Adonai nu e comparat cu nici o altă formă de relief decât cu muntele sau stânca. De ce? Pentru că este impunător, implică efort să ajungi pe vârf, poate să fie periculos dar oferă protecție împotriva posibililor atacatori.
Mă uitam la un documentar despre alpiniști și despre cucerirea muntelui Everest. Nu mă pasionează neapărat alpinismul dar am învățat ceva uitând-mă la niște oameni care își riscau viața să urce un munte. Erau în stare să îndure niște temperaturi groaznice, dispuși să doarmă în furtuni de zăpadă, mereu în pericol de avalanșe, mereu cad, mereu se ridică, mănâncă foarte limitat și se împing pe ei înșiși dincolo de orice limită pe care o are un om. Când ajung pe vârf toți spun că de fapt urcă să se cucerească pe ei, nu muntele în sine.
Adonai este un munte pentru noi. Ca să urci pe El îți trebuie determinare, îți trebuie o doză mare de voință, îți trebuie să fii mereu în alertă, să te mulțumești cu puțin, să fii dispus să te ridici repede de fiecare dată când tragi o căzătură și să fii dispus să te împingi dincolo de orice limită. Ca să ajungi la Adonai, trebuie să te cucerești pe tine.
Nu mă refer la mântuire. Asta se poate compara cu dreptul de a începe să urci pe munte. Dar dacă rămâi la baza muntelui, la ce îți folosește că ai câștigat dreptul să urci? Noi am fost chemați să fim ”alpiniști” nu doar iubitori de munte care mergem de 1 Mai la picnic la poalele muntelui.
Un alt lucru care m-a impresionat este că alpiniștii nu călătoresc niciodată singuri. Merg în echipe. Se ajută între ei. Cel mai experimentat rămâne ultimul ca să se asigure că nu rămâne nimeni în urmă. Scopul lor nu este care ajunge primul ci să ajungă toți și să nu se piardă nici unul.
La asta ne-a chemat Adonai. Nu e ușor, dar dacă ți s-a pus în cap ideea că vrei ca Adonai să-ți fie stâncă, asta e ceea ce implică urcarea pe stâncă. Dacă crezi că nu poți, ești liber să mergi la mare ... dar vederea ta se va limita doar la ceea ce e chiar în fața ta. De pe munte poți să vezi totul, de la înălțimea lui Adonai.
„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” Matei 17:20
Știu că mulți cred că muntele la care se referă Yeshua este o problemă cu care te confrunți, dar eu cred că muntele e Adonai. Mi-e greu să cred că nici un credincios nu a avut niciodată credință nici măcar cât un grăunte de muștar de n-a reușit să mute nici un munte și mi-e și mai greu să cred că scopul pentru care cineva trebuie să aibă credință este a să schimbe relieful.
Dacă credinţa mea e doar cât un grăunte de muștar pot să-i spun lui Adonai să se miște și se mișcă, nu de dragul spectacolului, ci de dragul meu.
Nu am nevoie ca Adonai să se miște ca să mă aplaude alții, ci am nevoie ca Adonai să se miște pentru ca tot din mine să fie încredințat că El e un munte viu!
Bat Melech בת מלך
Cristina
Da , El e stinca! Si inca una , intr-adevar , vie!
ReplyDeleteDaca stii sa vorbesti cu ea pe limba ei - adica cu credinta folosind Cuvintul - iti da("cereti si vi se va da")- Matei7:7 - tot ce are nevoie sufletul tau ca sa fie odihnit .
Moshe , macar ca a vazut aievea , "fata catre fata"
Stinca cea Adevarata , macar ca a vazut cu ochii lui multe din minunile pe care le-a facut ea , totusi a gresit in fata ei la apele Meriba din pustiul Sin , cind poporul evreu suferea de sete. Adonai i-a poruncit SA VORBEASCA cu stinca ca Aceasta sa-i dea apa , nicidecum S-O LOVEASCA!
Mi-este greu sa cred ca Moshe, pe linga faptul ca era gingav , mai era si surd , sau ca umbla cu ocaua mica . Parerea mea este ca , la acel moment, Moshe n-a inteles ca stinca despre care-i vorbea Adonai nu era una oarecare , nu i se revelase inca maretia Stincii , cum ca Aceasta era vie , avea un nume - Yeshua - si-i insotise peste tot pina atunci. Aceasta Stinca , chiar lovita(!), despicindu-se , a dat "apa multa si a baut toata obstea si dobitoacele ei"(Numeri20:11) , incit nimeni n-a mai fost insetat , pentru ca apa a izvorit din coasta Lui!
Dar nimeni nu este indreptatit sa -si verse nervii pe Yeshua pentru ca este nemultumit de conditiile in care se afla!
Asa facem si noi in fiecare zi; in loc sa vorbim cu ea prin rugaciune ,o despicam , lovim Stinca care ne adapa , ne ajuta s-O escaladam , ne inlesneste urcusul , se face scara sub sub picioarele noastre ca s-avem unde pasi si sa nu alunecam , pentru ca scopul ei este acelasi pentru toti , indiferent de finish-ul fiecaruia: sa ne cistigam sufletele pentru Malchut HaElohim!
Dar pentru ca urcusul este anevoios si implica vointa , perseverenta si constanta zilnica , cei mai multi dintre noi ne multumim cu a ramine la poalele ei , ignorind faptul ca , prin despicarea Stincii (rastignirea lui Yeshua) ni s-a oferit gratuit biletul de urcare si instrumentele de care avem nevoie ca sa ajungem sus!
Dupa cit de mult am cucerit din Aceasta Stinca , asa ne va fi si rasplata!
Ca si femeia samarineanca , care s-a intilnit cu Stinca cea Adevarata la fintina lui Yaakov din Sihar , strig si eu: Yeshua , da-mi si mie apa vietii care izvoraste din tine ca sa se faca in mine "izvor de apa curgatoare spre viata vesnica " (Ioan4:14) si sa nu mai insetez niciodata!