pentru mine. Fac asta pentru că nu vreau să uit sau să ajung să iau cu ușurință Jertfa Lui, pentru că nu vreau să mă trezesc într-o zi că mă întreabă cineva ”cine este Yeshua?” și îi răspund din inerție ”este Mashiach”, dar de fapt să nu-L mai știu cu inima mea.Împăratul meu spunea odată ”Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” - Luca 9:26
Ca să nu aibă nimeni o părere prea înaltă despre mine am să mărturisesc că a fost o vreme, când măcar că eram luminată de Adevăr și știam cine este Yeshua, tăceam. Nu în față la goyim, că nu mi-a păsat prea mult de părerea lor niciodată, dar înaintea evreilor am tăcut. Știam că îi rănește să le spun ... și ce poți să mai spui când auzi tot ce li s-a făcut în Numele lui Isus? Mi se părea că dacă vorbesc despre El trebuie să renunț la ei pentru că nu mă vor mai accepta. Am tăcut pentru că am învățat că la orice argument al meu, ei au 10 împotrivă și că de fapt nu am ce să le spun. De fapt nu trebuia să argumentez în nici un fel, trebuia doar să nu-mi fie rușine cu El. Am tăcut multă vreme. Apoi într-o zi m-am trezit că cineva făcea glume pe seama Lui, iar mie mi s-a părut amuzant. Atunci L-am simțit că se uită la mine ca și la Kefa (Petru) și că nu spune nimic, că nu-Și cere dreptul în nici un fel, că nu mă mustră, că nu mă privește ca și cum ”am știut Eu!”, că nu e dezamăgit dar nici bucuros... că doar se uită la mine... așa fără nici o expresie. Am știut atunci că am uitat. Am uitat tot ce a făcut. Că nu mi se mai pare imens prețul care L-a plătit, de aceea mi-era așa ușor să nu mă doară de El. Am știut că am lăsat să mi se împietrească inima. Am știut că mi-e rușine cu El. Am încercat să-mi imaginez că se va rușina de mine odată... dar nu a funcționat prea mult. Am încercat să mă uit la Passions of Christ că da de, da de, dacă am să văd cât a suferit, am să mă cutremur și am să mă tem să mă mai rușinez, dar mi-am dat seama că m-am obișnuit atât de tare să-L văd pe Yeshua în postura de victimă, încât nu mă mai atingea prea mult. Apoi când nimic nu mai funcționa, am început să mă gândesc la ce a renunțat pentru mine.
Și-a schimbat Însăși natura Lui pentru mine. A acceptat să vină de bunăvoie în trup de om și să rămână pentru veșnicie parțial om. O parte din El s-a schimbat pentru totdeauna pentru mine. Ce fel de putere poate să împingă pe cineva să facă așa ceva? Ce fel de dragoste? Ca și cum cineva m-ar transfera pe mine – sufletul- într-un trup de pasăre și să știu că o parte din mine va rămâne pasăre pentru veșnicie și să fac asta doar de dragul păsărilor... Mi-era ușor până credeam că da,Yeshua a venit, a trăit 30 de ani normal, apoi 3 ani a slujit și a suferit o noapte foarte groaznic, după care a murit și a înviat. Dar nu a renunțat doar la respectul în fața oamenilor, nu a renunțat doar la viața Lui, a renunțat la o parte din El care niciodată nu va mai fi la fel din pricina mea. Șade astăzi la dreapta Tatălui cu cicatrici în mâinile Lui de Dumnezeu și Om și le privește de fiecare dată când eu privesc în altă parte decât la El. Pentru mine El nu mai e la fel ... e cicatrizat pe veșnicie din dragoste pentru mine, iar eu să-mi permit să tac? Să-mi permit să-mi fie rușine? Dar Lui nu-i e rușine cu mine când vine Tatăl să caute rod în mine și vede că nu prea e și hotărăște că a investit destul în mine? Nu, nu-i e rușine. Ia în continuare responsabiliatea mea și îi spune Tatălui ”mai las-o un an.. am s-o lucrez mai mult ... am s-o strig mai tare ... am s-o îngrijesc mai bine” ... ca și cum ar fi vina Lui că eu nu dau rod. Nu-i e rușine cu mine când Îl întreabă îngerii ”ea cine e?” Mă recunoaște în fața lor că sunt a Lui, iar eu cum să nu recunosc că e al meu?
Astăzi nu mai tac, nu mai mi-e rușine, nu evit discuțiile cu evreii despre El, nu mă dau înapoi ca și cum aș fi mai prejos că eu cred în Regele Regilor și Domnul Domnilor. Asta nu înseamnă că mă urc pe o statuie în centrul Clujului și să mă apuc să strig ”Isus vă iubește” - nu fac asta nu pentru că mi-ar fi rușine, ci pentru că pur și simplu nu cred că ar cădea cineva pe genunchi auzindu-mă și s-ar întoarce la Adonai - dar nu mi-e rușine să spun că Îl urmez și încerc să nu-L fac să-i fie rușine cu mine.
