בת מלך Bat Melech

Orfanii lui Isaac Ochberg

2012-01-09T11:30:00.004+02:00

Am văzut multe documentare despre chinurile la care a fost supus poporul evreu de-a lungul timpului, dar nici unul nu cred ca mi s-a părut atât de cutremurător ca și acesta.
Motivul pentru care îl postez nu este acela de a dezgusta ochii celor ce vor privii, ci motivul este acela de a înțelege o fracțiune din suferința care a dus la atitudinea de azi a evreilor față de creștinism și creștini.

De la mama

2012-01-03T18:52:00.004+02:00

Sunt una din cele mai binecuvântate persoane de pe fața pământului. Mi-a luat ani de zile de lupte cu mine însămi și cu Adonai ca să pricep că am primit tot ce aveam nevoie chiar de la început.
Nu am avut o viață ușoară, din contră, iar ca și cum asta n-ar fi fost destul niciodată nu am reușit să mă integrez în ceea ce mulți definesc normalitate. Sunt o persoană pe care dacă cineva ar categorisi-o drept „dificilă„ nu m-aș putea supăra. Sunt.
De multe ori mi se întinde inima de nu-i nimic în stare s-o măsoare. Cad cu o greutate cât tot Universul la un loc. Mă scurg prin lacrimi din adâncul ființei mele până dau naștere la belți. Vise?... încă nu s-a născut omul care să viseze la un tsunami, deci nu cred că s-a născut omul care să mă viseze pe mine. Pământul meu?... e-atâta-n mine și așa de puțin cer. Trebuie să fii Dumnezeu ca să mă pricepi sau să mă accepți, totuși Adonai a pus cei mai puternici oameni de pe pământ în viața mea, care nu doar că mă acceptă dar mă și iubesc așa cum sunt. Cred cu toată inima mea că dacă ar fi fost alții mai buni sau mai puternici decât ei, pe aceia i-ar fi ales Adonai să mi-i dea, dar nu cred că altcineva decât ei ar fi făcut față.
Am 2 frați și o soră pe care-i iubesc cu toată inima. Am o bunică pe care o ador, iar mama... mama mea încă mă uimește cu felul ei de a se apropia de Dumnezeu, iar eu pot să o văd nu doar ca și mama care a făcut tot ce i-a stat în putere să mă crească, dar și ca sora mea.
Mama mea are o voce superbă și îi place mult să cânte. De multe ori mă sună și îmi cântă cântece pe care le-a învățat și chiar mă binecuvintează prin ceea ce face. De dragul meu a învățat chiar cântece în ebraică pe care le-a repetat mult ca și pentru un spectacol mare și apoi le-a cântat doar pentru mine și eu întotdeauna am interpretat acest lucru în sensul că Dumnezeu care locuiește în ea mă prețuiește.
Aseară a fost o avarie electrică în zona unde locuiesc eu și mama a stat cu mine la telefon până la ora 1 noaptea, pentru că mie nu-mi place întunericul. Aseară nu mi-a cântat dar mi-a recitat o poezie pe care am rugat-o să mi-o scrie pentru că vreau să o postez, dar nu înainte de a-i spune mamei mele că o iubesc mult și că apreciez tot ceea ce face pentru mine și tot ceea ce Îl lasă pe Adonai (prin ea) să facă pentru mine.

Sunt o călătoare
De ce în fața încercării
Mă simt atât de slab-acum
Și parcă-i tot mai greu pe cale
Și nu mai văd lumini pe drum...

Amarul curge fără preget,
De dimineața până-n noapte
Și dinspre Tine drag ISUSE
Aud tot mai puțin, doar șoapte...

Deși tot plâng și-ades mă tângui
Mai greu îmi plec genunchii Doamne
Și văd că umăru-mi coboară
Spre-a bătrâneții grele toamne.

Pe fruntea mea s-adună norii
Unei tristeți ce mă apasă
Atât de mult, c-aș vrea ISUSE,
Să vii și să mă iei acasă...

Nu mai găsesc așa plăcere
În tot ce astăzi mă-nconjoară
Mă simt ca o străină Doamne
Pierdută pe-un peron de gară...

Și tot aștept și nu mai vine...
Și plânsul mi se țese-n glas...
Până ce trenul o s-apară
Nu știu cât timp a mai rămas.

Pe lângă mine trec agale
Glumind pe negrele cărări
Indiferenți, cei ce n-așteaptă
Un tren care să-i ducă-n zări...

Mi-s pumnii plini de lacrimi Doamne
Și de-i golesc, se umplu iar...
Căci din adâncul meu răzbate,
Recunoștința...pentru HAR...

