Cel ce aude

Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mâhnirea ta. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.” Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede!” căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” – Bereishit/ Geneza 16:11-13

În context este vorba despre Agar care decide să fugă de stăpâna ei Sarai. Malach Adonai (Îngerul Domnului) o găsește lângă un izvor și îi spune că Adonai a auzit mâhnirea ei, deci să îi pună numele copilului pe care îl va naște Ishmael (יִשְׁמָעֵאל – de la שְׁמַע – Shema – a asculta, cu terminația de El de la Elohim, deci Ishmael înseamnă – Elohim a auzit).
Când Adonai vrea să ți se reveleze ca fiind ceva, fie că e vorba de Cel ce aude, fie că e vorba de Cel care vindecă, etc, înseamnă că El vrea ca mai presus de orice ca tu să te raportezi la El în felul respectiv. Când vine și îți spune un nume cu care să i te adresezi, înseamnă că așa Îl cheamă în relația Lui cu tine. Când a mers și i-a spus lui Hagar /Agar (în ivrit הָגָר ha gar – fem. străina / gher- masc. străin) că El este Cel ce o aude, s-a prezentat ca și Cel care aude, dar ea a ales să schimbe Numele dat și să se relaționeze la El ca și la Cel care o vede. În loc să Îl numească ”Cel ce mă aude”, L-a numit ”Cel ce mă vede”. Aparent nu e nimic grav în asta și nu ar fi nimic greșit în acest lucru dacă în Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumnezeu) s-ar tăi prin vedere. Un lucru care se vede nu se mai poate nădăjdui și deci nu mai ai nevoie de credință, dar credința crede pentru că a auzit.
Când Shaul / Pavel a fost răpit în al treilea cer, el a spus că a ”auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2 Corinteni 12:4). El nu vorbea despre ce a văzut, ci despre ce a auzit. Pavel a auzit ca să poată să creadă. Când auzim și credem îi semănăm lui Adonai. Adonai aude și nu rămâne nemișcat când aude. El acționează pe bază la ceea ce a auzit, pentru că atât de mult contează pentru El cuvântul nostru. El nu e împiedicat de ce se vede. Nu se uită la nimeni, la înfățișarea nimănui, ca să nu facă vreo nedreptate nimănui. El nu judecă după înfățișare și nici după ce aude de la alții (Isaia 11:3), ci doar după ce aude de la tine. Nu după ce alegi să arăți altora sau ce vrei să pari. Nu îți poate trece dreptul cu vederea pentru că El este Cel care aude! Nu încerca să te mai relaționezi la El ca și Hagar. El nu e orb, vede! Dar nu asa vrea El să știi tu despre El. El vrea să știi că El te aude. Aude gândurile tale, aude fricile tale, aude suspinurile tale și rugăciunile pe care nici nu mai îndrăznești să le rostești. Dincolo de ce se vede la tine, dincolo de ce ar putea să-i spună alții despre tine, El e Cel care te aude.

Bat Melech בת מלך
Cristina