Suferi? - Taci!

Cred că atunci când ești încercat sau treci prin suferință sau neîmplinire, cel mai greu lucru este să taci.
Durerea Îl distorsionează pe Adonai în ochii noștri și tot ceea ce știam ca adevăr suprem până în momentul respectiv, devine nul.
Dacă până în momentul încercării poți să susții sus și tare că e adevărat că ”Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Tehillim/ Psalmi 34:7), în momentul suferinței ajungi să crezi că ”S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş. Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine, şi au tăbărât în jurul cortului meu.” (Yov 19:11-12)
Dacă până în momentul suferinței crezi că Adonai e prezent peste tot, după cum e scris ”Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo. Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.” (Tehillim 139:8-10), în momentul suferinței crezi că Adonai e de negăsit ”Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.” (Yov 23:8-9).
Dacă până în momentul suferinței crezi că ”El este un scut pentru cei ce se încred în El.” (Mishlei/Proverbe 30:5), în suferință crezi ”Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!” (Yov 6:4).
Dacă până în momentul suferinței crezi că ”potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8), în suferință crezi (despre Adonai) ”mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat” ( Yov 10:16).
Dacă durerea sau încercarea sau neîmplinirea te aduce la concluzia că nimic din ce știai despre El nu e adevărat, mai ai cale lungă. Credința tare dar netestată nu e validă.
De mai bine de două luni de zile trăiesc cu niște dureri crunte în fiecare zi, dureri care mă seacă de orice putere și mă aduc în pragul disperării. La început am zis că nu e corect, că nu există nici un motiv sub soare să trec prin asta și că nu e drept.
Adonai m-a lăsat în durerea mea, dar într-o noapte când tot plângeam să îmi ia durerea că nu știu cât mai pot așa, L-am simțit că mă întreabă ”dacă tu crezi că Eu sunt bun doar când ți-e bine, ce lucru deosebit faci?” Mi-am pus mâna la gură că Yov și n-am mai spus nimic.
În relația asta pe care o am cu El, mă iubește și rămâne neschimbat și nemutat în decizia Lui de a rămâne cu mine, indiferent dacă eu Îl fac să se simtă bine sau nu și din păcate, de cele mai multe ori nu-i e bine cu mine. Oricât ar merge pârâșul meu cu dovezi clare și reale înaintea Lui ca să-I demonstreze că merit să creadă ce-i mai rău depre mine, că merit să mă lase în plata mea și să nu-mi mai arunce nici măcar o privire, El se uită la Mijlocitorul legământului dintre mine și El și de dragul prețului plătit, nu mă lasă măcar că i-ar fi mai bine fără atâta bătaie de cap. Chiar dacă mă vede exact așa cum sunt, mereu se uită la mine prin credință. El nu-i deloc nesigur pe relația noastră așa încât vede dincolo de ce nu-i arăt, aude dincolo de ce nu-i spun și iubește cât pentru amândoi la un loc.
N-am cum să-I mulțumesc niciodată pentru ce face ... ar suna a cuvinte goale și fără strop de esență. Tot ce pot să fac este să mă uit la Mijlocitorul legământului între mine și El și să mă uit la El prin credință și nu prin durere. E ușor? Cam la fel de ușor cum ar fi să n-ai nici un strop de talent la pictură și să încerci să-l imiți pe Monet. Tot ce pot să fac e să-L imit pe El relația asta și să sper că într-o zi am să pot sa-L fac să se simtă iubit măcar 0,1% din cât mă simt eu iubită de El.

Dacă durerea te face să-L vezi altfel decât spune El Însuși că este, atunci închide ochii până când trece și pune-ți mâna la gură pentru că abia acum se arată adevărata măsură de credință pe care o ai.


Bat Melech בת מלך
 Cristina כריסטינה