Zdrobire

Aseară aveam o dicuție cu Emma (sora mea) și cu Ioana (prietena mea) despre anumite stări care ne încearcă în ultima vreme și era în aer inevitabil întrebarea ”de ce? La ce-I folosește lui Adonai să ne treacă prin anumite lucruri? Ce vrea să vadă?” Am tot bombănit aiurea, de parcă Adonai avea nevoie să fie justificat de mine, dar m-am tot gândit toată noaptea la întrebarea ”la ce-I folosește lui Adonai să zdrobească un om?” ...
Citatul meu preferat din Talmud spune că evreii sunt ca măslinele: doar atunci când sunt zdrobiți dau ce au mai bun în ei. Să nu înțeleagă nimeni de aici că evreii trebuie chinuiți, ci zdrobirea cred că are legătură cu o anumită renunțare la sine, o anumită înțelegere că Adonai e Suveran și că deciziile Lui nu le pune nimeni la îndoială, cu atât mai puțin o mână de lut. Poți să-ți pui întrebări și poți să nu înțelegi, dar în final trebuie să rămână o atitudine care să-I dea Lui slavă, nu să-L facă să pară un tiran. Cred că zdrobirea vine atunci când Adonai aduce zeci sau poate sute de lucruri în viața ta care să îți demonstreze că nu poți să controlezi situațiile din jurul tău mai mult decât poți să-ți controlezi circulația sângelui. Cred că zdrobirea nu are legătură cu o pierdere a oricărei speranțe și nici nu e un fel de depresie venită în urma a multă suferință, deoarece depresia cred că e doar o răzvrătire lăuntrică tăcută, în urma căreia renunți. Asta nu e zdrobire, asta e egoism. Zdrobirea vine ca și rezultat a multor încercări, doar că efectul care îl are asupra ta e să dai tot din tine, până și ultima suflare, pentru Adonai. Înseamnă o încăpățânare în fața unui proces menit să te distrugă, care să te determine să dai la iveală tot ce ai mai bun... nu lacrimi, nu nemulțumire, nu frică, nu deziluzii ci esența la tot ce ești tu. Eu cred că Adonai merită să vadă dacă un om în urma zdrobirii rămâne deprimat rostind besmetic ”nu e corect”, sau dacă în urma zdrobirii rămâne doar esența a ceea ce este omul iar aceasta nu e amărăciune ci doar o fărâmă de nerenunțare care strigă de acolo din zdrobire ”Adonai poți să mă arunci pe vânt, poți să rămâi tăcut fără să-mi răspunzi, poți să mă trântești de tot ce-ți stă în cale pentru că toate astea poate îmi vor minți ochii dar eu știu că Răscumpărătorul meu e Viu și că se va întoarce după mine! Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Elohim. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.”
HaTalmid (ucenicul) nu e mai mare decât rabinul său și Rabinul celor răscumpărați a fost zdrobit și zdrobirea Lui a mântuit lumea. Zdrobirea are un scop. Măslinele sunt zdrobite ca să scoată la iveală untdelemnul pe care oricât ai încerca să-l amesteci cu alte lichide, se va ridica la suprafață.
În Beit HaMikdash (Templu) era adusă tămâie care este rezultată în urma încrestării unui copac exotic. „Sângerarea”acestui copac era solidificată și adusă înaintea lui Adonai. Tot în Beit HaMikdash era adusă făină care este rezultatul zdrobirii boabelor de grâu. Mai era adus vin, care este rezultatul zdrobirii strugurilor și binențeles că era adus untelemn care era rezultatul zdrobirii măslinelor. Nimic nezdrobit nu avea ce căuta înaintea lui Adonai. El a cerut toate aceste ingrediente ca noi să înțelegem că ne este de folos zdrobirea pentru că rezultatul poate să fie înaintea Lui ceva prețios.
Este scris că ”Jertfele plăcute lui Adonai sunt un duh zdrobit: HaShem, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Tehillim 51:17).
Zdrobirea are ca scop întotdeauna kavod HaShem (cinstirea, respectul sau slava lui HaShem). Nimei nu caută să fie zdrobit ci mai degrabă să fie înălțat, dar cei zdrobiți înțeleg că doar Adonai este vrednic de înălțare și de acolo de sub orice îi apasă, se prind cu tot ce au de El și înțeleg că zdrobirea ... dacă nu e din El nu are rost, că dacă nu e prin El e necurată și că dacă nu e pentru El e în zadar.

Bat Melech בת מלך
Cristina