Ținta poruncii

Rabbi Yakov Yitzak de Lublin, spunea ”prefer un om viclean care știe că este viclean decât un om neprihănit care știe că este neprihănit, pentru că acesta din urmă și dacă s-ar afla la porțile iadului, gata să intre, ar presupune că se află acolo ca să îi învețe pe cei dinăuntru adevărul”.
Cu alte cuvinte, un om păcătos care este conștient de păcatul lui, măcar va încerca să se evalueze în comparație cu standardul de bunătate al lui Adonai, dar unul care are impresia că este darul cerului pentru muritorii de rând, trimis să îi călăuzească pe neștiutorii pierduți în lucruri simple, standardul său de bunătate este el însuși, tocmai de aceea crede că a ajuns aproape desăvârșit.
În Evrei 4:15 scrie că noi nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre. Deci dacă HaMashiach Însuși este înțelegător față de neputințele noastre și nu încearcă să ne dea cu Scripturile în cap ca să pricepem toate tainele din ele, atunci să mă ierte ”atotcunoscătorii” care se autointitulează ”învățați” în ce privește Scriptura, dacă nu le dau respectul cuvenit. Aceștia cosideră că scopul lor pe pământ este ca să disprețuiască pe cei care nu au un limbaj la fel de cultivat din punct de vedere teologic, se îndeletnicesc cu umilirea celor care nu cunosc diferențele dintre Septuaginta, Vulgata și Textele Masoretice și de-a dreptul își găsesc bucuria în a se înălța prin ”atâta știință” fără să conteze peste câți frați răscumpărați cu Sânge Sfânt calcă.

Scopul lui Adonai a fost să înțelegem Scripturile, dar să nu uităm că ținta poruncii este dragostea (1 Timotei 1:5). Ținta/ scopul poruncii nu este ca să mă facă să mă îngâmf și nici să disprețuiesc pe alții pentru că nu cunosc la fel de mult cât mine: ținta poruncii este dragostea. Dacă în urma a tot ce cunosc nu am învățat să iubesc, mă tem că nu-mi folosește la nimic. Pot să ajung să traduc 10 versiuni de Biblii (fie ele fidele sau de altfel), pot să fac 10 mii de studii pe teme biblice, pot să intru în societăți de apologetică creștină, să învăț să argumentez mai bine decât un avocat, dar dacă în urma la toate nu am priceput care este ținta, atunci mă tem că am trecut pe lângă tot ce contează.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. - 1 Corinteni 13

Acestea nu sunt cuvinte scrise din naivitate și nici din visarea la o lume utopică. Ținta tuturor lucrurilor trebuie să fie dragostea. Credința și nădejdea dar mai ales dragostea.

Bat Melech בת מלך
Cristina