Bucăți?

Tot prinsă cu alte lucruri, nu prea am mai apucat să scriu pe blog în ultima vreme (rușine să-mi fie!) dar asta nu înseamnă că am uitat de el, motiv pentru care așa din senin (că doar îmi stă în fire) am zis să scriu ceva și nu doar de dragul de a umple spațiul virtual de care dispun mulțumită blogului, ci aș vrea să scriu despre ceva la care mă gândesc de o săptămână.
Marțea trecută, undeva aproape de ora mea de culcare, am început să mă uit la un documentar despre zborul Aloha 243, zbor care a devenit cunoscut în istoria aviației deoarece în urma depresurizării avionului care a desprins o mare parte din pereții și tavanul aparatului de zbor, acesta a reușit să aterizeze cu toți pasagerii în siguranță, pierzând doar un membru al echipajului, respectiv o stewardesă.
Ce m-a impresionat a fost că deși nu a existat aproape nici un motiv ca acest avion să aterizeze și cu atât mai puține motive ca toți pasagerii să supraviețuiască, acest lucru s-a întâmplat.
Existau multiple scenarii care ar fi putut descrie sfârșitul pasagerilor: puteau să înghețe, puteau să intre toți în stop respirator deoarece măștile de oxigen nu mai funcționau, avionul putea să se rupă în două deoarece doar câteva bârne legau botul avionului de restul acestuia, puteau să se prăbușească deoarece electricitatea la bordul avionului a fost grav avariată și aproape nimic nu mai funcționa normal, etc. Cu toate acestea cel mai improbabil scenariu cu putiință s-a petrecut și anume: au aterizat în siguranță.

Cred că acel documentar a fost făcut pentru mine, ca eu să înțeleg ceva.
În ultima vreme tot aud de oameni care după ce L-au urmat pe Yeshua cu credincioșie mulți ani, i-au întors spatele tragând în jos cu ei alte sute de oameni care se uitau la ei ca și exemple. Tot aud de frați care în mod mișelesc de-a dreptul dezbină adunări și le rup - rănind zeci de oameni în drumul lor spre afirmare proprie. Tot aud de oi care se răzvrătesc împotriva păstorilor de parcă nu împotriva Păstorului Suprem s-ar răzvrăti și toate astea m-au făcut să mă întristez în duhul meu, până aproape să candamn Trupul lui Yeshua la eșec în final deoarece nimic, nici din interior și nici din exterior, nu-i dă nici o șansă să-și sfârșească bine alergarea. Dar văzând acest documentar am început să văd în locul avionului rupt din toate părțile, Trupul lui Mashiach.
Da: nu are nici o șansă să supraviețuiască în timp ce noi suntem cu mintea la orice altceva numai la El nu și urmărim orice alt scop în afară de scopul Lui, însă am înțeles că lucrarea Lui nu este atât de ușor de rupt și de dărâmat iar dacă noi vom sfârși cu bine alergarea nu ține de cât de bine suntem noi în stare să alergăm, ci ține de Cel care ne ține picioarele pe Cale, la fel cum nu a fost meritul avionului că a aterizat cu bine pentru că ar fi fost într-o stare bună (starea proastă a avionului fiind una din cauzele defecțiunii).
Știu că pare că suntem o grămadă de oameni cu mintea împărțită și împrăștiați fără nici o șansă de a mai fi adunați vreodată și știu că pare că nu avem nici o șansă să „aterizăm” cu bine, însă dacă Adonai e în stare să vorbească Lumină în întuneric și dacă e în stare să creeze tot ce se vede din lucruri care nu se văd și dacă e în stare să țină legate avioane rupte și să le ducă în siguranță pe pământ, e sigur în stare să-Și țină întreagă mireasa până la destinație.
Eu una nu mai vreau să fiu deznădăjduită de lucrurile care vin și rup în bucăți lucrarea lui Yeshua; am să cred în schimb că așa cum un avion care zboară întreg și aterizează normal nu e neobișnuit, însă unul care e făcut zdreanță și cu toate astea tot reușește să aterizeze e declarat drept minune, tot la fel și Trupul lui Mashiach, cu cât pare mai imposibil să rezizste cu atât mai mare e minunea că va birui până la capăt și meritul va fi doar al Lui că ne-a ținut, nu al nostru că am fost extraordinari.
El a promis ”... voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18) așa că am de gând să cred cuvintele Lui mai mult decât cred în ceea ce se vede.

Căci Elohim, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Elohim pe faţa lui Yeshua HaMashiach.
Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Elohim şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. (2 Corinteni 4:6-9)

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה