Vreau să-L văd

Adonai Elohim a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi Etz HaChaim (pomul vieţii) în mijlocul grădinii, şi Etz HaDaat tov v'ra (pomul cunoştinţei binelui şi răului.) - Bereishit/ Geneza 2:9

Adonai a creat cadrul perfect pentru om și l-a creat bun, deci toți pomii din grădină erau buni, inclusiv pomul cunoștinței binelui și răului. Adonai nu a așezat pomul cunoștinței binelui și răului în grădină cu scopul de a-l ispiti pe om, ci pentru a-l încerca și a-i încerca ascultarea.
Știind acest lucru hanachash (șarpele) a mers la Chavah (Eva) și i-a spus: ”Ki yodea Elohim ki beyom acholchem mimenu venifkechu eineichem viheyitem ke'Elohim yod'ey tov v'ra. (Căci Elohim știe că în ziua în care veți mânca vi se vor deschide ochii și veți fi ca Elohim, cunoscând binele și răul.)
Acest lucru nu era o minciună, ci un adevăr. În momentul în care au mâncat din pom, ochii lor s-au deschis și au cunoscut binele și răul.
Adonai i-a creat orbi în ce privește răul, tocmai de aceea puteau să Îl vadă pe El, dar în momentul în care au păcătuit, ochii lor s-au deschis în ce privește binele și răul, dar s-au închis față de Adonai, motiv pentru care atunci când Adonai vine în grădină ei Îl aud, dar nu-L mai văd.
Adonai cunoaște binele și răul și poate să le catalogheze ca atare. Poate să condamne răul și să răsplătească binele, deoarece ochii Lui nu sunt întinați. În schimb, omul ajungând să cunoască binele și răul, fiind întinat de păcat poate să confunde una cu alta și să hotărască un anume rău că e bine sau un anume bine că e rău, dar asta nu-l oprește să hotărască asupra acelui lucru de parcă ar fi Însuși Adonai.
Ca să te aventurezi să faci judecată cu privire la un lucru, sau o situație, sau un om ai nevoie să ai caracterul lui Adonai, să-i fii asemenea Lui, să ai ochii Lui și inima Lui și doar atunci să vorbești.
Prin păcat omul a luat locul lui Adonai și a ajuns să condamne tot ce i se pare rău sau de neînțeles și să laude tot ce i se pare bun sau înțelept, pe când doar Adonai are acest drept.
Când te hrănești din pomul cunoștiinței binelui și răului, începi să vezi toate defectele și toate neajunsurile din caracterul celorlalți și implicit din tot ce te înconjoară și ți se pare că vezi bine, dar asta te împiedică să-L mai vezi pe Adonai, pentru că de fapt tu îți asumi puterea și dreptul lui Adonai, măcar că nu le ai.
În schimb dacă te hrănești din pomul vieții, devii interesat de cum poți să fii tot mai mult asemenea caracterului lui Dumnezeu, nu cum să obții puterea Lui sau dreptul să o exerciți.
Prin păcat am primit ”dreptul” ăsta de a vedea ce e bine și ce e rău și n-am cum să-l înlătur, dar pot să recunosc că nu am nici înțelegerea și nici inima corectă încât să judec ce mă înconjoară.
Nu știu de ce permite Adonai unele lucrui, dar e dreptul Lui să o facă și e datoria mea să mă supun, pentru că în final am acceptat să se facă voia Lui și să vină Împărăția Lui.
Eu pot să mă uit la lucruri, dar să înțeleg limitat. Nu am trăit o veșnicie, dar din cât am trăit am înțeles la fel cum spunea filozoful evreu Baruch Spinoza că sunt lucruri care pot fi în același timp, bune, dăunătoare și inutile, iar asta depinde de cui i se adresează și timpul în care i se adresează omului cu pricina. De exemplu muzica. Poate să fie bună pentru cel cu inima veselă, dăunătoare pentru cel care suferă și inutilă pentru un surd.
Urmând această logică recunosc că ar fi nevoie de toate cunoștiințele din lume și de ochi care să pătrundă până în adâncul cel mai adânc al inimii, ca să spun și să judec ce e bine pentru cineva și ce e rău.
Nu e locul meu să decid pentru nimeni la fel cum nu e locul nimănui să decidă pentru mine ce e bine și ce e rău, pentru că trebuie să fii Elohim ca să faci asta, iar eu nu am nici un alt dumnezeu în afară de Adonai ca să dea cuiva dreptul de a judeca trăirile sau deciziile mele. Doar El care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine, doar El care mi-a creat sufletul și mi-a format inima în mâna Sa, doar El care știe fiecare gând și fiecare lucru în ce mă privește, poate să vină, să mă privească fără să aibă privirea mânjită de păcat și să decidă dacă am ales bine sau rău. Știu că El e drept în hotărârea Lui și nepărtinitor, de aceea am să las judecata în mâna Lui, pentru că i se cuvine doar Lui, iar eu am să fac ce pot și am să mă prind de Viață și am să mă hrănesc din ea, până când devin asemenea ei și orbesc față de păcat, până acolo că încep să-L văd pe El în tot și ochii mei nu mai sunt mințiți nici de circumstanțe și nici de ignoranță, ci Îl văd pe El.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה