aduceţi înăuntru pe porţile Yerushalayimului. Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Shabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Shabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.” Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte: ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură. - Yirmiyahu/ Ieremia 17:21-23După ce Adonai (Baruch Hu) a creat cele văzute și cele nevăzute, pământul cu tot ce este pe el, inclusiv omul, S-a odihnit de toate lucrările Lui. Ziua în care S-a odihnit a fost ziua a șaptea, adică Shabatul. Adonai nu S-a odihnit pentru că era obosit, că doar până și pe Elohim L-a epuizat creația. Nici vorbă! S-a odihnit în sensul că în loc să creeze a ales o zi în care să stea și să Se bucure de ceea ce a făcut. Tocmai de aceea în Talmud este scris să nu lași nimic să strice bucuria Shabatului, iar unii au dus acest lucru până acolo că este scris în Talmud despre Beruriah (singura femeie menționată în Talmud alături de rabini și lăudată că stăpânește Torah mai bine decât Rabi Meir, care era soțul ei) că i-au murit fiii în Erev Shabat (Seara când începe Shabatul) iar de teama de a nu încărca de poveri sufletul soțului ei în zi de Shabat, Beruriah a ascuns trupurile fiilor ei până de Motzei Shabat (Sâmbătă seara când se sfârșește Shabatul). Nu menționez acest lucru ca unii să se simtă nevoia să spună că evreii ar fi fanatici, ci singurul motiv pentru care amintesc asta este că vreau să scot în evidență faptul că pentru evrei este imperativ să se bucure în zi de Shabat și nimic să nu le împovăreze inima.
Yeshua a venit să spună că nu doar lucrurile exterioare spurcă pe un om ci și lucrurile interioare, că amândouă deopotrivă sunt importante. Atunci dacă este interzis să cari poveri fizice în zi de Shabat (Bamidbar/ Numeri 15:342-36) cu siguranță este interzis să cari poveri sufletești în zi de Shabat. În Yirmiyahu 17:21-23 este scris să nici nu duci o povară pe porțile Yerushalayimului și nici să nu scoți din casa ta nici o povară în ziua de Shabat. Adică dacă treci printr-o perioadă mai dificilă în viața ta și probabil că te-a epuizat din toate punctele de vedere, în ziua de Shabat nu mai ai voie să porți povara lucrului respectiv, nu mai ai voie să te gândești la ea și nici să povestești altora despre ea. Nu ai voie să o scoți acea povară din casa ta și nici să o dai altuia să o poarte pentru tine. În ziua de Shabat nu merge nici măcar replica ”dă-i povara ta lui Adonai” pentru că nici Adonai nu poartă poveri în zi de Shabat. De fapt Adonai nu poartă poveri niciodată, te poartă doar pe tine. Știu că avem tendința să credem că dacă ne gândim mult la o problemă se și rezolvă, dar aproape niciodată acest lucru nu este adevărat, cu atât mai puțin în zi de Shabat. Ziua aceasta a fost lăsată ca Adonai să se bucure de tine, așa cum ești tu, nemarcat de griji, nemarcat de frustrări și neîmpliniri, de gânduri și frici, ci de tine creat pentru slava Lui. Nu e bine să te îngrijorezi de nici un lucru în nici o zi, dar cu atât mai mult în zi de Shabat. În Shabat trebuie doar să-ți amintești că Adonai a creat totul pentru tine, că știa că urmează să facă omul și voia să petreacă o zi cu el, dar nu a vrut ca acea zi să fie oricum, așa că a aranjat un întreg cadru timp de 6 zile doar pentru om, o lume splendidă în care să-l pună pe om și să petreacă împreună cu el ziua a șaptea. O zi în care nu e vorba despre răul din lume, o zi în care nu e vorba despre salariul meu, nici despre facturile mele, nici despre neîmplinirile mele, ci este vorba doar de Adonai, așa că nu am să vin înaintea Lui cu gunoaie adunate cine știe de pe unde, ci am să vin doar eu, doar pentru El. În fiecare zi ar trebui să fie o zi petrecută cu Adonai dar ziua a șaptea este ziua Lui. Nu Crăciunul, ci Shabatul. Astăzi e vorba despre El nu despre povara mea. De aceea am să sfințesc ziua aceasta din pricina Celui ce m-a sfințit pe mine, Binecuvântat să fie EL în veci!
Acest articol nu este să justific eu sau altcineva dacă ar trebui să se țină sau nu Shabatul, dacă ok să faci un lucru sau altul, sincer eu cred că fiecare trebuie să țină ce este încredințat că trebuie să țină, dar pentru mine (și mă refer strict la mine) consider că trebuie să fac ceea ce a poruncit Adonai mai mult decât ce a fost poruncit de oameni. Dacă aveți comentarii pe acest subiect vă rog să țineți seama și de cugetul altora care citesc acest blog și dacă ești încredințat că trebuie să ții Shabatul, baruch HaShem, iar dacă tu consideri că e mai bine să ții o altă zi, ține ce vrei, aș vrea doar să se înțeleagă că nu încerc să conving pe nimeni să țină altceva decât este încredințat dar nici nu am nevoie de convingere cum că ar trebui să țin altceva. Este scris că Adonai este Cel care cercetează inima și rărunchii și că El va răsplăti fiecăruia după purtarea Lui și după rodul faptelor lui (Yir. 17:10) iar dacă rodul faptului că tu ții o zi sau alta este că oamenii Îl vorbesc de rău pe Adonai din cauza ta, atunci nu-ți folosește la nimic să ții o zi sau alta. Rodul trăirii mele cu Adonai trebuie să fie că oamenii Îl laudă pe El. De aceea fiecare să facă așa cum este încredințat și în lucrurile în care credem la fel putem să umblăm împreună, iar în celelalte Adonai ne va lumina.
Bat Melech בת מלך
Cristina
CRISTINA, SHALOM!!!
ReplyDeleteO calda imbratisare in zi de Shabat.
E fermecator subiectul acesta SHABAT, fermecator atat prin complexitatea lui, cat si prin simbolistica lui, dar mai ales prin minunatia tinerii Shabatului, de la un apus pana la un alt apus... Pe mine ma pasioneaza mult Shabatul, stiu ca e inepuizabil in frumusete. Dar eu mi-am facut urmatoarea parere, asupra careia te rog si pe tine sa-ti spui parerea: din Cartea "Evrei" eu imi pot da seama ca, inainte de a fi o zi, Shabatul trebuie sa fie o stare sufleteasca, si anume, acea stare sufleteasca pe care a avut-o Adonai cand, dupa ce l-a creat pe om, deci nu gresesc cand spun: dupa ce m-a creat pe mine, El S-a odihnit, dar cum zici tu, nu pt. ca ar fi fost obosit, cum ar putea obosi Adonai? ci pt. ca a vrut sa creeze atunci starea sufleteasca a unei sarbatori in care urmeaza sa-i primeasca pe toti aceia care vor merita sarbatoarea. Deci Shabatul de acum e icoana sarbatorii vesnice pe care ne-a pregatit-o Adonai. Aceasta este perceptia mea, daca gresec te rog corecteaza-ma!
ADONAI SA TE BINECUVANTEZE, CRISTINA!!!
Teo și eu cred același lucru, că Shabatul dincolo de a fi doar o zi este o stare pe care Adonai vrea să ne-o dea la fiecare în Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumnezeu), o stare de odihnă de toate luptele noastre sufletești și lumești, o odihnă de toată teama și de toate lucrurile care ne-au distras atenția de la Cel pentru care am fost creați. O odihnă care nu implică lipsa oricărei activități ci lipsa oricărui lucru care ne distrage atenția de la Adonai. Dar până atunci cred că ne-a fost lăsată o zi care să ne dea puțin gust din ceea ce urmează. Multă binecuvântare și Shabat Shalom!
ReplyDeleteMultumesc mult de articol, Chris. Sper sa nu sune ciudat ce zic, dar mie personal, Shabbatul imi da senzatia unei zi in care avem o intalnire speciala cu Adonai. La fel cum te aranjezi frumos inaintea unei intalniri cu cineva drag sufletului tau. Iti doresti din toata inima sa fi frumos cu aceea ocazie, ca persoana aceea sa priceapa cat de mult inseamna pentru tine. La fel de Shabbat te sfintesti, iti lasi deoparte eul si lumea care te-a consumat o saptamana intreaga, iti inchizi ochii si indrepti sper El tot ce ai mai frumos si mai pretios in tine. Asa vad eu Shabbatul. Teo mi-a placut foarte mult comentariul tau, faptul ca Adonai a vrut in aceea zi sa ne invete ce inseamna o sarbatoare pentru El.
ReplyDeleteNu am gandit asa niciodata ... nici sa plang, nici sa ma vaicar, nici sa bodoganesc ... efectiv, nu am gandit-o asa .... dar uite ca ma mai destept si eu un pic ...
ReplyDeleteMersi Cristina ;)
Scopul interventiei mele nu este sa argumentez de ce adevarata zi de odihna este Shabatul , adica ziua de simbata din cele sapte a saptaminii ; pentru asta exista destule date clare in Biblie , trebuie doar sa fii dispus sa le vezi si sa le crezi , indiferent carei doctrine religioase crezi ca apartii . Consider insa ca cei care nu sint inca convinsi de acest lucru , sa se convinga , deoarece a tine Shabatul este , dincolo de orice altceva , un act de credinta . Acum eu stiu din proprie experienta ca , pentru inceput , este greu , ca ai impresia ca mergi impotriva curentului si chiar poti parea ciudat in ochii lumii , dar aminteste-ti ca Shabatul este singura zi binecuvintata si sfintita de Elohim (Bereishit 2:3) ; binecuvintat vei fi si tu daca cauti bucuria acestei zile , "atunci vei afla desfatarea ta in Domnul." (Yeshayahu 58:13-14).
ReplyDeletePrima zi din viata lui Adam a fost una de odihna , o zi in compania lui Adonai , cind omul era inca fara pacat , fara griji , fara nemultumiri . Acest lucru a fost implementat la creatie , de aceea personal consider ca Shabatul apartine intregii omeniri , nu numai evreilor sau altor culte religioase .
Yeshua ne-a zis :"De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra? ... ati destiintat cuvintul lui Dumnezeu pentru datina voastra .(Matei 15: 3;6) .
Exact asta s-a facut de-a lungul timpului ; daca unii tin o alta zi , atunci de ce dupa ce "au trecut si pe la biserica" considera ca nu este nimic gresit in a merge apoi la strand , la cinamatograf , la iarba verde , la discoteca? In toate acestea este vorba doar despre noi , despre "relaxarea" si "bucuria" noastra dupa o saptamina de munca ; Adonai nu este nicaieri , ne mintim singuri ...
El vrea pentru noi un alt fel de bucurie , pe care n-o putem gasi intr-un asemenea vacarm . Si dupa toate acestea , cu dulcegarii siropoase si lozinci ieftine pe buze avem fantezii spirituale despre vesnicia pe care o vom petrece alaturi de Adonai in cer , ca vom fi toti in "odihna" Lui! Cum s-ar putea intimpla acest lucru atita vreme cit aici pe pamint nu sintem in stare sa petrecem cu El o singura zi , care inseamna nimic in comparatie cu vesnicia , cea pe care o vrea El??!
"Cine are urechi de auzit sa auda!"
Maria de Jesus .