"Mă rog în gând"

Vorbeam cu bunica mea şi m-am trezit că folosesc fraza "m-am rugat în gând". Am momente când mă lovesc cuvintele pe care le spun ca şi cum chiar ele ar vrea ca eu să pricep ce spun. Am tot meditat la asta, toată ziua.
Este un principiu Biblic că rugăciunea trebuie rostită. Pornind de la premiza că "prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire" (Rom. 10:10) şi că "moartea şi viaţa sunt în puterea limbii" (Prov.18:21) ajungem la concluzia că rugăciunile trebuie verbalizate. De ce? Adonai cunoaşte gândurile omului, cunoaşte toate lucrurile ascunse şi toate lucrurile vizibile, cunoaşte tot ce a fost, tot ce este şi tot ce va fi în inima oricărui om, atunci de ce nu pot să mă rog în gând? Pentru că este o diferenţă imensă între gând şi cuvânt. Gândurile omului sunt deşarte (Ps 94:11), gândurile lui nu înseamnă nimic concret, nu au aceeaşi putere ca şi cuvintele. În mulți Psalmi, David se roagă ”Doamne, ia aminte la glasul meu, când Te chem!”, măcar că este conștient că Adonai cunoaște gândurile, el nu cere ca Adonai să ia aminte la gândurile lui, ci la glasul lui, la cuvintele pe care le rostește.
În Matei 12:36-37 scrie: "Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Nu vei da socoteală pentru fiecare gând care îţi trece prin cap, deoarece nu ai cum să le controlezi în totalitate. Nu prea îmi place să-l citez pe Martin Luther din pricina antisemitismului de care suferea, totuşi îi dau dreptate când spunea că nu poţi opri păsările să-ţi zboare deasupra capului, dar poţi să le opreşti să-şi facă cuib pe capul tău.
În versetul din Matei scrie că oamenii vor da socoteală pentru ORICE CUVÂNT. Nu sunt întotdeauna responsabilă pentru gândurile mele, dar sunt responsabilă pentru cuvintele mele, deoarece acestea au putere. Atunci logic înseamnă că puterea gândului şi puterea cuvântului meu nu este aceeaşi. Dacă nu sunt responsabilă pentru toate gândurile mele, dar sunt responsabilă pentru orice cuvânt, atunci trebuie să admit că rugăciunea rostită este superioară rugăciunii în gând.

”Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” - Psalmul 142:1-2

Pot să mă gândesc la Adonai, pot să cuget la căile Lui, dar rugăciunile mele trebuie rostite nu cugetate. Nu cu gândul meu strig către Adonai, ci cu glasul meu.
Îmi povestesc strâmtorarea înaintea Lui, nu pentru că El nu ar ştii, nu pentru că nu era cu mine pe calea care ducea la strâmtorare, nu pentru că nu e cu mine în strâmtorare, ci pentru că El vrea să i le povestesc eu. El vrea ca eu să îi spun cum percep strâmtorarea, cum văd lucrurile de acolo din prinsoarea mea, cum înţeleg eu cu gândirea mea limitată şi cu credinţa mea puţină, cum Îl văd şi cum Îl simt, cum încerc să mă ţin de El chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aş ţine vreodată. Nu... nu pentru că nu ar ştii vrea El să audă, nu pentru că nu mi-ar simţi fiecare bătaie a inimii, ci pentru că vrea să înţeleg eu. E un fel de terapie dacă vreţi. Psihologia a înţeles că omul are o nevoie vitală de comunicare, să înţeleagă şi să fie înţeles. Tocmai de aceea psihologii sunt oameni plătiţi să îţi asulte necazurile, să te ajute să înţelegi cum ţi-a influenţat caracterul fiecare experienţă pe care ai trăit-o. Când Îl cunoşti pe Adonai nu mai ai nevoie de psiholog. El te ascultă gratuit şi câteodată, doar să smulgă puţină comunicare reală din partea ta, va crea o "strâmtorare" pentru tine, unde nu mai ai nimic decât cuvinte şi înţelept ar fi să le foloseşti ca să îi comunici starea ta lui Adonai. Nu ai cum să ajungi în depresii dacă vorbeşti cu Adonai. Aşa că povesteşte-i ce simţi şi cum vezi tu lucrurile, chiar dacă ştii că nu vezi corect, nu încerca să împachetezi totul într-un limbaj religios, nici nu te apuca să "proclami" că eşti bine, dacă tu suferi. Strâmtorarea nu va deveni mai puţin strâmtă dacă tu te apuci şi proclami că e loc larg. Nici vorbă! Strâmtorarea este probabil singurul loc în care Adonai te poate opri să vorbeşti cu El. Aşa că vorbeşte!

Bat Melech בת מלך
Cristina