Înainte ca grâul să fie pus în grânar, este vânturat și curățit de neghină. Bobul de grâu este mai greu decât impuritățile care se găsesc în el, iar în momentul în care este aruncat cu lopata, vântul suflă neghina care nu are nici o rezistență în fața acestuia, în timp ce bobul de grâu cade în locul în care intenționează stăpânul.Atât bobul de grâu cât și neghina sunt supuse aceluiași tratament, suferă aceeași aruncătură, experimentează același vânt, doar că bobul de gâu are greutatea să cadă în locul în care dorește stăpânul, pe când neghina nu rezistă în fața vântului.
Bobul de grâu nu se simte ofensat de tratament, nu consideră că stăpânul nu-l iubește, că dacă l-ar iubi nu l-ar arunca în aer și nu i-ar da drumul pe vânt. Nici vorbă! Bobul de grâu trebuie să fie în grânar și în grânar nu are voie să intre neghină.
Cei care au crezut în Jertfa lui Yeshua și L-au făcut Domnul lor, sunt ca și boabele de grâu. Fie că le place fie că nu, aceștia vor fi vânturați, iar dacă vor rezista în fața vântului, vor moșteni ”grânarul”, care este Malchut HaElohim.
Vântul nu e plăcut și nici de dorit, dar este necesar ca să dea pe față esența fiecăruia. Dacă ne lăsăm purtați de orice vânticel, atunci nu avem greutate, adică nu-L avem pe El. Cei care sunt cu adevărat ai Lui nu sunt afectați de vânt. Adonai alege vântul pentru că acesta nu poate să dăuneze grâului în nici un fel, ci doar neghinei. Dacă suntem cu adevărat ai Lui, vântul doar ne va despărți de neghină. Greutatea noastră o dă Cel care locuiește în noi, tocmai de aceea nu putem să fim suflați de vânt, pentru că El stăpânește chiar și peste vânt.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
No comments:
Post a Comment