Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!- Tehillim/ Psalmi 34:9
Dacă este scris că fricoșii nu vor intra în Malchut HaElohim (Împărăția lui Elohim) (Apocalipsa 21:8) cum poate să ne ceară Adonai să ne temem de El? Dacă noi nu am primit un duh de robie ca să mai avem frică, ci unul al înfierii, atunci pot să deduc că teama și frica nu au loc în lumea lui Adonai. În pilda talanților, (Matei 25) Yeshua vorbește despre un stăpân care a dat unui slujitor 5 talanți, altuia doi și altuia unul. După o vreme s-a întors și le-a cerut socoteală pentru ceea ce le-a fost dat. Cel care avea 5 talanți a mai făcut 5, cel care avea 2 a mai făcut doi, iar cel care avea unul s-a temut de stăpânul său și și-a îngropat talantul. Cei care și-au multiplicat darul au fost lăudați pe când cel care se temuse a fost scos afară. Logica te îndeamnă să întrebi: ”dar nu era frica de Domnul începutul înțelepciunii? Nu scrie să te temi de El ca să nu duci lipsă de nimic?” Pare că Adonai S-ar contrazice, dar doar în aparență. Adonai nu ne cere ceva păcătos ca apoi să ne pedepsească pentru lucrul respectiv, iar dacă frica e ceva rău atunci cu siguranță când ne cere să ne temem de El, nu are același sens ca și o teamă oarecare.
Eu cred că frica de El e la fel ca și frica de persoana iubită. Dacă iubești pe cineva, nu vei vorbi într-un fel care să-l pună într-o lumină proastă, nu te vei îmbrăca într-un fel care să-l facă de rușine și nu vei flirta cu altcineva provocându-i gelozia, pentru că ți-e teamă ca nu cumva să rănești persoana respectivă. Teama aceasta nu e la fel ca și teama de ceva care te-a traumatizat, ci este o teamă care te îndeamnă din dragoste să faci totul pentru persoana iubită și nimic din acțiunile tale să nu întristeze omul respectiv.
Frica de Adonai nu are nici o logică dacă nu este însoțită de dragoste. În ”Shema Israel” (Ascultă Israele), înainte de toate celelalte mitzvot (porunci) este o condiție care trebuie să o îndeplinești ca să poți să asculți restul: ”Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” (Devarim/ Deuteronom 6:5). Adonai știe că dacă nu iubești pe cineva nu poți să faci nimic din ce îți cere pentru că pur și simplu nu-ți pasă. Dar dacă iubești pe cineva, chiar dacă ți-ar cere lucruri care ar părea nebunie pentru restul și chiar dacă ar veni lumea să-ți spună ”cum poți să suporți așa ceva? eu niciodată n-aș face așa ceva pentru nimeni” tu le faci pentru că ești motivat(ă) de dragoste.
Dacă eu știu că Adonai nu acceptă ca eu să mint sau să ucid sau să mănânc necurat (pentru binele meu) atunci nu mă costă nimic să fac ceea ce îmi cere pentru că Îl iubesc. Dacă nu L-aș iubi aș vedea cererile Lui ca poruncă peste poruncă și învățătură peste învățătură, dar niciodată nu m-ar motiva să le țin pentru că dragostea mea ar fi una superficială în care eu caut doar ceea ce îmi aduce mie un avantaj, cum să mă simt eu cât mai bine și totul este de fapt despre mine și cum mă iubește El pe mine. Dar dacă relația mea cu El, Îl are în centru pe El, caut să fac lucrurile pe care El le vrea fără să mă mai afecteze în vre-un fel dacă mi se răspunde sau nu, pentru că știu că Cel pe care Îl iubesc simte la fel.
Chiar dacă sună absurd, eu cred cu toată inima mea că aceeași teamă pe care eu o am ca nu cumva să fac ceva care L-ar întrista, o are și Adonai în ce mă privește pe mine. Teama pe care El mi-o cere este o teamă sfântă pe care și El o are, dacă nu, niciodată nu mi-ar cere să mă tem de El. Dragostea mea pentru El e împărtășită la un nivel la care inima mea și mintea mea s-ar rupe dacă ar încerca să le priceapă. Adonai mă iubește într-un fel în care nu sunt în stare să înțeleg, iar dacă face lucruri pe care eu nu le accept și mă dor e doar pentru că are în vedere un bine suprem pentru mine, un bine care să mă țină lângă El din dragoste, fără nici un alt interes.
Te iubesc din inimă, Adonai, tăria mea, de aceea nu mi-e greu să vin după Tine și știu că mă iubești destul încât Te-ai lăsat în mâinile oamenilor să mori pentru mine și apoi pentru ca să mă ai cu Tine pe veci, ai biruit moartea și ai înviat de dragul meu. Mulțumesc Yeshua.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Am ajuns aici din intamplare incercand sa capat intelegere la ideea ca inceputul intelepciunii este frica de Domnul...Multumesc,m-ai ajutat!
ReplyDelete