1 Martie - Ziua femeii?

Chiar dacă aş încerca să ignor faptul că data de 1 Martie are vreo importanţă (pentru unii), nu mă lasă alţii să uit. Nu mă lasă 10 vânzători de chiţibuşuri pe metru pătrat, nu mă lasă reclamele pe care le aud în staţii de autobuz fără să vreau, nu mă lasă nici măcar creştinii care au tratat subiectul ăsta din toate punctele de vedere. Cel mai mult am apreciat ceva ce am citit pe un blog peste care am dat din greşeală. Vreau să citez ceva ce mi-a plăcut cel mai mult: "femeia e aşa de limitată în gândirea ei încât în loc să se simtă jignită de faptul că în loc să o apreciem 365 de zile pe an (excepţie când e an bisect şi când avem o zi liberă), i-am dăruit o zi în care să îi arătăm cât o apreciem şi o stimăm. E ca şi cum 1 an de zile îţi baţi joc de cineva în mod constant şi apoi în una din zile apari cu un buchet mic de ghiocei, culeşi de pe la vecinu din curte, îi dai şi ea ar trebui să uite modul tău de tratament. well ghici ce, chiar aşa se întâmplă şi funcţionează." -- Omul mi se pare genial de sincer şi real.
Ca femeie nu mă simt mai specială că azi e 1 Martie şi nici nu mă voi simţi mai puţin specială pe data de 24 Iunie sau 10 Octombie. De fapt nici nu ştiu cât de femeie mă simt ca să stau azi să mă minunez de feminitatea mea.
Sincer nici nu mă dau în vânt după flori, mi se pare groaznic să le rupi ca să arăţi cuiva că-ţi pasă, apoi mai trebuie să le priveşti cum se usucă şi mai şi trebuie să le arunci la gunoi. Nu mă omor cu gătitul, după modelul mănânc să trăiesc, nu trăiesc să mănânc (motiv pentru care unele femei cred că nu mă voi mărita prea curând). Detest cumpărăturile şi locurile aglomerate. Nu-mi place rozul în mod special. Nu-mi plac copiii extraordinar de mult - consider că sunt anti-talent în ce priveşte tot ce are legătură cu educaţia lor; pot să număr pe degetele de la o mână copiii care mă fac să fiu altfel. Urăsc conferinţele de femei, motiv pentru care unul din prietenii mei îmi spunea că nu am suflet de femeie. Mă obosesc dicuţiile despre sentimente, reţete culinare, coafuri, cure de slăbire, nunţi şi modă. Nu plâng uşor şi detest dacă ajung să o fac. Nu consider că e neapărat romantic ca cineva să-ţi spună că te iubeşte ... cine ştie, poate din cauză că niciodată nu am ajuns să cred că cineva, în afară de Adonai, chiar mă poate iubi necondiţionat, sau poate din cauză că sunt magnet pentru ciudaţi şi pe ei nu am cum să-i cred.
Consider că lumea are destule femei sensibile aşa că nu va simţi lipsa mea dacă nu mă încadrez în categoria feministelor. Nu dispreţuiesc faptul că sunt femeie dar nici nu o consider un avantaj, aşa că mi se pare puţin patetic să meditez la o zi care sărbătoreşte femeia.
În Siddur, la Shacharit (serviciul de dimineaţă), este o frază pe care o spun evreii şi pe care unii au speculat-o ca fiind misoginism.
Fraza face parte dintr-o binecuvântare şi e ceva de genul:

"Binecuvântat să fii, Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, care ai dat înţelepciune cocoşului ca să facă deosebire între lumină şi întuneric.
Binecuvântat să fii Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, că nu m-ai făcut păgân. Binecuvântat să fii Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut rob.
Binecuvântat să fii Adonai, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut femeie."

Iudaismul nu are nimic de a face cu islamul care dezbracă femeia de orice drept, ci din contră femeia are un rol specific de protector al Scripturilor şi transmiterea lor mai departe, prin copii. În Iudaism se poate întâlni un respect "exagerat" faţă de mamă, în Talmud fiind relatată o întrecere între rabini - care dintre ei îşi respecta mama mai mult.
Deci, stabilind că nu este vorba de misoginism, înţelegem că fraza "fii binecuvântat pentru că nu m-ai făcut femeie", are de-a face cu felul de slujire. În Iudaism, evreitatea unui individ este stabilită doar dacă mama acestuia este evreică, însă slujirea de Cohen (preot), rabbi (în cazul dinastiilor chassidice, care predau rabinatul fiilor din gruparea respectivă) sau chiar profesia (bijutier, pantofar, croitor, avocat) este dată pe linie paternă.
Evreul mulţumeşte dimineaţa că poate să investească tot ce este el în fiul său. Că poate să inspire aceeaşi slujire, aceeaşi dragoste pentru aceleaşi lucruri în fiu. O femeie poate doar să se asigure că fiul asimilează învăţătura, să vegheze asupra felului în care fiul devine ceea ce tatăl a investit să devină.

Tot în Siddur, la aceeaşi binecuvântare, femeile rostesc "Binecuvântat să fii, Adonai, Regele universului, care m-ai creat potrivit cu voia Ta."
Părerea mea este că a fi femeie nu e caracterizat neapărat de sensibilitate, măcar că femeile sunt mai sensibile, nu e caracterizat de a iubi florile, sau rozul, sau gătitul, sau romantismele, ci de mulţumirea pe care o ai cu ceea ce eşti şi a nu încerca să devi altceva. Dacă nu sunt bărbat, înseamnă că Adonai a considerat, în infinita Lui înţelepciune, că aşa pot eu să Îl slujesc pe El cel mai bine. Secretul e să nu încerc să îmi însuşesc atribuţiuni pe care Adonai le-a dat bărbatului. A fi femeie înseamnă să umbli smerită cu Dumnezeul tău, a accepta suveranitatea lui Adonai ştiind că nu eşti nici mai jos, nici mai sus (simţind mereu nevoia de atenţie) ci eşti exact acolo unde Adonai te-a pus şi nu ai nevoie de o zi specială ca să înţelegi că eşti creată după voia lui Adonai.

Binecuvântat să fii Adonai, Regele universului, care m-ai creat potrivit cu voia Ta.
Bat Melech בת מלך
Cristina