Încrezătoare stau și-aștept
Azi mai ușor, mâine mai greu,
Dar port în mine-ncredințarea
Că-L voi vedea pe... Dumnezeu...

Abia acolo sus în slavă
EL va privi spre pumnii mei,
Și palmele-I ce-au fost străpunse,
Vor șterge lacrima din ei...

Nu știu cine a scris această poezie.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Casa zidită pe stâncă

2011-11-29T14:48:00.003+02:00

”De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” - Matei 7:24-27

Continuând seria ”obsesia mea cu munții”, am ajuns la casa zidită pe stâncă. Tot timpul am avut impresia că aceste cuvinte ale lui Yeshua înseamnă că dacă nu mi-am zidit casa pe nisip, atunci totul e roz și minunat, dar mi-au luat mai bine de 10 ani să înțeleg că furtunile, vânturile și șuvoaiele vin atât peste casa zidită pe nisip cât și peste cea zidită pe stâncă. Fenomenele astea ce au puterea să distrugă, sunt o consecință a faptului că trăim în această lume. Yeshua nu a venit să ne izoleze de probleme ci El a spus ”în lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Scopul nu e să ne ferească de necazuri și greutăți ci să ne învețe cum să rămânem în picioare în fața lor.
Nu cred că ești zidit pe stâncă instantaneu, la fel cum nu cred că ești zidit pe nisip instantaneu. Zidirea asta, oriunde ar fi ea, ia timp. Nu-ți apare casa peste noapte zidită pe stâncă doar pentru că ai luat o decizie în inima ta sau pentru că ai meditat mult și ai avut o atitudine pozitivă, ci casa se zidește pe măsură ce auzi cuvintele Lui și le împlinești.
Rezistența casei de pe stâncă nu se datorează unei calități superioare a materialului din care este făcută, la fel cum prăbușirea casei de pe nisip nu este cauzată de materiale de proastă calitate. Este scris despre casa zidită pe nisip că prăbușirea i-a fost mare, acest lucru însemnând că era o clădire impunătoare, deci nu are legătură cu materialul din care e făcută casa, ci are legătură doar cu locația acesteia. Dacă eu stau în picioare este doar datorită faptului că sunt în El, nu datorită caracterului meu puternic și nici abilităților mele.
El m-a iubit atât de mult încât S-a făcut stâncă pentru mine și ca și cum n-ar fi fost destul Și-a ridicat mânecile și S-a încins de lucru. M-a luat cărămidă cu cărămidă și m-a urcat până la o înălțime unde aerul e rarefiat și condițiile de lucru sunt grele. M-a zidit centimetru cu centimetru pe vânt și ploaie și nu S-a oprit oricât de greu I-a fost. Apoi a pus Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) să locuiască în mine și S-a pus pe Sine de jur împrejurul meu. Când au venit adevăratele dezastre ale naturii peste mine, nu mai îmi era nimic nou, pentru că pe vreme dezastroasă am fost zidită de la prima cărămidă. Asta nu înseamnă că rămân intactă după dezastru, ci de multe ori rămân în urma lor cu geamuri sparte și bucăți din acoperiș rupte, poate chiar stricăciuni pe care nici eu nu le sesizez, dar El, Credincios fiind, vine și mă inspectează milimetru cu milimetru și fiecare gaură o umple; orice e rupt, leagă; orice e spart lipește și dacă e nevoie înlocuiește, dar casa îmi rămâne în picioare. El m-a făcut și nu are cum să nu vegheze asupra mea după atâta lucru depus. Nu m-a zidit pe stâncă să vină să mă viziteze în vacanțe, ci m-a pus acolo ca să locuiască în mine mereu.
Așa cum este adevărat că dacă nu zidește Adonai o casă degeaba lucrează cei ce o zidesc, este adevărat și că dacă El zidește o casă, degeaba se luptă cei care vor să o dărâme. Trebuie mai întâi să dea afară Locatarul din mine, apoi să încerce să facă ceva.
Dacă rămân în picioare pe stâncă, nu are legătură cu superioritatea mea, ci cu faptul că El a îndurat tot ca să mă pună acolo și îndură în continuare tot ca să mă țină acolo.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Cresc

2011-11-22T18:41:00.005+02:00

De ceva vreme am dezvoltat o anume obsesie pentru munți și felul în care pot fi urcați, iar datorită acestei obsesii am citit o prezentare a lui Brian Cavanaugh despre Edmund Hillary și mi-a plăcut mult ceea ce scria acesta.

