Rădăcina mea

Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. - Matei 13:20-21

 Semănătorul a ieșit să semene ... și multă vreme în mine semăna degeaba.
Aveam tot felul de scuze pentru care nu răsăream ori n-aduceam rod. O bucată de timp dădeam vina pe Semănător, că doar nu depinde de sămânță unde cade și cu siguranță dacă El ar fi fost mai atent și S-ar fi străduit să mă pună într-un pământ bun, în circumstanțe ideale, nu să mă arunce la întâmplare, atunci garantat aș fi dat rod.
Pe urmă a fost vina spinilor că m-au înnecat și-a fost vina păsărilor că m-au mâncat și a soarelui că m-a ars ... și mereu am avut o scuză să nu fiu și să nu fac.
Mi-a luat timp să înțeleg că păsările își împlineau scopul și mâncau, că soarele făcea ce știa el mai bine - adică ardea, iar spinii nu se aveau cum să se dea la o parte că doar na: am aterizat eu în mijlocul lor.
Cel rău fură sămânța pentru că tot ce știe el să facă este să fure și o face bine. Îngrijorările veacului vin că doar nu trăim în lala land și totul să fie roz, iar prigonirile din pricina Cuvântului vin ca să mă dea pe față în cazul în care sunt o Iuda... Toate își fac partea lor, dar sămânța care e pusă în mine nu e una normală care să poată da rod doar în locul ideal și în circumstanțele perfecte, ci are în ea capacitatea de a da rod oriunde ar cădea, iar dacă nu dau rod este doar vina mea.
Astăzi încerc să nu mai dau vina pe nimic pentru ce sunt sau încă nu am devenit. Yeshua mi-a fost Credincios și nu S-a lăsat până când a văzut că m-am prins de pământul în care m-a pus și că deși am aterizat între spini, nu i-am lăsat să mă înnece, ci mi-am făcut loc și mi-am întins rădăcinile și încă mi le întind. M-am obișnuit că soarele arde și deși se vede că mi-a ars din frunze, nu m-a uscat. M-am obișnuit că sunt spini și am învățat că nu ajută la nimic să proclam că nu sunt acolo dar nici nu-i las să mă înnece. M-am obișnuit și că este un vrăjmaș, un hoț care nu știe decât să fure, să junghie și să prăpădească, așa că mi-am făcut garduri de jur împrejur și veghez. Asta nu înseamnă că nu mi-a furat câteva fruze, dar el nu mă cunoaște. Poate că mă știe sau a auzit de mine, dar nu mă cunoaște. El vede doar ce-i izbește ochii, dar nu mi-a ținut niciodată inima în mână și habar nu are de ce sunt în stare.
Vine împotriva mea și râde pentru că nu se așteaptă să reușesc, dar habar nu are că eu nu știu să renunț.
M-a văzut ieri și crede că deja știe cum voi acționa azi. M-a văzut plângând pentru lucruri de nimic și crede că doar pentru nimicuri plâng. M-a văzut râzând de frații mei și crede că poate sta în fața mea ca să-i acuze pentru că voi fi prima care ia piatra. M-a văzut disperată și crede că nu știu să sper. M-a văzut aproape moartă și crede că nu știu să trăiesc. M-a văzut în durere și crede că nu știu s-o respir. M-a văzut îngâmfată și crede că eu sunt ca el. M-a văzut negând că Îl cunosc pe Yeshua și crede că nu știu cum să-I fiu credincioasă. Dar se înșeală! Nu mă cunoaște! Mă îndoiesc profund că el care nu e loial nimănui și nu cunoaște ce înseamnă rădăcinile, poate să priceapă cât de adânc sunt înfipte rădăcinile mele! Și sincer nici nu mă interesează ce pricepe și ce nu și nici nu vreau să mă cunoască. Singurul care mă cunoaște e Adonai pe care eu mă lupt să-L cunosc și să-L apuc așa cum eu am fost apucată de El.
Eu am rădăcini și sunt ancorate în El și nimeni nu mă poate smulge de-acolo!

Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה