Pietre, nisip şi apă

Am citit o povestioară care nu mai ştiu exact ce voia să explice, dar mi-am amintit de ea azi.
Un profesor intră în clasă, ia un borcan mare în care strecoară nişte pietre de mărimea unei mingi de tenis. Când nu mai încăpea nici una, s-a întors înspre clasă şi a întrebat "este plin borcanul?" Clasa a răspuns în cor "da!" Atunci profesorul a luat dintr-un săculeţ pietricele pe care le-a turnat în borcan, acestea aşesându-se printre pietrele mai mari. Când nu mai încăpea nici o pietricică, profesorul a întrebat "dar acum, este plin borcanul?" Clasa a răspuns din nou "da!" Profesorul a luat un săculeţ cu nisip şi a început să-l toarne printre pietre şi pietricele. Când nu a mai încăput nici un bob de nisip, profesorul a întrebat "acum este plin borcanul?" De data asta clasa a tăcut. Profesorul a luat un pahar cu apă, l-a turnat în borcan până când borcanul s-a umplut şi apoi a spus "acum borcanul este plin".

Morala? - Nu te pripi să faci afirmaţii de genul "acum am înţeles", nu pentru că nu ar fi adevărat. Este un adevăr că atunci când profesorul a turnat pietrele de mărimea unei mingi de tenis, borcanul era plin - dar în parte. Adică borcanul era plin cu pietre de dimensiunea respectivă, dar asta nu făcea mai puţin adevărat că mai încăpeau încă pietre de alte dimensiuni.
Poate că Adonai lasă peste tine ceva şi ai impresia că eşti gata, că nu mai intră nimic, dar data viitoare când va turna, vei realiza că mai sunt spaţii de umplut, că înveţi lecţii noi, cu altă minte şi cu alţi ochi. Cu cât pietrele pe care le toarnă devin tot mai mici, cu atât înţelegi mai bine mărimea borcanului şi rolul pietrelor.

Cineva îmi spunea "nu mai pot" şi m-am trezit că-i dau un răspuns mai mult din inerţie "dacă nu ai mai putea, Adonai s-ar opri". Adevărul este că persoana respectivă chiar nu mai poate, cel puţin nu mai poate cu pietre de dimensiunea care i se dau. Am înţeles ceva azi... Adonai nu se opreşte când nu mai poţi, ci doar schimbă mărimea pietrelor, ca să îţi dea o nouă înţelegere a ceea ce poţi.
Nu e uşor, dar la un momendat, ai să rămâi tăcut, la fel ca şi clasa, care vedea că profesorul tot mai poate să mai toarne şi ai să spui ca şi Yov "îmi pun mâna la gură". Yov a trecut prin lucruri groaznice şi când durerea i s-a părut prea mare, a început să vorbească tot ce şi-a închipuit că stă în spatele acţiunilor lui Adonai. Când HaShem a venit înaintea lui Yov, acesta a răspuns „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” - Yov 42:3
Când vezi doar că borcanul se umple cu un anumit tip de pietre, crezi că ai înţeles şi spui "e plin", dar când ai să taci ca şi Yov, atunci Adonai va turna Apa Lui peste tine şi vei fi mângăiat(ă).

Bat Melech בת מלך
Cristina