Din pământ

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. - Bereishit/Geneza 2:7

De câteva zile întrebarea mea pentru Adonai e mereu ”de ce ne-ai creat din pământ?” Mi se părea că din chiar punctul creației natura omului avea să fie una mizerabilă, ca și cum am fost destinați din start să eșuăm... poate chiar ingredientul din care am fost făcuți a fost greșit. Pământul se usucă ușor și se transformă în noroi imediat ce e prea multă ploaie, devine imposibil de tare dacă e la înălțime și se transformă în nisip dacă e la altitudine joasă. Ăsta e ingredientul măreț din care ai ales să faci omul? Păi te mai miri Adonai că sunt așa schimbătoare? Te miri că devin de piatră din cauza mândriei când mă înalți prea tare și că devin nisip când mă încerci prea mult? Te miri că sunt noroi de câte ori mă plouă prea mult și nu reușesc să-Ți asimilez toată Apa? Te miri că mă usuc când nu mai ești? Te miri că tot ce vreau e legat de pământ și că pământul lui Israel mă obsedează? Dacă aș fi fost făcută din cer poate că aș ținti mai înalt, dar sunt din pământ, cu ochi din pământ care văd doar pământ. Oare ne-ai creat din pământ să ne limitezi Adonai? Dar atunci de ce să te mai superi pe limitarea noastră? De ce ne-ai făcut din pământ Adonai?
Binențeles că nu am auzit o voce ca un tunet din ceruri care să vină să-mi răspundă, dar aseară mă uitam la o plantă în timp ce stăteam la rând să plătesc cheltuielile. De fapt planta era un trandafir, care pe mine sincer mă lasă rece în mod normal, dar trandafirul acesta mi-a atras atenția pentru că stătea falnic într-un ghiveci. Și am înțeles Adonai. Am înțeles de ce m-ai făcut din pământ. Nu pentru că ai fi fost intimidat de ”măreția” omului, nu pentru că ai fi vrut să ne limitezi în mod voit ca mai apoi să ne scoți ochii că suntem limitați... ci ne-ai făcut din pământ ca să dăm rod.
Dintr-un pumn de murdărie care a întreținut în sine o sămânță sprijinită de apă s-a născut culoare și formă și sens... Ne-ai creat din pământ pentru că putem să conținem Apă chiar dacă nu suntem Apă și împreună cu ea să dăm rod. Și-atunci pământul nu mai e limitare ci șansa pentru a naște și a întreține viața. Pământul fără apă nu are sens. Pământul meu depinde de Apă... Fără Tine Yeshua n-am nici un sens... sunt doar o mână de praf. Te-ai gândi că mizeria mea ar profana curățenia Apei... că se lasă așa să mă pătrundă și devine nevăzută în întunericul meu, dar pe urmă de acolo, din chiar adâncul meu pe care încă nu-l știu, să dau viață pentru că S-a smerit pe Sine Însăși Apa ca să intre în mizeria mea.
Mulțumesc Adonai că în înțelepciunea Ta, m-ai făcut din pământ. Mulțumesc că nu te simți jignit de întrebările mele stupide uneori... mulțumesc că nu-mi strigi răspunsul ci îmi ridici vălul de pe ochi să înțeleg treptat că slava Ta stă în ascunderea lucrurilor și slava împăraților este să caute lucrurile ascunse. Dă-mi înțelepciune să Te văd dincolo de pământul meu...


Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה