Aur, diamante și rubine

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Yeshua HaMashiach. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.- 1 Corinteni 3:11-13

Aseară mi-am amintit de un moshel (pildă) de la Rabinul de Klausenburg, despre un om care locuia pe o insulă împreună cu familia lui. La un momendat aude un zvon despre un vapor care pleacă spre o altă insulă îndepărtată unde se găsește aur din belșug, diamantele zac pe străzi și rubinele sunt mai dese decât pietrele. Omul a vândut tot ce a avut și și-a cumpărat un loc pe vaporul respectiv. A durat ceva vreme până a ajuns la insula cu pricina și când a pășit pe pământ a văzut că totul era adevărat! Aurul era materialul care pava străzile, diamantele zăceau peste tot și rubinele erau mai dese decât pietrele. Și-a umplut buzunarele cu diamante și rubine și a mers în primul restaurant să mănânce istovit de lunga lui călătorie. Când să plătească a scos din buzunar un diamant pe care i l-a întins chelnerului. Acesta l-a luat în mână și s-a uitat la om nedumerit întrebându-l ”vrei să mă plătești cu praf? Pe insula noastră diamantele nu înseamnă nimic, aurul e materialul de construcții și rubinele sunt fără valoare.” Șocat omul a întrebat ”dar care e lucrul cel mai prețios pe insula voastră?” Chelnerul a răspuns ”untura”. Omul nostru a plecat și a început să adune untură și a ajuns cel mai bogat om de pe insula respectivă, dar pentru că trecuseră ani de când nu și-a văzut familia a hotărât să se întoarcă acasă. A cumpărat 7 vapoare pe care le-a umplut cu untură și s-a îndreptat spre casă. Când a ajuns la familia lui, aceștia bucuroși de revedere și de succesul omului l-au întrebat: ”toate aceste vapoare sunt pline cu diamante și aur?” Râzând omul le-a explicat ”diamantele nu au nici o valoare și nici aurul, veniți să vedeți adevărata bogăție!” Când a urcat pe primul vapor și a deschis încărcătura: aceasta se stricase. Omul era distrus, urcă pe al doilea vapor, dar și acesta era în aceeași situație și toate vapoarele lui s-au dovedit pline cu untură stricată. Copiii l-au întrebat ”ai fost pe o insulă plină cu diamante și ai adus acasă untură stricată?” ... dar omul era uluit. Și-a amintit că pe insula aceasta untura era neînsemnată și a început să plângă amar deoarece în locul unde conta, era acum sărac lipit.

Știu că toți căutăm valoare în orice facem, fie că e spiritual fie că e firesc. Noi suntem de pe o insulă unde se prețuiesc diamantele și aurul și rubinele, dar am fost lăsați temporar pe o insulă unde lucrul cel mai important e untura. E ok să aduni untură cât să trăiești, să poți plăti „chelnerii” dar dacă începi să crezi că de fapt untura e adevărata bogăție ai să te trezești că te întorci acasă cu multe dar putrezite și fără valoare. Am fost trimiși de Adonai în lumea aceasta să adunăm diamante și nu sunt greu de găsit, sunt peste tot... în cel mai neînsemnat om de pe ultimul rând din biserica de 2000 de membrii, în bătrânica din satul uitat de lume care se roagă pentru venirea lui Mashiach, în omul în care mereu te împiedici că nu ce ai vrea tu să fie, dar care are atâtea de dat și pentru că sunt peste tot ai tendința să crezi că nu au valoare. Te-a convins insula asta că valoarea stă în untura de care te folosești să îți plătești cheltuielile și începi să vrei tot mai multă untură și nu e destul câte haine ai avea, nu e destul câte mașini ai avea, nu e destul. Ajungi să-ți umpli vapoarele cu multe, dar care nu înseamnă nimic pe insula unde trebuie să te întorci...
Poate ai uitat o vreme de ce ești aici și te-ai ales cu untură sau o goană după ea, dar acum încearcă să culegi diamante și aur și rubine chiar dacă lumea în care ești acum le consideră praf pentru că știi că te îndrepți spre o lume unde au să conteze, iar în lumea asta ești doar temporar.

Bat Melech בת מלך
Cristina