Neputință

Mi-au împânzit ochii lumini străine

Și nu mai văd nimic din ce ai pus în mine

Și tot sperând că ce voi fi se v-arăta mâine,

Îmi trag 'napoi mâna care cerșește pâine...

Șarpele-ascuns în mine refuz să-l mai hrănesc,

Dar e flămând și mă tot mușcă oricât cresc...

Că Ești mai mare-n mine încerc să-mi amintesc,

Dar e târziu și drumu-i lung și... obosesc.

De când tot taci glasul nu Ți-L mai știu

Și de când tot încerc să mor, am uitat să fiu

Iar acum mi-atârnă cerul deasupra pustiu

Și-n loc să-mi strălucească soarele, mi-e sângeriu.

Aud șarpele că-mi strigă c-ai plecat

Și-mi tot arată visul în drum de trecători călcat

Și-mi pictează 'nainte un dumnezeu neputincios pe lemn crucificat,

Părăsit de toți și de credința-mi drezbrăcat...

Mă tot acuză că nu mai cred defel,

Dar n-am crezut niciodată în ce-mi arată el!

Domnul meu e EMANUEL

Atotputernic, Sfântul lui Israel!

Adonai, Împăratul meu nu tăcea!

Scoate-mi șarpele din inimă și fă-Ți loc în ea!

Ca să se știe că numai Tu, al cărui Nume este Domnul,

Doar TU EȘTI Cel Prea Înalt pe tot pământul!

Bat Melech בת מלך

Cristina כריסטינה