Ţi-a murit visul?

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. - Tehilim/Psalmi 16:10

Ţi-ai dorit vreodată ceva care să fie atât de mare şi peste puterile tale, sau a oricui pe care cunoşti, încât să pulseze în inima ta mai rău decât o durere fizică şi să ajungi să-i simţi lipsa în mod continuu măcar că nu ai avut lucrul respectiv niciodată? Dacă da, atunci ştii ce înseamnă rugăciunile disperate, suspine în loc de cuvinte, sentimentul de nepuţiinţă sau să cauţi orice argument pe care să-l aduci înaintea lui Adonai, că da de, da de, va fi convins de data asta şi ţi-l va da.
Adonai a mers la Avraham i-a spus „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.”
Răsplata e ceva ce primeşti în urma unei fapte. Avraham a crezut pe Adonai, iar ca rezultat El îi spune că răsplata lui Avraham este foarte mare. Avraham era un om temător de Adonai, nu în sensul că tremura înaintea Lui, ci în sensul că avea interesele lui Adonai mai presus de interesele proprii. Era un om la care nu-i lipsea nimic, decât un fiu pe care şi-l dorea cu disperare. Când Adonai îi spune despre răsplată, ca un om care şi-a pierdut speranţa îi spune „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
Nu era vorba că nu l-ar mai fi urmat pe Adonai fără copilul pe care şi-l dorea, nu era vorba că era răzvrătit sau nemulţumit, era doar un om zdrobit de neîmplinire, învins de propriul vis.
Când ajungi să stai aşa cu visul mort în braţe ... nici o altă binecuvântare nu te poate alina. Când simţi că îţi moare visul, doare mai rău decât să pierzi pe cineva drag (sunt conştientă de ce spun) pentru că e ca şi cum ar muri parte din tine.
În mod normal, când îţi moare un vis îţi vine să îl jeleşti ... pe urmă te resemnezi şi sfârşeşti prin a deveni un mare cinic crezând că aşa îţi protejezi inima de vise care în final doar mor. În mod normal e de înţeles ... însă în Malchut HaElohim (Împărăţia lui Dumnezeu) laşi morţii să-şi îngroape morţii. Dacă ai ajuns să cunoşti ce înseamnă Viaţa, nu mai ai ce să cauţi la îmbălsămat morţii din morminte, nici măcar dacă mortul e visul tău.
Dacă visul ţi l-a dat Adonai, atunci şi dacă nu mai respiră nimic din el, Adonai ţi-l va da şi din mormânt. Nu ştiu de ce Adonai lasă lucrurile să moară uneori, poate vrea doar să înţelegi că nici măcar moartea nu stă în calea planurilor Lui.

Yair şi-a călcat peste mândria Lui de fariseu cu renume în beit kneset (sinagogă), a mers la Yeshua şi L-a implorat să vină să-i vindece fiica aproape moartă. Yeshua merge, dar pe drum se opreşte să mai facă minuni ... nu se grăbea. Yair era lângă El. Îl vedea că e îmbulzit de zeci de cereri la fel de disperate ca şi a lui. Tocmai în momentul când fiica lui trăgea să moară s-au trezit alţii că au nevoi! Într-un fel minunile pe care le vede îl fac să creadă că poate şi pentru fiica Lui este cu putiinţă ... dar când erau încă pe drum vine cineva şi-i spune "fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul" ... Yeshua se întoarce spre el şi-i spune „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.” şi a fost. -- Tipic la Adonai: CÂND NU MAI AI DE CE SĂ CREZI, NU TE TEME, CREDE NUMAI.

Nu spune nimeni că nu te încearcă senzaţii tari când crezi, dar trebuie să înţelegi când stai acolo cu ochii plânşi şi sufletul gol şi spui într-una "a murit", că pentru Adonai moartea nu înseamnă nimic mai mult decât o nouă ocazie de a-ţi demonstra ce înseamnă "Domnul Vieţii".
Dacă ţi-a ajuns sufletul la fel de mort ca visul tău, aminteşte-ţi doar că El nu va îngădui ca sufletul tău să rămână în locuinţa morţilor. Să treacă pe acolo, da. Dar nu îl va lăsa acolo. Nu îndeajuns încât să vadă putrezirea, pentru cu eşti preaiubitul Lui!

Bat Melech בת מלך

Cristina