Citeam despre Mohamed Ali (boxer renumit) că ajunsese să se încreadă atât de mult în sine și în puterea lui, încât făcea afirmații de genul ”boxul a fost doar o cale prin care Mohamed Ali a fost făcut cunoscut lumii” sau ”am ajuns la concluzia că cei smeriți nu ajung prea departe în viață”. Se credea invincibil și a devenit atât de mândru și de arogant, încât până și prietenii lui cei mai apropiați nu prea doreau să
stea în preajma lui. S-a născut în religia creștină, numele lui fiind Cassius Clay, dar s-a convertit la Islam schimbându-și numele în Mohamed Ali, fără a fi în stare să țină de fapt nici o cale până la capăt. A devenit atât de renumit, încât la un momendat în sondajele de opinie, era unul din cele mai cunoscute personaje de pe planetă. Ce nu a prevăzut Ali, a fost că la un momendat toate se vor sfârși, iar el va fi redus la o stare de-a dreptul patetică pentru tot restul vieții. S-a înbolnăvit de Parkinson, iar acum tremură incontrolabil, depinzând mereu de mila și ajutorul altora. Mândria lui nu i-a slujit la nimic. A luptat cu oamenii și a învins. S-a luptat cu Adonai și a crezut că L-a învis, iar acum își savurează așa zisa victorie printre ochi care nu se pot concentra fix mai mult de 5 secunde, cu mâini care nu pot să țină o cană cu apă în mână fără să o verse, cu picioare care de abia îl țin și cu o minte confuză. La asta duce mândria.
Dar nici nu cred că e nevoie să sjungi la acel nivel de mândrie ca și Ali. Cred că orice mândrie din oricine va fi făcută de rușine. Nu ai nimic ce să nu-ți fi fost dat, nici măcar ideile „extraordinare” din mintea ta, nici măcar caracterul carismatic, nici măcar talentul de a fi sau a nu fi, nimic din ce crezi că ai nu e al tău, ci ți-a fost dat de Adonai. Dacă poți să gândești extraordinar este pentru că Adonai s-a gândit înainte de întemeierea lumii la tine și a zis ”am să îi dau o minte extraordinară”. Dacă poți să cânți extraordinar este pentru că Adonai s-a gândit la tine și zis ”am să îi dau o voce extraordinară”. La alții le-a dat talent să picteze, să compună, sau le dă putere fizică nemaipomenită, sau le dă un curaj anormal. Dacă astăzi cineva se uită la tine și spune ”wow, ce om!” e pentru că Adonai a pus parte din Sine în tine. Nu ai nimic ce să nu-ți fi fost dat, iar dacă ți-a fost dat atunci de ce să te mai lauzi?
Sfârșitul mândriei este rușinea. Inevitabil. Incontrolabil. Doar rușinea. Însă cei ce aleg să rămână smeriți Îl au de partea lor pe Adonai, iar sfârșitul lor este Adonai, care de fapt nu are sfârșit niciodată.
Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. Kohelet/ Eclesiastul 7:8
Bat Melech בת מלך
Cristina
No comments:
Post a Comment