“Apoi vine adevăratul șoc. Printre acești evrei, apare dintr-o dată un om care vorbește ca și cum ar fi Dumnezeu. Pretinde că poate să ierte păcatele. Spune că El a existat din totdeuna. El spune că se va întoarce la sfârșitul vremurilor ca să judece lumea. Hai să clarificăm un lucru: printre Panteiști, cum ar fi indienii, oricine ar putea să spună că este parte din dumnezeu sau una cu dumnezeu, iar acest lucru nu ar părea deloc ciudat. Dar acest om, fiind evreu, nu avea cum să se refere la un astfel de dumnezeu. Dumnezeu în limbajul lor, însemna o Ființă din afara lumii, care a creat lumea și care e infinit diferit de orice altceva în existență. Și când ai priceput acest lucru, înțelegi că ce spunea acest Om, era pur și simplu cel mai șocant lucru rostit vreodată de buze omenești.
O parte din ceea ce pretinde El, trece aproape neobservată pentru că am auzit-o de atâtea ori încât nu mai realizăm gravitatea ei. Mă refer la afirmația că poate ierta păcatele: orice păcate. Dacă cel care face o astfel de afirmație nu este Dumnezeu, acest lucru este atât de stupid încât e aproape comic. Toți putem să înțelegem când un om alege să ierte o greșeală făcută împotriva lui însuși. Mă calci pe degetul de la picior și aleg să te iert, îmi furi banii și te iert. Dar ce ar trebui să credem despre un om care fiind nejefuit și necălcat pe picior, anunță că El te iartă pentru că l-ai călcat pe altul pe picior și ai furat banii altuia? Nesimțire naivă e cea mai blândă descriere pe care o putem atribui unui astfel de comportament. Totuși aceasta a făcut Isus. El le spunea oamenilor că păcatele lor sunt iertate fără ca măcar să îi întrebe pe cei păgubiți, care erau fără îndoială răniți de aceste greșeli. Fără ezitare se purta ca și cum El era Cel mai păgubit de toate păcatele. Aceasta poate să aibă sens doar dacă El era cu adevărat Dumnezeul a cărui Lege fusese călcată și a cărui dragoste fusese frântă cu fiecare păcat. Aceste cuvinte, dacă ar fi fost rostite de oricine altcineva decât Dumnezeu, ar trebui considerate prostești și de o îngâmfare de neegalat de nici un alt personaj din istorie.
Totuși (iar acesta este lucrul cel mai ciudat și important totodată) până chiar și dușmanii Lui, când citesc Evangheliile, nu ajung de obicei la concluzia că ar fi nici prost și nici îngâmfat. Însă cei care nu au astfel de prejudecăți ajung la concluzii și mai grave decât acestea.
Hristos spunea că El este ”blând și smerit” iar noi Îl credem; fără să vedem că dacă ar fi un simplu om, smerenia ar fi ultima caracteristică pe care am atribui-o unora din cuvintele Sale.
Încerc aici să împiedic pe oricine ca să declare ridicolele lucruri pe care oamenii le spun de obicei despre El: ”Sunt gata să-L accept pe Isus ca și un învățător moral excepțional, dar nu pot să accept faptul că El se declară Dumnezeu.” Acesta este cu siguranță lucrul pe care nu trebuie să-l spunem. Un om care este doar un om și ar face afirmațiile pe care le-a făcut Isus, nu este în nici un caz un învățător moral. El ar putea fi considerat doar un nebun - la nivelul nebunilor care se cred ouă sparte - sau să-l credem diavolul venit din iad. Trebuie să te decizi! Ori omul acesta a fost și este Fiul lui Dumnezeu, ori a fost un nebun sau chiar mai rău.
Poți să-L consideri nebun, poți să-L scuipi și să-L omori ca și pe un demon, sau poți să-I cazi la picioare și să-L numești Stăpân și Dumnezeu. Dar haideți să nu venim cu fleacuri ce se vor pe o poziție înaltă și să-L numim un mare învățător al omenirii. El nu ne-a lăsat opțiunea aceasta deschisă. Și nici nu a intenționat s-o facă.”
- Creștinismul simplu, C. S. Lewis
O parte din ceea ce pretinde El, trece aproape neobservată pentru că am auzit-o de atâtea ori încât nu mai realizăm gravitatea ei. Mă refer la afirmația că poate ierta păcatele: orice păcate. Dacă cel care face o astfel de afirmație nu este Dumnezeu, acest lucru este atât de stupid încât e aproape comic. Toți putem să înțelegem când un om alege să ierte o greșeală făcută împotriva lui însuși. Mă calci pe degetul de la picior și aleg să te iert, îmi furi banii și te iert. Dar ce ar trebui să credem despre un om care fiind nejefuit și necălcat pe picior, anunță că El te iartă pentru că l-ai călcat pe altul pe picior și ai furat banii altuia? Nesimțire naivă e cea mai blândă descriere pe care o putem atribui unui astfel de comportament. Totuși aceasta a făcut Isus. El le spunea oamenilor că păcatele lor sunt iertate fără ca măcar să îi întrebe pe cei păgubiți, care erau fără îndoială răniți de aceste greșeli. Fără ezitare se purta ca și cum El era Cel mai păgubit de toate păcatele. Aceasta poate să aibă sens doar dacă El era cu adevărat Dumnezeul a cărui Lege fusese călcată și a cărui dragoste fusese frântă cu fiecare păcat. Aceste cuvinte, dacă ar fi fost rostite de oricine altcineva decât Dumnezeu, ar trebui considerate prostești și de o îngâmfare de neegalat de nici un alt personaj din istorie.
Totuși (iar acesta este lucrul cel mai ciudat și important totodată) până chiar și dușmanii Lui, când citesc Evangheliile, nu ajung de obicei la concluzia că ar fi nici prost și nici îngâmfat. Însă cei care nu au astfel de prejudecăți ajung la concluzii și mai grave decât acestea.
Hristos spunea că El este ”blând și smerit” iar noi Îl credem; fără să vedem că dacă ar fi un simplu om, smerenia ar fi ultima caracteristică pe care am atribui-o unora din cuvintele Sale.
Încerc aici să împiedic pe oricine ca să declare ridicolele lucruri pe care oamenii le spun de obicei despre El: ”Sunt gata să-L accept pe Isus ca și un învățător moral excepțional, dar nu pot să accept faptul că El se declară Dumnezeu.” Acesta este cu siguranță lucrul pe care nu trebuie să-l spunem. Un om care este doar un om și ar face afirmațiile pe care le-a făcut Isus, nu este în nici un caz un învățător moral. El ar putea fi considerat doar un nebun - la nivelul nebunilor care se cred ouă sparte - sau să-l credem diavolul venit din iad. Trebuie să te decizi! Ori omul acesta a fost și este Fiul lui Dumnezeu, ori a fost un nebun sau chiar mai rău.
Poți să-L consideri nebun, poți să-L scuipi și să-L omori ca și pe un demon, sau poți să-I cazi la picioare și să-L numești Stăpân și Dumnezeu. Dar haideți să nu venim cu fleacuri ce se vor pe o poziție înaltă și să-L numim un mare învățător al omenirii. El nu ne-a lăsat opțiunea aceasta deschisă. Și nici nu a intenționat s-o facă.”
- Creștinismul simplu, C. S. Lewis
No comments:
Post a Comment