Cuvântul

”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” – Ioan 1:1

Sâmbăta aceasta m-am uitat la un experiment menit să explice felul în care mintea omului funcționează când vine vorba de a citi cuvintele. Nu știu în ce măsură funcționează în toate limbile, dar în engleză, dacă păstrezi prima și ultima literă dintr-un cuvânt, indiferent de felul în care amesteci restul literelor, mintea omului reușește să înțeleagă, respectiv să interpreteze cuvântul citit. 

În timp ce că uitam la experiment, mi-a venit în minte faptul că Yeshua spune că este Alfa și Omega (A Ω  prima și ultima litera din alfatetul grec), sau Alef și Tav,(א ת prima și ultima literă din alfabetul ebraic). Am înțeles că orice cuvânt, concept, idee sau teorie, dacă are la începutul și sfârșitul ei persoana lui Yeshua, lucrurile au sens, chiar dacă par confuze în interiorul lor.

De multe ori mă chinui să enunț ideea corectă în legătură cu orice concept pe care cred că l-am priceput în privința lui Adonai și nu reușesc de fiecare dată să fie totul exact corect și pe măsură ce cresc, înțeleg că o literă stă incorect unde am pus-o, dar știu că dacă păstrez prima și ultima literă acolo unde trebuie, se înțelege. Se prea poate să ”mănânc litere” în fiecare limbă în care încerc să scriu și să fiu convinsă că așa se scrie, dar dacă cineva vrea să înțeleagă, înțelege. Se prea poate să nu exprim corect din punct de vedere teologic fiecare concept sau gând dar dacă El e la începutul și sfârșitul oricărui cuvânt, se înțelege. 

M-am gândit la Yov care a început cu toate cuvintele scrise ”corect” (vorbesc în sens metaforic). Toate aveau sens. Lucrurile erau simple. Avea o singură teorie în minte: Dacă ești un om neprihănit și încerci să faci doar bine, dacă te temi de HaShem și cauți să faci voia Lui, rezultatul poate să fie doar unul bun; nu ai de ce să te temi pentru că nici un rău nu se va apropia de tine, nici o nenorocire nu se va abate asupra ta. Simplu. Până când toate nenorocirile au venit peste el și toate cuvintele i-au devenit o mare grămadă de litere amestecate. Și a stat o vreme să găsească sens în ele. Dacă citesc cum stătetea și analiza toate lucrurile, era de parcă încerca să refacă un puzzle imens pe care l-a suflat vântul în toate direcțiile. Dacă faci un puzzle te apuci prima dată să cauți toate piesele care alcătuiesc exteriorul, să-i definești limitele. Dacă te apuci să definești o situație când tot te întreabă acuzatorul: ”Unde e Dumnezeul tău? Și dacă e, nu-i pasă că pieri?”, atunci trebuie să începi cu Începutul și termini cu Sfârșitul (sună tembel, dar în fine). Orice explicație încerci să-ți dai trebuie să înceapă cu Yeshua și să se termine cu El, altfel nimic nu va avea sens.

S-ar prea putea să nu ajungi la concluzia corectă în legătură cu ”de ce?”, dar dacă gândul tău se sfârșește cu ”El rămâne Dumnezeul meu”, atunci n-ai de ce să îți faci griji.

Se întâmplă câteodată ca tot ce crezi că știi despre El să-ți fie încercat. Și se întâmplă să ajungi cu multe din teoriile tale moarte sau distruse, dar atâta timp cât prima și ultima literă din cuvânt îți rămân pe loc, e ok, respiră.

Doar pentru că ți-s literele din cuvinte toate amestecate, nu înseamnă că e de neînțeles. Înseamnă doar că ești pe cale să descoperi că Adonai ți-a dat tăria și înțelepciunea să citești situațiile așa cum trebuie, pentru că S-a pus pe Sine Însuși la începutul și sfârșitul oricărui cuvânt. 

Bat Melech בת מלך

 Cristina כריסטינה