Ieri mă întreaba un prieten american, dacă e adevărat că Transilvania aparține Ungariei.
Eu am har pentru americani, că 90% din cei pe care i-am întâlnit, au dat dovadă de o subcultură gravă (probabil de la atâta bine), dar omul din context nu l-aș categorisi chiar incult, deci am luat întrebarea lui, ca fiind una sarcastică.
Îi răspund frumos că Transilvania aparține la fel de mult Ungariei, cum aparține America sau India - Angliei. Doar pentru că o persoană poate oprima o alta, nu înseamnă că persoana respectivă îi aparține, iar dovada este abolirea scalviei. Tot așa, doar pentru că o țară poate să ocupe teritoriul altei țări, nu înseamnă că țara ocupată îi aparține, iar dovada acestui lucru e războiul de independență.
După ce am încheiat discuția am început să mă gândesc mai adânc la lucruri și am ajuns la concluzia că subjugarea, opresarea, tirania, dictatura, persecuția și distrugerea, pe cât sunt de puternice, pe atât sunt de limitate. Nu pot să mă gândesc, nici măcar la un exemplu în istorie în care vreunul din aceste lucruri, să fi avut efect asupra unei țări și să nu fi încetat într-un fel sau altul. Și acest lucru îmi dă speranță pentru că știu că tot ce vine de la cel rău e limitat și oricât de mare i-ar fi puterea asupra unui om sau națiuni, puterea asta e limitată.
Dacă mă gândesc la sclavii negrii din America - oricât au fost ei de opresați, slăbiți, fără vise mai mari decât să mănânce mai bine, fără o educație care să le permită să vorbească la același nivel cu stăpânii lor, fără voință, fără putere - fără nimic, tot s-a născut în ei dorința de a fi liberi și li s-a dat tăria ca să împlinească acest lucru.
Dacă mă gândesc la românii din Transilvania (că tot veni vorba), oricât au fost ei de apăsați de Imperiul Austro-Ungar, chiar dacă li s-au luat toate proprietățile, drepturile și demnitatea, tot le-a rămas dorința de libertate.
Doar pentru că satan reușește să lege un om, să-i acopere ochii ca să nu poată vedea dincolo de viața aceasta, să-i astupe urechile ca să nu audă Adevărul care să-l facă liber, să-i lege mâinile încât să lucreze doar pentru sine, să-i lege picioarele încât să umble doar pe căi ”largi și minunate” și să-i ia speranța din inimă, nu înseamnă că-i poate lua dorința de a fi liber. Ca să poți să fii liber nu-ți trebuie nimic, decât destulă disperare încât să vrei mai bine să mori decât să mai trăiești legat. Tirania nu știe cum să se apere în fața disperării unuia care nu mai are nimic de pierdut. Satan nu știe cum să lupte împotriva unui om care vrea să se dezlege chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care-l face. Așa că eliberează-te, dezeleagă-te și trăiește într-o Împărăție care nu cunoaște sensul cuvintelor dictatură și tiranie.
Iar după ce te eliberezi, nu-i băga în seamă pe cei care vor veni să-ți spună că aparții trecutului, pentru că sunt la fel de aberanți ca și cei care încă mai cred că Transilvania aparține Ungariei, dar ”subcultura” lor nu schimbă cu nimic faptul că ești liber. Doar pentru că te mai lupți cu lucruri, nu înseamnă că ești biruit de ele sau că asta te face să-i aparții celui rău, după cum faptul că mai sunt unguri în Transilvania nu înseamnă că Transilvania e a Ungariei.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Îmi cer scuze pentru tenta PRM-istă (by the way, detest partidul cu pricina), nu vreau să se înțeleagă că am o problemă cu ungurii sau că aș fi eu vreo mare patrioată, nici vorbă! Cred că Budapesta e unul din cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut vreodată, am mulți prieteni maghiari și sunt niște scumpi de oameni, iar cei mai mulți evrei pe care-i cunosc au vreo rădăcină prin Ungaria, deci nici nu se pune problema că aș avea ceva împotriva lor.
"Tirania nu știe cum să se apere în fața disperării unuia care nu mai are nimic de pierdut. Satan nu știe cum să lupte împotriva unui om care vrea să se dezlege chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care-l face"
ReplyDeleteLoved it!
Si subscriu si eu la disclaimer. Unii dintre cei mai buni prieteni care ii am sunt maghiari. Foarte faina analogia, Chris. Merci de articol.
Emma