Speranță când nu mai e nimic de sperat

„Aşa vorbeşte Domnul: ,După cum când se găseşte zeamă într-un strugure, se zice: ,Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!’ tot aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul." Yeshayahu/ Isaia 65:8

Nu sunt mulți anii de când mi-am pus inima să Îl înțeleg pe Adonai, să înțeleg cum e, să înțeleg ce vrea, ce iubește și ce-L doare. Dar chiar și în timpul ăsta scurt am ajuns să cunosc că nu cunosc aproape nimic. Mă uit la părți din El și încerc să le pun împreună, dar de cele mai multe ori îmi întrece puterea de a înțelege... așa că e mai bine să Îl iau pe bucăți. Știu că aș putea să mă uit doar la unul din atributele Lui o veșnicie întreagă și tot să văd ceva nou, ceva ce nu am mai văzut înainte, ceva care să mă lase plină de uimire și de recunoștiință strigând ca cherubim (heruvimii) KADOSH, KADOSH, KADOSH! (Sfânt, Sfânt, Sfânt). Nu știu eu multe, dar știu că vrea să cunosc despre El că „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (Shemot/ Exod 34:6-7).
Știu cu toată inima mea că iubește orice om de pe pământ, dar că dintre toți mă știe pe mine în totalitate, că m-ar găsi și dacă m-aș pierde între 6 miliarde de oameni și nu doar pentru că mi-a dat o amprentă digitală unică, ci pentru că a pus parte din El în mine, o parte care nu mai e în nimeni altcineva.
Știu că e un Dumnezeu gelos care mă iubește și El vrea pentru Sine ceea ce iubește, pentru că nu iubește cu jumătăți de măsură, nu mă iubește doar când e convenabil, nu mă iubește doar când e iubit de mine, ci iubește pentru că nu știe cum să nu mă iubească.
Dumnezeul ăsta Sfânt, Drept, Complet, Complex, Bun, Infinit și de necuprins, Dumnezeul ăsta care are milioane de îngeri care Îl adoră, Dumnezeul ăsta vrea cu tot dinadinsul să se lase iubit de mine, care sunt doar o suflare, care nu sunt constantă nici măcar în lucrurile pe care le iubesc.
Adonai e un Vier bogat. Are vii de toate felurile, vii care-i aduc mult rod, struguri plini de zeamă, struguri care mulțumesc inima Lui... și știți ce face Vierul ăsta? Caută zeamă într-un strugure uscat ca mine... zeamă care nici măcar nu ar putea ridica cu un strop nivelul mustului strâns de la alții și totuși caută rod în mine și numește sfertul de strop ce-l strânge ”binecuvântare”. Eu dacă mă uit la un om și văd doar un defect, dau la o parte cu totul omul, cu bune și rele împreună, dar Adonai nu e ca mine...adună din uscăciunea mea și cel mai insesizabil bun... și-l prețuiește.
Ai văzut vreodată oameni care să te facă să crezi că nu mai este nici o șansă pentru ei, că sunt lepădați de tot? Eu da... măcar că nu cunosc inima oamenilor la care mă uit și-i declar pierduți. Dar Adonai nu e ca mine... El dacă vede că omul s-a stins de tot, nu-i disprețuiește nici măcar fumul pe care îl scoate și nu-Și întoarce spatele...lasă lumânarea să se stingă singură dacă vrea, dar El nu stinge din partea Lui mucul care mai fumegă. Ai văzut vreodată oameni care din diferite motive au căzut frânți sub greutăți, care foarte probabil ei și le-au pus? Eu da... și am mai adăugat la povara lor greutatea disprețului cu care i-am privit că nu sunt în stare să se ridice... Dar Adonai nu e ca mine... El dacă vede omul că e frânt, nu-l rupe, nu-l judecă...prețuiește că încă nu s-a rupt de tot.
De aceea și dacă am să cred că aș fi izgonită vreodată dinaintea Lui n-aș putea să uit că nu renunță, că nu vrea perfecțiune, vrea doar tot ce sunt, chiar dacă e doar un sfert de strop, chiar dacă doar fum a mai rămas din mine, chiar dacă doar un fir mă mai ține în picioare...știu că de partea Lui El n-are să mă stingă și-atunci am să fac tot ce pot și ce știu să mă aprind iarăși de dragul unui așa Dumnezeu. Todah Melech sheli!

Bat Melech בת מלך
Cristina