoi I-a fost milă de mine și a lăsat ca alții să dea cu pietre în mine, nu să le arunc înapoi ci să le strâng ca pietre de aducere aminte că Adonai e drept.
”Îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei” -- a fost o vreme când mă topeam să mă ia Adonai în brațe, să mă privesc ca și pe un copil purtat în brațe, dar a venit o vreme când mă văd mai mult umblând ca un om responsabil lângă Tatăl, care e îmbrățișată dar nu ca și o smiorcăită care vrea în brațe că-i e lene să umble și vrea tot la înălțime, ci pentru că acum înțeleg ce înseamnă îmbrățișarea Lui.
”Căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei” -- Am căutat odată „prințul” care de fapt era mai mult o iluzie de un om înrădăcinat cu totul în Adonai destul de orb să nu vadă defectele mele (care nu-s puține) și care să vadă destul de bine încât să-mi vadă funiile cu care sunt legată de Yeshua și Israel. Ori m-am pierdut în căutarea asta, ori el, ori nu există și nici nu mai știu dacă e chiar așa de groaznic gândul că n-ar fi. Adonai a avut răbdare cu mine și m-a lăsat să caut și m-a lăsat să mă înșel și să pierd și nicoodată nu mi S-a pus înainte. În planul Lui măreț a lăsat o vreme în care să caut.
”Păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei” -- cred că mai multe am lepădat decât am păstrat, dar Adonai mi-a dat har pentru amândouă.
”Ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui” -- amândouă dor deopotrivă, dar trebuie să existe semne că am trecut prin viață.
”Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei” -- eu încă nu am cunoscut vremea să tac, poate că a fost și am trecut ca boul pe lângă poartă, dar încă nu am învățat când vine vremea să tac, să tac.
”Iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui” -- Adonai... așa infinit cum e, a lăsat ca eu, cu o inimă limitată să simt un sentiment infinit și chiar dacă nu cred că a iubi e cel mai fain sentiment din lume, cred că în final e mai bine să iubești măcar odată, ca atunci când vine vremea să urăști să nu te condamni prea tare.
”Războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” -- Acesta e motivul pentru care eu nu cred în ”activiști pentru pace” pentru că uneori războiul e necesar, că e la nivelul interior al unui om, că e la nivelul spiritual, că e la nivel de națiune. Este o vreme când oricât de împăciuitor ai fi, trebuie să te lupți. E o vreme pentru pace, dar pacea nu trebuie să excludă dreptatea sau încălcarea principiilor.
De ce spun toate astea? Pentru că eu cred cu toată inima că dacă nu ar lăsa Adonai un timp de tămăduire în viața mea, nu ar putea să aducă un timp de rupere. Că dacă nu ar fi toate lucrurile calculate la fracțiuni de secundă, m-aș pierde și doar atât, m-aș bucura și doar atât, m-aș aduna și doar atât, dar pentru că ce se pierde poate fi găsit, pentru că bucuria e temperată de durere, pentru că rana e alinată cu vindecare, pentru că războiul e compensat de pace, pot să fiu și să devin și tot mai mult pentru că de fiecare dată ruperea n-am s-o mai experimentez ca prima dată, ci cusută și tămăduită, cicatrizată și însemnată, dar mereu, mereu întreagă în planul Lui.

Bat Melech בת מלך
Cristina