David a suit dealul măslinilor. Suia plângând şi cu capul acoperit, şi mergea cu picioarele goale; şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit şi ei capul, şi suiau plângând. - 2 Samuel 15:30David fugea de fiul său, Absalom. Se găsea într-o stare de nedescris. Era umilit, înfrânt, dezamăgit, înşelat şi părăsit. Suia dealul măslinilor plângând, cu capul acoperit şi cu picioarele goale. Ca şi un om care a pierdut totul. Ca şi un om fără nimic.
În Iudaism, singurul motiv pentru care ajungi să te descalţi (în afara casei tale) este pentru că recunoşti prezenţa lui HaShem într-un loc.
Ce moment ciudat şi-a găsit David să se descalţe şi să recunoască prezenţa lui Adonai pe un drum pe care fugea şi nici măcar nu la vale. Să recunoască prezenţa lui Adonai în dezamăgire, în lacrimi şi în nesiguranţă.
Cei care urcau cu David aveau aproximativ aceleaşi trăiri ca şi David şi la fel ca şi el urcau plângând şi cu capul acoperit, dar David era singurul desculţ ... de parcă printre lacrimi doar el putea să vadă că Adonai era în control, prezent, Atotputernic şi gata să se facă drum sub paşii lui.
Ca să-L recunoşti pe Adonai în urcarea ta trebuie să fii dispus pe lângă a-ţi acoperi capul plin de ruşine, pe lângă a-ţi plânge lacrimile, să-ţi răneşti şi picioarele. Ca şi cum nu ai fi pierdut totul, trebuie să pierzi şi mai mult...
Este scris la începutul versetului 32 că David a ajuns pe vârf şi s-a închinat înaintea lui Adonai.
Numai după ce L-ai recunoscut pe Adonai într-o umblare fără "încălţăminte" pe un drum plin de pietre ascuţite poţi să spui "Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele." (Habacuc 3:19)
Eu vreau să-L onorez prin felul în care umblu. Vreau să ajung pe vârf şi să mă închin înaintea Lui. Mai mult decât mi-aş dori să nu trebuiască să merg acoperită de ruşine, mai mult decât mi-aş dori să nu plâng, mai mult decât îmi doresc să iubesc şi să fiu iubită, mai mult decât îmi doresc orice altceva, îmi doresc să ajung desculţă pe vârf şi să mă închin înaintea lui Adonai.
Urcă-mă Elohai şi ai milă de mine dacă mă tot împiedic şi cad ... nu văd prea bine din cauza lacrimilor, dar am să ajung pe vărf şi am să mă închin înaintea Ta, pentru că eşti vrednic Melech sheli!
Bat Melech בת מלך
Cristina
Mi-ai zis ceva astazi ce o sa ramana cu mine. Cand eram dezamagita si nu intelegeam de ce El lucreaza intr-un anumit fel cand mie mi se pare ca eu as gasi un drum mai simplu, mi-ai spus "Emma, tu tot n-ai inteles cum e El? Domnul intodeauna o sa gaseasaca calea cea mai dificila ca sa stii ca numai El ar fi putut sa faca lucrul acela. El nu o sa gaseasca drumul cel mai simplu. Nu e deloc complicat, e doar complex." M-ai invatat astazi ceva despre Domnul, marit sa-i fie Numele. Daca El nu alege calea cea mai simpla e pentru ca vrea sa ajung sa-L cunosc pe drum. Si chiar daca mie mi se pare ca El e complicat, de fapt El e doar complex. Vrea sa inteleg viata vesnica la care am fost chemata. "Si viata vesnica este aceasta sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis." Ioan 17:3
ReplyDeleteMerci mult, tu Chris. Stiu ca de multe ori iti multumesc si mai facem noi glume ca or sa creada unii tu ma platesti sa-ti cant laude pe blog, LOL. Dar binecuvantat sa fie Adonai, care in dragostea Lui fara capat vine si imi explica lucruri prin tine. Asa se smereste El si gaseaste cu cale sa se explice si de n-ar avea de ce sa-mi dea nici o explicatie. "Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea." (Tehilim/Psalm 25:8)
Emma