Am citit pasajul acesta aseară, în timpul unei întâlniri și a rămas în mintea mea toată noaptea.
Am înțeles, nu ca și cum n-aș fi știut teoretic până atunci, că Adonai a
hotărât vremea mea, înainte ca eu să știu că am o vreme și a stabilit hotarele mele, nu pentru ca să mă îngrădească, ci cu singurul scop de a-L căuta pe El.Puteam să mă nasc pe vremea lui bunica și să trăiesc în Ukraina, sau puteam să mă nasc pe vremea inchiziției și să trăiesc în Spania, dar Adonai a privit în toată istoria și cunoscând sufletul meu și capacitatea mea de înțelegere, a hotărât că trebuie să mă nasc în vremea aceasta, în locul în care sunt, ca de aici să-L caut pe El.
Orice om de pe fața pământului, are obligația să-L caute, nu doar să stea plictisit pe un scaun și cu o mutră cinică să declare că nu prea a fost convins de ”înguștii la minte” care-i tot spun Evanghelia. Aia nu se numește căutare. Dacă am ajuns să-L urmez pe El pentru că cei care mi-au spus despre El aveau argumente destul de bune, atunci puteam la fel de bine să nici nu spun că am crezut. Lucrurile nu funcționează așa. Eu nu pot și nu vreau să conving pe nimeni de ceea ce cred, pentru că cel mult ar crede că argumentele mele sunt valide sau nule, dar asta nu ar aduce rod și cu siguranță nu rod care să rămână. Eu am obligația ca de unde sunt, sus sau jos, departe sau aproape și așa cum sunt ... uneori împiedicată, alteori mândră, alteori zdrobită, alteori confuză și de cele mai multe ori oarbă ... am obligația și dreptul de a-L căuta pe El. Nu doar mă obligă statutul meu de creație să-L caut pe Creator, dar am dreptul să-L caut chiar dacă nici măcar eu n-aș mai crede că merit. Trebuie să-L caut nu pentru că El e ascuns, ci pentru că eu sunt oarbă și nu-L văd că e lângă mine. Și ca tot orbul, pot să cred întunericul în care sunt, sau pot să cred împotriva vălului care-mi acoperă ochii și să încep să bâjbâiesc. Să pipăi fiecare piatră din drum și fiecare formă care-mi vine în cale și să cercetez orice lucru de care mă împiedic, să nu mă opresc nici măcar când mâinile mele îmi spun că tocmai ce m-am înșelat din nou și am atins ceva ce nu era El. Trebuie să-L caut, nu doar de dragul căutării, ci pentru că știu că am să-L găsesc. În pasajul de mai sus scrie că fiecare om trebuie să-L caute și să se silească să-L găsească. Nu e destul că am întors 3 pietre pe drum și am bâjbâit după 4 copaci și nu L-am aflat. Trebuie să-L caut cu aceeași înverșunare cu care m-a căutat El pe mine și trebuie să să-L găsesc cu aceeași siguranță cu care El m-a găsit pe mine.
Da, știu că nu mă ajută prea mult faptul că nu văd, dar asta nu mă împiedică să Îl caut. Chiar și bâjbâind, n-am să las nici o piatră neîntoarsă, nici din mine și nici din afara mea, doar ca să-L găsesc pe Cel care a rămas lângă mine și a așteptat tăcut ziua în care mâinile mele murdare, care au pipăit tot în cale în speranța de a-L găsi, se vor atinge de picioarele Lui care au fost străpunse pentru mine, știind că atunci când am să le ating am să-L recunosc ca fiind Singurul care S-a lăsat însemnat pe veci de dragostea ce mi-o poartă.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Draga mea, a trecut multa vreme de cand nu te-am citit.Scrii extrem de frumos si cuvintele tale ajung direct la inima...adica exact unde trebuie..Domnul sa-ti lumineze calea.
ReplyDeleteMulțumesc mult, fii binecuvântată!
ReplyDeleteOamenilor, in general, le place sa creada ca Dumnezeu i-a inzestrat cu liberul arbitru. Asa se simt mai neingraditi. Li se pare ca nimic din ce-i inconjoara nu este taboo si ca "nimic din ce este omenesc nu-mi este strain" este principiul care poate fi valid si dupa ce repeta a suta oara aceeasi greseala. Si eu cred ca Adonai m-a binecuvintat cu libertatea de a a alege, nu pentru a a ma simti ingradita ca nu-mi este de folos sa le incerc pe toate, ci pentru ca mi-a spus-o El (Dvarim 30:19) si a sezat in mine tribunalul suprem numit constiinta, ca instrument al operatiei de alegere. Mi-a pus granite doar fata de pacat, adica Legea, caci altminteri n-as fi cunoscut ce este pacatul si nici ca acesta trebuie sa aiba gard pentru mine. Dar nu mi-a ingradit nicidecum posibilitatea de a-L cauta, de a-L gasi si de a-L cunoaste. Aici sint nelimitata in drepturi si granite.
ReplyDeleteNeajunsul este ca multi oameni, in intentia lor buna de cautare, ratacesc si inverseaza cele doua situatii: isi pun lor insisi granite in cautarea Lui si se lasa liberi fata de pacat. Lucreaza cu creatia Lui si se impiedica in simturi (Intelepciunea lui Solomon 13:6-7). De aceea, bijbiiala e cea mai buna modalitate de cautare. Pentru aceasta cunoastere mi-a dat timpul bine definit al vietii pamintesti. Cu de toate. Sa-L pot gasi in munca ca si-n odihna, in ris ca si-n plins, in tacere ca si-n exprimare, in bucurie ca si-n jale.
Mi-a dat o vreme limitata si granite nelimitate pentru a-L cunoaste. Ce-ar fi sa nu le incurc intre ele?
Maria de Jesus.