Ai grijă ce te rogi

Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. - Tehillim/ Psalmi 66:19

Ai auzit vreodată spunându-se ”ai grijă ce te rogi, că s-ar putea Adonai să-ți răspundă”? Eu da, dar întotdeauna am crezut că sunt cuvinte pe care le-a zis cineva din dorința de-a spune ceva nou.
La începutul anului, eu și Ioana (prietena și sora mea de ”suferință”) ne-am luat un timp în care ne-am rugat împreună în fiecare zi și unul din lucrurile pentru care ne-am rugat a fost ca Adonai să facă ceva nou, să aducă o schimbare. Nu știu exact ce voiam... știu că am ajuns să mă plictisesc un pic cu viața mea, simțeam că stagnez pe plan personal și m-am gândit că aș vrea o schimbare în sensul că aș vrea să schimb apartamentul sau să-mi decorez altfel camera, dar Adonai are simțul umorului tare ciudat, așa că ne-a ascultat rugăciunea. Nu a făcut să schimb doar apartamentul, dar a făcut lucrurile în așa fel încât toate se schimbă. Urmează să plec din țară, urmează să mă integrez într-o altă cultură, să încep să-mi fac alți prieteni, să schimb felul în care mă relaționez la oameni, etc. Să nu mă înțeleagă nimeni greșit, iubesc provocarea și vreau să merg, dar schimbarea asta majoră vine cu un preț cam scump pentru că trebuie să mă despart aproape de toți oamenii dragi mie, spun aproape pentru că frații mei locuiesc și ei în Anglia, așa că măcar ei au să-mi fie aproape.
De ceva vreme simt că tot ce fac e doar mă despart de toți oamenii care mi-au fost alături atâția ani... și astăzi am cam obosit. Nu mi-e ușor să mă despart de bunica mea fără care nu știu cum să fiu, nu mi-e ușor să mă despart de mama, măcar că locuim departe una de alta de ceva vreme... Nu mi-e ușor să mă despart de Ioana, colega mea de apartament, sora mea, prietena mea cea mai bună... nu prea știu cum am să mă descurc fără să vorbesc o zi cu ea... de fapt nici nu știu cum să mă despart de ea. Ioana, dacă citești articolul ăsta, te rog să știi că simt că las cu tine o bucată mare din sufletul meu și că nu am să mai fiu la fel niciodată. Dacă nu erai tu în toți anii ăștia, nu știu cum sau unde aș fi fost. Adonai din tine m-a ținut și nu vreau să învăț să trăiesc într-un loc unde tu nu ești, dar probabil că nu pot să fie toate lucrurile așa cum le vreau eu...
Nu mi-e ușor să mă despart de pastorii mei, de cei de la ”Calea Credinței”, nu mi-e ușor să mă despart nici măcar de țara asta pe care nu am simțit-o niciodată ca fiind a mea. Dar de câte ori mă las dusă de sentimentul ăsta gol ce mă umple, încerc să mă gândesc că a fost doar un răspuns la o rugăciune și că Adonai doar a împlinit ce i-am cerut. Nu cred că ar fi fost mai bine să nu mă rog, dar cred că trebuia să mă pregătesc pentru eventualitatea în care chiar îmi răspunde...
Așa că da, am ajuns să spun ca oamenii de care aminteam la început și singurul lucru pe care pot să-l mai spun e ”AI GRIJĂ CE TE ROGI, CĂ S-AR PUTEA CA ADONAI SĂ TE ASCULTE”.

Bat Melech בת מלך
Cristina