Stânca mea

”Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.” - Tehillim/ Psalmi 28:1

Ai idee ce înseamnă să vorbești cu o stâncă? Să stai în față la ceva total diferit de natura ta, căreia n-ai cum să-i atribui sentimente, implicit milă și să speri cu toată inima că te va asculta, că i se va face milă de tine și că va face ceva în direcția ta...
Adonai, având o natură total diferită de a mea, Adonai căruia nu-i găsesc corespondent în lumea mea, care El Însuși întreabă ”Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?” (Yeshayahu/ Isaia 40:18); Adonai mi se destăinuie ca fiind ”Tzur Israel” (Stânca lui Israel) știind că am văzut multe stânci și nici una n-a dat semn să mă asculte.
 Mi-a înstins inima și mintea, credința și ființa până acolo încât să Îl percep ca fiind o Stâncă și chiar dacă nu înțeleg prea bine o iau ca atare... dar ce să fac cu toată informația pe care o am în mine despre stânci? Tot ce știu despre ele e că sunt de nemișcat, că îți permit să vezi de sus totul, dar că dacă te apuci și-i vorbești stânca nu va auzi, nu va rămâne impresionată de vorbele tale, nu te va mângâia, nu te va ajuta... Asta e tot ce știu eu despre stânci. Dacă El e o Stâncă, atunci cum să găsesc în mine credința să-i vorbesc și să cred că m-a ascultat, dar nu doar atât, ci poate chiar sa facă ceva în direcția mea?
Ca eu să înțeleg natura lui Adonai mi-e la fel de greu cum îi este unui orb să înțeleagă cum arată curcubeul. Degeaba i-ai spune orbului că un curcubeu este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă și culorile vizibile sunt roșu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo și violet. Orbul nu are în minte noțiunea unui arc colorat apărut pe cer, nu are noțiunea a ceea ce înseamnă culoarea și nici măcar cum arată cerul. Pentru a-i explica orbului curcubeul, trebuie să te folosești de simțurile pe care le are și de noțiunile deja existente în mintea lui și să le folosești în așa fel încât acesta să-și facă o imagine, chiar dacă nu este una completă sau reală și cel mai probabil te poți folosi de simțul lui auditiv și să atribui culorilor diferite intrumente muzicale care pentru orb ar avea sens.
Adonai nu este o stâncă în sensul literal al cuvântului, dar pentru că eu sunt oarbă la realitatea Lui, a fost nevoit să îmi explice natura Lui folosindu-se de noțiuni din lumea mea ca să înțeleg eu cum este El. S-a folosit de noțiunea de ”tată” din capul meu ca să înțeleg o parte din El, s-a folosit de noțiunea de ”Rege” din mintea mea ca eu să pricep natura Lui, s-a folosit de noțiunea de ”dreptate” din mintea mea ca eu să pricep că El e drept, măcar că toate aceste noțiuni în mintea mea sunt distorsionate și corupte de realitatea în care trăiesc, totuși pot să-mi fac măcar o idee despre ce vorbește. Dar la fel cum orbul, deși folosindu-se de auz ca să priceapă curcubeul, tot nu înțelege complexitatea pe care acesta o are în realitate, nici eu, deși mă folosesc de simțurile pe care le am, nu pot să cuprind în totalitate complexitatea lui Adonai.
Măcar că El știa tot ce cunosc eu despre stânci și înțelegea că mi-e greu să cred că o stâncă poate să asculte, El S-a asemănat cu o stâncă. Nu mi-e greu să cred că dacă stau pe El sunt la înălțime și nu mi-e greu să cred că dacă sunt în El sunt păzită, că pentru a ajunge cineva la mine trebuie să se urce pe El... dar cum să cred că El mă ascultă din postura de stâncă?
 Tocmai pentru că nu aveam cum să cred, Adonai a tot trimis ”emisari” care să-mi spună de Stâncă, dar nu i-am crezut și atunci a venit Yeshua. Mi-a spus precum lui Moshe că în realitatea Lui Stânca deși e de neclintit, de nemanipulat, doar să-i vorbesc și ea va da apă. A arătat către Sine Însuși și mi-a spus ”Adevărat îți spun că, dacă ai avea credinţă cât un grăunte de muştar, ai zice muntelui acestuia: ,Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu ți-ar fi cu neputinţă.”
Cred cu toată inima mea că Adonai e de neclintit în hotărârile Lui și de nemutat prin orice alt mijloc în afară de credință. Nu pot să-L înduplec, nu pot să-L ameninț, nu pot să-L mișc, pot doar să-L cred că mă iubește atât de mult încât de dragul meu S-a mutat pe Sine din locul Lui de drept, de lângă Tatăl și a venit până la mine ca să-mi spună ”Dacă ai să mă crezi, trebuie doar să-Mi zici ”mută-te de aici acolo” și Mă voi muta.”


Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה