Yeshua le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. - Yochanan/ Ioan 10:7-10
Sâmbătă vorbeam cu cineva și încercam să conving persoana respectivă că nu și-a pierdut mântuirea, doar pentru că a ajuns să cadă. Binențeles că vorbeam cu pereții și nu era prima dată când auzeam aceeași poveste și același fel de gândire. Am început să mă gândesc logic la lucruri, fără să super-spiritualizez nimic și am ajuns la concluzia simplă că dacă mântuirea este atât de fragilă încât să depindă de bunătatea mea, că dacă este atât de neputincioasă încât să se sfarme sub povara păcatelor mele și dacă este atât de nesigură încât să nu-ți lase loc de nici un pic de greșeală, atunci mântuirea a fost concepută pentru îngeri și nu pentru oameni. Dar dacă Scriptura este adevărată și dacă Adonai nu ne-a mințit, atunci odată ce am crezut în Jertfa lui Yeshua, odată ce l-am făcut pe El Stăpânul vieții mele și odată ce am trecut prin ușa care este El, sunt în staulul Lui. Punct.
O oaie care face parte dintr-o turmă, odată intrată în staul nu stă să se mai întrebe dacă e în staul sau nu și nici nu are crize de identitate întrebându-se dacă sigur e oaie sau nu. Păstorul n-o scoate afară dacă se întâmplă să cadă și nu-i spune ”păi dragă oaie, eu am așteptări mai mari de la tine”. N-o dă la lupi pentru că behăie prea mult și nici n-o părăsește pe dealuri pentru că mereu rămâne în urmă. Yeshua nu e doar un păstor, El e Păstorul cel bun și cu atât mai puțin nu va face așa ceva unuia din aleșii Lui.
Nu spun că nu se poate să și ieși din staul dacă insiști, dar asta se întâmplă doar când la fel cum ai ales să intri pe ușă, alegi și să ieși. Doar în momentul în care clar Îl dai pe El la o parte poți să ieși din staul pentru că El rămâne ușa oilor. Dar chiar și atunci, chiar și în momentul în care tu alegi să-L împingi și să ieși, va trebui să împingi cu toată puterea, pentru că El nu renunță ușor. Dacă satan nu lasă un om să plece de la el ușor, dacă se ține cu dinții de el, măcar că nu i-a creeat sufletul, nu i-a întocmit ființa, nu i-a simțit suferința, atunci cu siguranță că Adonai nu se lasă ușor de un om care e făptura mâinilor Lui. Dacă cel rău face tot posibilul să te țină lângă el, atunci cum nu va face Adonai tot posibilul și imposibilul să te țină lângă El? Îți trebuie multă putere să te dezlegi de satan dar îți trebuie o putere de cel puțin de 100 de ori mai mare ca să Îl dai pe Adonai la o parte și să ieși din staulul Său. Da, se poate ajunge acolo, dar nu ușor. Așa că dacă te împiedici pentru că nu veghezi, sau dacă rămâi mereu în urmă pentru că nu te-ai disciplinat destul, asta nu înseamnă că nu mai ești în staul. Nu vorbesc despre răsplată, dar în ce privește mântuirea - adică locul în staul - nu ți-l pierzi așa ușor.
Mântuirea pe care El ne-a dat-o nu e una atât de fragilă cum credem noi. El a mutat cerul și pământul ca să zidească o mântuire care să dureze. S-a făcut pe Sine Însuși Miel ca să moară în locul meu. Până acolo a mers ca să mă ducă în staulul Său. Dacă nici chiar viața Lui nu a fost prea mult, doar să mă aibă lângă Sine, atunci cum îmi va da drumul doar pentru că sunt mai înceată decât toate celelalte oi?
Mântuirea lui Adonai e veșnică, e stabilă și neschimbată la fel ca dragostea Lui, de aceea nu mă tem. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile, inclusiv eu.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
O primavara fara batai de cap. Pot sa vina batai de inima dar numai cele cauzate de dragoste si in nici un caz de la boala ;).
ReplyDeleteMulțumesc Cella, la fel!
ReplyDeleteCa de obicei superba imagine. E greu sa uiti principiul in sine cand ai o asemenea comparatie. Merci mult, Chris. Mi-a placut mult articolul. Domnul sa zideasca principiul asta in toti cei care traiesc in teama si vinovatie. Fie ca gandul asta sa ne vina in minte si in inima de cate ori vom cadea si sa ne dea putere sa ne ridicam si sa meargem mai departe. Avem cu mult mai mult pret decat ne inchipuim din cauza Lui care ne-a iubit si S-a luptat pentru noi cand eram de neiubit. Daca El n-a renuntat de dragul nostru Domnul sa zideasca si in noi "incapatanarea" sa nu renuntam de dragul Lui. Daca El a decis ca nimic nu ne poate desparti de El, fie ca aceiasi inversunare sa se nasca in noi, care sa ne faca sa ne spunem de fiecare data "Nu permit nimic sa ma desparta de El. Nici macar o tranta ca asta."
ReplyDeleteFi binecuvatata, tu scumpa.
Daca diavolul s-a luptat cu ingerul Mihail pentru trupul lui Moshe, macar ca stia prea bine meritele acestuia inaintea Fetei lui Adonai, atunci cum sa cred ca nu se va lupta pentru al meu? Daca s-a luptat cu dreptul Yov dincolo de orice inchipuiri omenesti, nu doar pentru a-l aduce la deznadejde si a-l determina sa se lepede de El, dar mai ales pentru a-i cistiga sufletul de partea lui, atunci cum sa cred ca nu se va lupta cu mine si pentru mine cu toata inversunarea, ca sa fiu a lui? Doar stiu prea bine ca m-a cerut...
ReplyDeleteDar mintuirea Lui nu este o minge de ping-pong in "jocul" acestei vieti. Nu functioneaza pe principiul "na-ti-o tie, da-mi-o mie", nu-i cind in terenul Lui, cind intr-al meu, in functie de cit de dreapta sau strimba sint eu. Mintuirea lui Adonai este insasi miza acestui "joc". Si El vrea cu tot dinadinsul s-o cistig. De aceea se face El Insusi pentru mine luntre si punte, ca sa am ce si cu ce sa trec peste cursele diavolului. Se face Cale, ca eu sa am un drum sigur chiar daca ingust, este Lumina pentru umbletul picioarelor mele ca eu sa stiu ce-i intunericul, se face Pastorul care merge inaintea mea nu doar cu toiagul de calauza, dar si cu varga care ma altoieste atunci cind alunec inafara, este Usa care ma invita sa intru prin ea cind mie mi se pare c-as putea sari si peste gard, este Portarul care-mi deschide bucuros daca bat la Usa lui, dar fiind intrat(a) nu ma da afara pentru ca uneori ma innec pascind pe pasunea Lui. De aceea, "...cu frica si cu cutremur sa lucrati mintuirea voastra, caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savirsiti, dupa a Lui bunavointa".(Filipeni2:12-13).
Maria de Jesus.