El știe ce face

Săptămâna trecută eram în Birmigham (Anglia) și după o zi întreagă de umblat prin mall-uri la cumpărături, am clacat în sinea mea și simțeam că mă scufund. Pe mine mă deprimă cumpărăturile și am răbdarea unui copil de 4 ani când vine vorba de a sta în magazine de haine. Cumnatul meu, Daniel, suferind de același sindrom ca și mine mi-a sugerat să mergem în Waterstone ceea ce am și făcut. Am urcat la etajul 4 unde era secțiunea de religie și am pus mâna pe o carte încercând să mă regăsesc într-o frază sau orice dar să nu mă mai simt așa de desprinsă de tot ce prețuiesc. Cartea s-a deschis la acest citat:

Dumnezeu m-a creat să-I slujesc într-un mod unic, mi-a încredințat o slujbă pe care n-a încredințat-o nici unui alt om. Eu am o misiune de îndeplinit – s-ar prea putea să nu știu care e misiunea mea în această viață, dar știu că voi știi în cealaltă. Eu sunt o verigă dintr-un lanț, o legătură care-i unește pe unii de alții. El nu m-a creat în zadar. Am să fac binele. Am să-mi îndeplinesc misiunea. Am să fiu un mesager al păcii, unul care va propovădui adevărul în locul în care sunt și voi păzi poruncile Lui. Deaceea am să mă încred în El. Oricum aș fi și oriunde aș fi știu că nu voi fi izgonit dinaintea Lui. Dacă mă voi găsi în boală, cu boala mea tot am să-I slujesc. Dacă mă voi găsi în nedumerire, cu nedumerirea mea tot am să-I slujesc. Dacă mă voi găsi în tristețe, cu tristețea mea am să-I slujesc. El nu face nimic în zadar. El știe unde vrea să mă ducă. Poate să-mi ia toți prietenii și să mă arunce în mijlocul străinilor, poate să mă facă să mă simt părăsit, să-mi înnece duhul, să ascundă de mine viitorul care mă așteaptă – totuși El știe ce face. – John Henry Newman

M-am pus în genunchi acolo între cărți și am început să respir ușurată pentru că am înțeles că Adonai știa de la întemeierea lumii că în ziua aceea am să mă simt pierdută și sufocată și a rânduit să trăiască cineva momente care să-l facă să scrie acele lucruri iar eu să intru într-o librărie 210 ani mai târziu și să-i citesc cuvintele, iar apoi să mă simt înviată. Am înțeles că nu face nimic în zadar, nu ca și cum n-aș fi știut la nivelul minții, dar am înțeles cu inima că fiecare pas al meu e măsurat, fiecare respirație a mea e rânduită, fiecare gând al meu e băgat în seamă, fiecare lacrimă e adunată și prețuită, fiecare dorință a mea stă înaintea Lui și fiecare prăbușire a mea e calculată în așa fel încât face ce face și tot îmi trimite un sunet sau un cuvânt exact la timp ca să mă ridice. Adonai știe ce face cu viața mea. Și dacă a creat soarele exact la distanța perfectă de Pământ, dacă i-a măsurat perfect poziția astfel încât să nu fie prea aproape ca să ardă tot și nici prea departe ca să înghețe tot, atunci sigur mi-a calculat poziția perfect încât să fiu destul de aproape și de departe față de ceea ce trebuie să fiu. Mulțumesc Adonai!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה