Sportiv de performanţă sau amator de jogging?

„Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului?" - Yirmiyahu / Ieremia 12:5

Dacă ţi-e greu să te ţii după un Iosif Ţon, sau să ţii pasul cu un Beni Fărăgău, cum vrei să te compari cu Shaul/Pavel, sau cu David, sau cu Avraham? Dacă te oboseşte să trăieşti o viaţă ca şi cei care te învaţă, dacă ţi se pare prea mult să participi la 2 servicii divine pe săptămână, dacă ţi se pare prea obositor să te rogi în fiecare zi şi să cauţi faţa lui Adonai în fiecare zi, cum anume speri să fii pus alături cu sfinţii lui Adonai? Dacă tu nu mai poţi să te încrezi în Adonai după 2 luni de încercări, cum speri să stai alături de un Yirmiyahu, care toată viaţa lui a fost o încercare şi totuşi nu a renunţat? Dacă tu oboseşti alergând cu cei ce aleargă pe picioare, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Când ţi se pare prea mult să crezi 2 sau 3 ani pentru un lucru, cum vei sta lângă evreii care au aşteptat 400 de ani să îi scoată HaShem din Mitzrayim (Egipt)? Sau lângă Avraham care a ajuns la 100 de ani şi abia atunci şi-a văzut împlinită promisiunea? Dacă pentru tine e prea mult, prea obositor să asculţi şi să împlineşti ce te învaţă pastorul sau rabinul tău şi ţi se pare prea mult, cum vei sta lângă un popor care are de împlinit 613 porunci (Numărul poruncilor din Torah) şi nu se plânge?
Ştiu că e uşor să ai pretenţii ca şi cum ai fi un cal, dar ca să alergi cu nişte cai trebuie întâi să poţi să te ţii după cei ce aleargă pe picioare.
Am făcut atletism de performanţă o vreme, fără să am vreo înclinaţie deosebită şi nici măcar una obişnuită pentru sportul acesta. Înainte de fiecare concurs antrenorul nostru ne "muncea" la maxim ca să determine categoria fiecărui sportiv. Întotdeauna eram în categoria D, care era ultima categorie şi cea mai slabă şi de abia ţineam pasul şi în acea categorie. Cei din categoriile B, C şi D, nici măcar nu aveau vreo şansă la medalii sau diplome, ci doar stabileau clasamentul cluburilor. Cât de stupid ar fi fost să mă trezesc să am pretenţia să urc pe podium, din moment ce performanţa mea era aproape de zero?
Un creştin care trăieşte doar prin experienţele altora, se hrăneşte doar cu conferinţe după conferinţe şi cărţi despre cum să te apropii mai mult de Adonai, care se roagă când îşi aminteşte şi citeşte când "are timp" că doar Adonai înţelege, nu are de ce să aştepte ca Adonai să facă din nevoile lui o prioritate şi nu are de ce să aibă pretenţia ca Adonai să îl răsplătească la fel ca şi pe unul care toată viaţa lui a fost o alergare după Adonai şi după lucrurile Lui.

Dacă te crezi la adăpost doar într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului? Dacă poţi să te rogi liniştit doar când eşti în "elementul tău", ce ai să faci dacă te trezeşti într-o groapă cu lei ca Daniel, sau urmărit de vrăjmaşi ca şi David, sau să stai pe malurile mării, cu un popor care aşteaptă de la tine să îi scapi şi cu o armată pe urmele tale şi tot ce ai în mână e un toiag, tot ce ai e o rugăciune, atunci ce faci?
Siguranţa celor aleşi nu vine din circumstanţele în care se găsesc, ci din Adonai. Dacă siguranţa ta se bazează pe circumstanţele favorabile în care te găseşti, atunci ai dreptate să tremuri. Dar dacă siguranţa ta vine din Adonai, atunci e doar geografie că eşti în groapă, sau pe stâncă sau pe malul mării pe care trebuie să o despici, pentru că eşti conştient că oriunde ai fi şi în orice circumstanţe, Adonai e în control.
Aşa că învaţă să alergi cu cei ce aleargă ca apoi să poţi să te întreci cu nişte cai şi simte-te ca şi în braţul lui Adonai oriunde ai fi, ca să nu tremuri pe malul unui râu gata să te înghită.

Bat Melech בת מלך
Cristina