Nici Eu nu te osândesc

Yeshua S-a dus la muntele Măslinilor. Dar dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Beit HaMikdash (Templu); şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa. Atunci soferim (cărturarii) şi Perushim (Fariseii) I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului, şi au zis lui Isus: „Rabi (Învăţătorule), femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moshe, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Yeshua S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Yeshua i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Adonai”, I-a răspuns ea. Şi Yeshua i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” Yochanan/ Ioan 8:1-11

Yeshua a mers la Beit HaMikdash (Templu) pentru serviciul de Shacharit (ritualul de dimineață) care începe când răsare soarele, după care a rămas în Templu să învețe norodul când este adusă la El o femeie, trântită în mijlocul bărbaților adunați acolo, ca să fie ucisă de ei.
Poate era prima dată când femeia asta intra în Beit HaMikdash. O prostituată nu avea ce căuta acolo. Nu știu ce anume a împins-o pe femeia asta să ajungă să ducă un așa stil de viață, dar mă gândesc că nu de bine ce i-a fost și nici că avea multe variante dar a ales-o pe aceasta nu se găsea în starea aceea. În fine, este prinsă în păcat și devine motivul perfect pentru a-L ispiti pe Yeshua cu întrebări aiurea. ”Se crede Mashiach”... se gândeau învățații...”este scris că trestia frântă El n-o va rupe și mucul care încă fumegă nu-l va stinge”, deci nu i-au dus un om înfrânt de circumstanțe, nu i-au dus un om care a ars odată pentru Adonai dar cumva pe drum s-a stins și acum doar mai fumegă, nu i-au adus pe cineva la care i-ai mai acorda o șansă pentru că mai crezi că are un strop de oferit, nu. I-au adus pe cineva pierdut din toate punctele de vedere care nici potrivit cu Torah și nici potrivit cu mila nu mai merita nimic. Nici măcar cât un animal dus pentru jertfă, pentru că și acelea trebuiau să fie fără cusur. Așa mare nimic era femeia asta încât nu mai era privită ca și femeie și este adusă în curtea bărbaților să stea să-și asculte sentința măcar că știa care era.
Dacă învățații voiau doar ca Torah să fie împlinită, puteau să o ia pe femeie, să o ducă în afara cetății și să o ucidă cu pietre fără să-L mai implice pe Yeshua în situație. N-ar fi fost nici prima și nici ultima prostituată ucisă cu pietre în Israel. Femeia știa că asta riscă din momentul când s-a prostituat, iar când a fost prinsă știa că urmează să fie târâtă afară din cetate și ucisă cu pietre, dar în schimb este târâtă la Beit HaMikdash, locul Celui Sfânt, locul unde mergeau neprihăniții, locul unde ea singură nu ar fi mers niciodată. E dusă în locul unde doar bărbații aveau voie să stea, semn al disprețului total și e aruncată în mijlocul tuturor. ”Păcătoasă! e o păcătoasă! Spune Yeshua! Spune că trebuie să moară!” Yeshua tăcea... S-a pus să scrie cu degetul pe pământ. ”Torah ne poruncește să ucidem cu pietre pe astfel de femei, dar Tu ce zici?” -- Păi dacă știți ce spune Torah și știți ce trebuie să faceți potrivit cu Torah, de ce Mă mai întrebați?! - asta aș fi vrut eu să întreb în locul lui Yeshua. Dar Yeshua nu le răspunde. Cred că se uita la fiecare pentru că îl știa pe fiecare.
Femeia nu zicea nimic. Își aștepta resemnată sentința. ”Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ. Cred că s-a făcut tăcere. Ce mai poți să spui la așa ceva? Ce argument? Da, Torah are dreptate, femeia e vinovată, dar care ”nevinovat„ de acolo era în măsură să se asigure că Torah se împlinește? Femeia nu a greșit împotriva lor ci împotriva Celui ce tăcea... Toți au ieșit afară, începând cu cei mai înțelepți. Yeshua a rămas singur cu femeia. El era Singurul care putea să o condamne ”femeie unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” Femeia se uită nedumerită în jur... ”Nimeni, Adonai”... ”Atunci nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”
”Cum să mă duc? Unde? Tu nu mă vezi cine sunt? Nu vezi ce sunt? N-a mai rămas nimic bun în mine, unde să mă duc?” ... ”Vino după Mine?” ... ”Eu, Adonai?...” O femeie fără nici un pic de valoare. O femeie demnă doar de dispreț și judecată. O femeie pe care nimeni n-ar vrea să o atingă dar să o mai apere... pe așa femeie a apărat-o Yeshua. În așa femeie a găsit valoare. Pe așa femeie a hotărât să o ierte. Pentru așa femeie a mers la moarte Yeshua și nu i S-a părut prea mult. A existat odată o femeie murdară târâtă înaintea celor curați, o femeie pe care Kadosh Baruch Hu (Cel Sfânt, Binecuvântat să fie El) a ales să o ridice, ca nimeni, oricât de jos ar fi să nu poată spune ”pentru mine era prea târziu, făcusem prea multe rele, nu m-ar mai fi iertat”.

Bat Melech בת מלך
Cristina