Bat Melech

De ceva vreme trec prin anumite situații care în mod normal m-ar panica, dar astea nu-s vremuri normale așa că reacția mea nu e panică. În ultimele 2 săptămâni au fost oameni care nu aveau nici o legătură cu Adonai și tot ce puteau să spună când se uitau la mine era ”ți se întâmplă des să ai ghinion?” - alții mai ”sfinți” întreabă dacă ”i-am deschis vreo ușă celui rău”, iar alții sincer „în ceață” m-au întrebat la ce mă ajută că mi-am pus nădejdea în Adonai... la toate astea reacția mea a fost ori să râd ori să îmi dea lacrimile, dar pe cât posibil am încercat să tac.
Încerc să nu îmi dau cu părerea că înțeleg de ce face Adonai lucrurile în felul în care le face, pentru că adevărul este că uneori nu știu... iar acum e unul din acele momente în care chiar nu știu ce face. Știu doar ce consecințe au în mine.
Aseară mă rugam. Eram într-un anumit cadru și L-am simțit că vine lângă mine că mă acoperă cu aripile Lui și mă întreabă ”Fiică de Domn, de ce umbli cu capul plecat?” N-am răspuns nimic...mă gândeam doar ”Tu știi...Tu toate le știi”. M-a mai întrebat odată... I-am spus. I-am spus tot. Nu pentru că nu știa ci pentru că voia să audă de la mine, cea care simte efectul la tot ce face în mine. I-am spus că simt că fiecare lucru prin care trec taie din înălțimea mea câte un pic, iar acum am ajuns să am vreo 50 de cm în înălțime așa că da...umblu cu capul plecat”. M-a întrebat ”cine ești?”...”nu mă mai cunoști Adonai? în așa hal am ajuns de nici măcar Tu nu mă mai cunoști?” ...”cine ești?” ... ”nu mai știu”. M-a întrebat până când I-am răspuns ce a vrut să audă ”Sunt Bat Melech (fiică de Împărat)!” L-am simțit că-Și strânge aripile mai tare în jurul meu și că mă ridică.
”Eu te-am crescut, Eu și nimeni și nimic nu poate tăia din tine, pentru că te-am crescut. Fiica Împăratului nu fuge de bătălii, nu se teme de privirile trufașe și nici de batjocura celui rău. Fiica Împăratului nu se teme de răni, nu se luptă cu pumnul în vânt, nu sperie de întuneric. Fiica Împăratului nu-Și pleacă capul decât înaintea Împăratului.”
Mi-au trebuit minute bune să-mi revin, dar am înțeles ceva. Am înțeles că este o diferență între a fi înfrânt și a renunța. Am înțeles că un om înfrânt e un om care a luptat cu toată puterea, că a dat tot ce a putut în luptă, dar că a fost înfrânt. Un om care renunță e unul care nici măcar nu-și ridică sabia pentru că i se pare în zadar să lupte o luptă care l-ar putea înfrânge.
Știu că suntem mai mult decât biruitori prin HaMashiach, dar sunt unele lupte ca și cele prin care am trecut în ultimele săptămâni în care am fost înfrântă, dar asta nu înseamnă că nu am luptat. Știu că într-o lume ideală ai putea să te uiți la omul care se încrede în Adonai că este răsplătit pentru încrederea lui și că cel ce face rău este pedepsit pentru răul pe care îl face, dar asta nu e o lume ideală, iar un om care se încrede în Adonai pare pedepsit și un om care face răul pare răsplătit, dar în lumea lui Adonai nimic nu e ce pare.
Se duce o luptă în fiecare zi. Sunt lupte pe care le pierd și sunt lupte pe care le câștig, dar nu renunț doar pentru că există posibilitatea de a fi înfrântă azi și sub nici o formă nu mai umblu cu capul plecat, decât înaintea Împăratului meu, Adonai.
Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa; ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc. - Tehilim 44:6-7

Bat Melech בת מלך
Cristina