Scriam nu demult că un adevăr este valid doar când este mărturisit, dacă nu este doar ceva ce cunoști.
Nu cunosc multe lucruri, nici nu mai cred că trebuie ... dar cunosc Viața și nu mi-e rușine să mărturisesc despre ea! Nu mi-e rușine cu Împăratul meu pentru că Lui nu-I e rușine să o numească pe una ca mine, fiica Lui!
Bat Melech בת מלך
Cristina
Vai, tu Chris, niciodata nu m-am gandit la jerfa Lui asa. Doamne, cata orbire e in noi, in mine. El chiar Si-a schibat natura pe veci pentru noi! Nu L-a costat numai atunci, Il va costa pentru todeauna. Cum, Doamne ai mila de noi, ne mai indoim ca e prea ocupat sa-I pese, sau ca de data asta sigur nu ne mai iarta. Ce anume din El nu a dat pentru noi? Adonai, ai mila de mine si iarta-ma, ca sunt oarba cu desavarsire oricate as crede ca am vazut din lumea Ta.
ReplyDeleteEmma TA.
Cristina ... nu stiu ce mi-ai facut ;)) insa crede-ma ca numa de blogul tau vorbesc si il dau si in stanga si in dreapta ...
ReplyDeleteUna dintre calitatile pe care le admir eu foarte mult la poporul evreu - chiar daca Adonai n-a implinit inca vremea ei - este aceea ca , atunci cind evreii Il vor recunoaste in Yeshua pe Mashiah, ei bine , atunci nu vor fi atit de ignoranti fata de jertfa Lui precum sintem noi astazi . Atunci bucuria din inima lor va fi pe masura durerii .
ReplyDeleteBucurie , pentru ca El nu i-a dezamagit , asa cum n-a dezamagit pe nimeni niciodata si nici nu-I pare rau de tot ce face ; si Yeshua va fi atunci Bucuria lor Suprema . Si durere pentru ca , privind la "Cel pe care L-au strapuns" , fiecare evreu va simti si va intelege in inima lui de carne vie ce inseamna pretul rascumpararii ; acesta va lasa in inima lor o cicatrice vesnica , pentru ca astfel sa fie si ei insemnati cu semnele cu care El Insusi a vrut sa fie insemnat . Si aceasta Pecete a Lui nu-i va lasa sa uite .
Atunci nu vor face precum noi astazi , nu-L vor aseza pe Yeshua la spate pentru a-L scoate in fata numai in zi de Sabat , nu-L vor striga numai atunci cind vor avea nevoie sa-i treaca prin marea de dureri sau atunci cind trupurile lor vor flaminzi si nici nu le va fi rusine sa iubeasca in Nunele Lui! Atunci Il vor marturisi intregii lumi cu toata fiinta lor si nu vor avea nevoie de alte argumente decit Pecetea Lui in inima lor!
Acesta este balsam pentru sufletul meu , este mingiiere sa stiu ca cineva , cindva Il va sti
iubi asa cum El Insusi a iubit . Ce ma infioara insa este ca sint constienta de faptul ca si mie , ciine pacatos , mi se cere aceeasi iubire! Cum , Doamne? De unde? Din care inima? Si mi se mai cere sa nu tac ACUM , cind este vremea mea sa vorbesc !
Mcar ca Yeshua a venit la oile pierdute ale casei lui Israel , macar ca nu putea sa vina in alta parte decit acolo unde era Torah , pentru ca El este implinirea ei , nu pot decit sa-I strig:
"Da, Doamne , dar si ciinii maninca din faramiturile care cad de la masa stapinilor lor"!(Matei15:27).
Si precum ii va auzi pe ei , sa fiu sigura ca ma aude si pe mine si pecetluieste inima mea ca sa-L pot marturisi pina mai am ragaz!
Postarea ta m-a facut sa plâng. Mie nu mi-a fost rusine cu EL, ci a fost mai rau...credeam ca il cunosc si ca EL inseamana o cruce facuta la biserica si o lumanare aprinsa. Domnul mi-a DESCHIS OCHII SI L-AM VAZUT ÎN TOATA SLAVA LUI. Mi-a vorbit,mi-a aratat toata dragostea Lui, m-a facut sa fiu un alt om. Doresc tuturor oamenilor sa cunoasca PACEA ce vine de la EL. Nici o bogatie din lume nu o poate inlocui. Esti binecuvantata ca esti copilul LUI.
ReplyDelete