Ploaie în deșert

Spuneam ieri că mi-a devenit pământul o mare pustie, că nu doar trec prin deșert și când deșertul mi se va sfârși și dau de vreo altă formă de relief, starea mea se va schimba, ci eu însămi am devenit un mare deșert. Vorbeam aseară cu Emma și-i spuneam că ce simt eu nu e o depresie din care să nu mă mai pot desprinde de cât de mult sunt prinsă în propria-mi persoană, ci sunt doar într-o stare de tăcere, o stare care nu-și mai cere dreptul, nu-și tânjește munții de odinioară și nici apele de odihnă, o stare în care accept că pe acest drum mă duce Adonai, doar că de atâta soare mi s-au făcut toate nisip. Și motivele pentru care tac sunt multe... primul: deșertul nu e munte să-ți poarte ecoul, așa că poți să strigi până când nu mai poți... al doilea: accept faptul că nu din neascultare am ajuns aici și nici din bunătatea mea nu voi ieși de aici, ci unele lucruri trebuie să le trăiești ca să vezi unde te duc și pe urmă să-ți dai cu părerea ... iar al treilea: i-am cerut odată lui Adonai să mă facă să simt ce simte El și din păcate de atunci mă tot ascultă. Este un verset în Țefania 3:17 care spune că Adonai va tăcea în dragostea Lui... Au fost multe dăți când El m-a strigat și eu m-am făcut că plouă, sau i-am cerut să mai aștepte că era altceva mai important pentru mine și ce să fii făcut cu mine atunci? să mă omoare? să mă bată? să strige la mine că nu-i înțeleg planul? să îmi scrie cu mâna pe cer că e spre binele meu?... Nu... Adonai doar a tăcut din dragoste pentru mine măcar că toate mă condamnau și acum eu... mâna asta de pământ devenită nisip, tac din dragoste pentru El chiar dacă toată firea mea Îl condamnă.
Nu prea am dormit azinoapte și m-am tot gândit ce-mi poate „repara” deșertul și singurul lucru logic este ploaia. Yeshua spunea că El e Apa vieții. De El am eu nevoie. După El stau eu mută. Din cauza Lui sunt deșert. Nu de munți am eu nevoie, nu de circumstanțe mai bune, nu de bucurii mărunte, nu de ape de odihnă, ci de Apa Vie. Cu fiecare bob de nisip din mine Îl aștept... cu fiecare uscăciune pe care încerc să o dau la o parte ca să aibă El loc să vină și să îmi ploaie binecuvântare. Să îmi aline nisipul ars prea mult cu atingerea Lui și să-mi transforme deșertul în grădină. Nu vreau să mă ia pe munte, nu îmi stă gândul la construit colibi ca și Kefa, nu caut revelații mai mari decât atingerea ploii Lui care să aducă rod în mine. Atingerea Lui e în zadar dacă nu aduce rod. Dacă eu caut să fiu atins doar pentru experiențe supranaturale, atunci pot să rămân liniștit cu experiențele. Unde El atinge se transformă, ce e bolnav se vindecă, ce e frânt se repară, ce e aproape stins se aprinde, ce e rupt e înnoit. Nu e minune mai mare decât să te ții cu amândouă mâinile, cu tot ce ești și tot ce ai putea fi, de un Dumnezeu nevăzut. Nu îmi trebuie să văd morții cum învie pentru că am simțit mortăciunea mea prinzând viață în prezența Lui. Nu îmi trebuie teoria cu ”favoarea Lui” sau teoria belșugului de lucruri pământești ca să îmi demonstreze că ceea ce El promite face. Eu mă minunez mai mult de oameni statornici, oameni care fie ce-a fi ei stau lângă Adonai, decât de cei ce vorbesc în alte limbi, sau cad, sau prorocesc, sau fac tot felul de minunății. Lucrurile supranaturale sunt naturale pentru Adonai, dar nu e bucurie mai mare în cer decât atunci când un suflet se întoarce la El, decât atunci când toate se unesc să dărâme un om și să-i arate că nu merită să-L urmeze pe Adonai și omul nu lasă din mână colțul hainei Lui de care s-a prins. Nu e minune să stai pe munte! E minune să mai porți muntele în tine când ești făcut pustie...
Nu de cuvinte care să mă ridice am eu nevoie pentru că nu am căzut, sunt tot eu, doar într-o altă formă și singurul lucru de care am nevoie e El...ploaia mea, zâmbetul meu, inima mea. Doar El. Vino Yeshua și lasă să mă atingă ploaia Ta și am să aduc rod și ai să-Ți găsești plăcerea în mine. Fiecare bob de nisip care sunt te așteaptă și privesc la mâna Ta cum se uită ochii robului la mâna stăpânului măcar că îți sunt fiică... Când te va vedea nisipul meu nu va putea să nu dea rod...
אני כאן, בבקשה לבוא ישוע עכשיו אתה המלך שלי אני שלך

Am crezut că e doar o teorie faină că deșertul poate prinde viață după ploaie, dar am găsit un video care demonstrează că atunci când vine ploaia în deșert, acesta se transformă într-o grădină.
Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. -Yechezkel/ Ezechiel 34:25-27


Bat Melech בת מלך
Cristina