Omul

Citeam la un momentdat pe facebook un status care spunea ceva de genul ”Dacă mă uit în jur, văd că de la mine și până la linia orizontului este aceeași distanță fie că mă uit la nord, sud, est sau vest... oare asta înseamnă că eu sunt centrul pământului?”
Unora le place să creadă că sunt viermi nu oameni și asta mi se pare patetic și nedrept față de Creator, însă mult mai nedrept și de mii de ori mai patetic mi se pare ca cineva să se creadă zmeu nu om.
Fiecare individ care apare cu microfonul în mână, imediat e faimos și tot muritorul de rând trebuie să știe și ce mănâncă respectivul la prânz. Și ca și cum nu ar fi destul, ”starul” își mai și dezvoltă un dezgust față de restul, scufundați evident în anonimat, încât nu poți urca la nasul lor nici dacă ai avea statura lui Ghiță Mureșan.
Am observat că este o nevoie aproape obsesivă în om să nu rămână în anonimat, să fie special, să fie altfel până acolo că te bombardează cu sloganuri de genul ”fii diferit” că dacă doamne ferește nu ești diferit atunci e vai de tine și uite așa ne-am trezit cu o planetă de oameni care încercând să fie toți diferiți, au devenit la fel. Nici măcar nu vorbesc de cei nemântuiți, că acolo rămâi oripilat, ci vorbesc de ”sfinți”, de ”neprihăniți”, de cei care imediat pot să te pună să stai pe ultima bancă de la balcon pentru că porți machiaj, dar nu-i deranjează deloc că poartă doar haine de firmă și în parcarea Bisericii sunt doar mașini de lux... dar ei sunt fiecare în parte ”doar un om” - că na, dă bine la privitori dacă ne ”smerim”.
Așa m-am săturat de atâta ipocrizie! Fraților poate am auzit prea mult că suntem speciali și am ajuns să credem că suntem indispensabili planului divin. Eu nu sunt împotriva înțelegerii că ”ești o făptură minunată”, dar sunt împotriva închipuirii că suntem altceva decât ceea ce am fost creați să fim, adică oameni.
Teo are un citat fain la el pe blog care spune că ”acum, când zburăm în aer ca păsările și înotăm în apă ca peștii, nu ne mai rămâne decât să trăim pe pământ ca oamenii.”
Să-ți recunoști starea de om nu înseamnă să te înjosești, să te umilești și să încerci să atragi mila pozând a victimă, dar nu înseamnă nici să crezi că doar coroana face deosebire între tine și Adonai.
Se spune despre Marcus Antonius că se temea să nu ajungă se se mândrească din cauza faimei pe care o avea, așa că era însoțit mereu de un sclav care trebuia să-i șoptească în ureche ”ești doar un om, ești doar un om...”
Adonai a creat omul din dragoste și dacă omul e lipsit de dragoste pentru sine și pentru cei din jur, atunci e în faza în care îi spune lui Adonai ”trebuia să mă faci mai mult din curaj”, sau ”trebuia să mă faci mai mult din putere”, sau ”trebuia să mă faci din mai multă frumusețe”, sau ”pe el de ce nu l-ai făcut mai tăcut?”, sau ”trebuia ca o faci mai feminină” ca și cum faptul că te-a făcut și m-a făcut, după chipul și asemănarea Lui nu ar fi destul. Adonai e dragoste și când ne pierdem dragostea nu mai semănăm cu El. Rămânem doar goi.
Omul nu a fost făcut ca să i se aducă slavă ci să aducă slavă și am fost făcuți din dragoste ca să putem să Îl iubim pe Cel ce ne-a creeat. Restul e doar praf și eu fac alergie la praf.

Bat Melech בת מלך
Cristina