Nu orice pare binecuvântare este binecuvântare

Am citit o poveste spusă de Vilna Gaon, unul din cei mai mari Talmid Chochom (liter. ucenic înțelept, însă acesta este un titlu onorific dat învățaților în Torah, Talmud și scrierile rabinice) ai Israelului.
Rabinii obișnuiesc mereu să ilustreze printr-un moshel (pildă) ceva care să rămână adânc în mintea și în inima tamidim-ilor. Tocmai de aceea Vilna Gaon a spus și acest moshel.

”Într-un shtetl (sat evreiesc din Europa) trăia un om, pe care îl chema Shimon și el avea un cal foarte frumos. Toată lumea știa că animalul acesta era unul din cele mai frumoase exemplare din zonă. Era ceva obișuit ca orice yidd (evreu) care trecea pe lângă casa lui Shimon să intre și să-i spună cât este de binecuvântat de HaShem. Shimon zâmbea precaut și mereu răspundea ”nu tot ce pare binecuvântare este binecuvântare și nu tot ce pare blestem este blestem. După aproximativ o lună de zile, calul lui Shimon a fugit fără urmă. Toți yiddin (evreii) din shtetl au venit la Shimon să-l consoleze pentru pierderea lui. El zâmbea la fel ca și înainte și răspundea că ”nu tot ce pare blestem este blestem”. După o săptămână calul lui Shimon s-a întors acasă împreună cu alți 25 de cai sălbatici și mai frumoși decât el. Toți yiddin au venit la Shimon să îl felicite pentru binecuvântarea lui. Shimon doar zâmbea și le spunea fiecăruia că nu tot ce pare binecuvântare este binecuvântare. După 3 zile fiul lui Shimon a vrut să călărească unul din armăsarii sălbatici, dar a căzut și și-a rupt piciorul. Toți yiddin au venit la Shimon să îl consoleze pentru blestemul care s-a abătut asupra lui. Shimon zâmbea și le spunea că nu tot ce pare blestem este blestem. După câteva zile s-a dat poruncă din partea Împăratului țării ca toți flăcăii să se prezinte la recrutare deoarece țara tocmai ce intrase în război. Toți flăcăii din shtetl au murit pe front. Toți, înafară de fiul lui Shimon. De atunci nimeni din shtetl nu se pripește să mai numească orice pare blestem, blestem și orice pare binecuvântare, binecuvântare.”

Ce am înțeles eu din acest moshel? Că de multe ori avem tendința să ne uităm la o anumită situație și să o înțelegem prin mintea noastră limitată. Dar ceea ce nu știm când trecem prin greu este că poate este un bine deghizat în durere. Tocmai de aceea este mai bine să aștepți în tăcere ajutorul lui Adonai. Să nu te pripești să strigi ”de ce eu?” sau ”de ce acum?” sau ”Adonai nu mă mai iubești?”. E mai bine să aștepți să-ți dai cu părerea despre dreptatea lui Adonai, doar după ce trece focul. Nu știi niciodată de ce ești ferit sau de la ce ești oprit.
Obșnuiam să cred că orice om binecuvântat cu lucruri pământești este binecuvântat și că orice om care este încercat cu suferință este un om blestemat. Dar Baruch HaShem, că El nu s-a uitat la înțelegerea mea limitată și a așteptat răbdător ca eu să pricep că nu toate lucrurile sunt ceea ce par.
Astăzi înțeleg că exact așa cum unii sunt încercați prin sărăcie, alții sunt încercați prin bogăție, exact așa cum unii trebuie să-și depășească complexe de inferioritate, alții se luptă cu mândria, că la fel cum unii se luptă să fie mulțumiți cu puținul care îl au, alții se luptă cu neîmlinirea pe care o simt măcar că au totul, că așa cum unii se luptă să înțeleagă mai mult, alții se luptă cu prea multe lucruri pe care le înțeleg. Lupta nimănui nu e mai grea sau superioară alteia. Orice lucru iubit este testat, orice lucru primit trebuie dat, orice tărie trebuie înfrântă ca să îți înțelegi limitele fără Adonai, orice speranță este înfrântă ca să vezi că ești nelimitat cu Adonai.
Poate că nu pricep eu de fiecare dată planul măreț al lui Adonai, dar cel puțin astăzi pot să zâmbesc ca Shimon (deși câteodată e mai mult un zâmbet de amărăciune) și să spun ”nu tot ce pare binecuvântare este binecuvântare și nu tot ce pare blestem este blestem”.

Bat Melech בת מלך
Cristina