”Sir Edmund Hillary a fost primul om care a reușit să urce muntele Everest. Pe data de 29 Mai 1953, a cucerit cel mai înalt munte cunoscut omului, având o altitudine de 8.848 m. Pentru efortul său, Edmund Hillary a fost înnobilat la rangul de cavaler.
Finalul fericit pare a fi fost dobândit destul de ușor însă în cartea sa „High adventure„ (Marea aventură) Edmund Hillary, descrie problemele cu care s-a confruntat și cum a fost forțat să crească pentru a atinge succesul.
El scria că în anul 1952 a încercat să urce muntele Everest, dar expediția a fost un eșec. La câteva săptămâni după întoarcerea sa în Anglia, un grup de alpiniști i-au cerut să le vorbească despre experiența sa.
Hillary a urcat pe scenă în zgomotul aplauzelor, deoarece audiența recunoștea îndrăzneala acestuia de a atinge măreția, dar Edmund Hillary se considera un ratat. S-a îndepărtat de la microfon și a mers până la capătul scenei. Și-a încleștat pumnul și l-a îndreptat înspre imaginea muntelui ce se găsea în spatele lui, apoi a strigat cât l-au ținut puterile: ”Munte Everest, m-ai învins prima oară, dar am să reușesc să te urc pentru că acum știu că tu ai crescut și ți-ai atins limita, dar eu încă mai cresc!„

Găsesc putere în gândul că nu m-am născut la înălțimea a ceea ce pot să fiu. Găsesc alinare în gândul că nici a doua oară nu m-am născut la înălțimea a ceea ce pot să fiu, iar ceea ce voi fi nu s-a arătat încă. Nici eu nu știu de ce sunt în stare. Dar știu că pot să cresc. Iar dacă întâlnesc ceva mai înalt, eu sunt fiica Celui Prea Înalt și pot să mă înalț mai sus decât circumstanțele mele. Munții mei încă n-au văzut cât pot eu să cresc și nici eu nu știu încă, dar abia aștept să aflu.

Este un citat de un autor necunoscut care spune că dacă vrei să vezi curcubeul trebuie să rabzi puțină ploaie. Cred că dacă suntem dispuși să ne ude ploaia vom avea și binecuvântarea de a vedea cu ochii noștri curcubeul. Cred că a urca un munte de 8.848 m începe cu un prim pas, pentru că nu te trezești dintr-o dată pe vârf și cu multă îndârjire să nu renunți nici dacă te-ai trezi prăvălit la vale pentru a suta mie oară. Cred că mintea omului nu poate să priceapă ceea ce a pus Adonai în cei ce au crezut în Jertfa lui Yeshua. Cred că aceeași putere care L-a înviat pe El locuiește în mine și o așa putere poate doar să crească, nu ca să mă înalțe pe mine sau să-mi împlinească mie nevoile, ci de dragul Lui. De dragul Lui să urc munții așa cum El mi-a coborât văile. Poate că e nebunesc și imposibil, dar nu mai nebunesc decât să coboare Sfințenia întruchipată în mizeria mea și să mă ridice de acolo.

Cred cu toată inima mea că nu am fost mântuiți doar ca să avem un scaun rezervat într-o adunare sau alta, ci am fost salvați ca să devenim asemenea Celui ce ne-a salvat și cu aceeași putere și încredere să zidim Împărăția Lui și nu doar să ne urmărim scopurile personale. Dacă nu creștem, nu stagnăm ci descreștem și nu ne folosește la nimic dacă doar credem dar nu cucerim teren. Un talant îngropat nu e de nici un folos celui ce mi l-a dat. Cred că mi l-a dat având încredere că El m-a făcut după chipul Său, dintr-un material capabil să crească și să aducă lumină. Nimeni nu aprinde o lumânare ca s-o țină ascunsă ci o pune la înălțime ca să lumineze întreaga casă. Munții ne sunt dați cu scopul de a ne ridica să luminăm nu să ne zdrobească cu imensitatea lor.

Celui ce va birui El îi va da cununa vieții. Nu celor care vor birui somnul în timpul predicilor prea lungi și plictisitoare. Nu celor ce vor birui să stea în picioare până la sfârșitul unui cântec sau rugăciune. Nu! Ci celor ce vor birui rușinea și nevrednicia și nu vor renunța să urce și să se apropie de Cel Sfânt. Celor ce vor birui toate câte îi îndeamnă la mediocritate și se vor ridica pentru Împăratul lor, iar de dragul Lui vor ajuta și pe alții să urce.

Chiar dacă ai căzut de mai multe ori decât poți număra, știu că știu că știu că fiecare căzătură e necesară ca să înveți unde să nu mai pui piciorul sau de ce colț sau piatră să nu te mai ții. Adonai nu are nici un beneficiu dacă tu stai acolo căzut și te simți vinovat! El n-are nici un beneficiu din părerea ta de rău și nu-i faci nici o favoare că stai departe rușinat! Ridica-te, scutură-ți hainele și mai încearcă odată, pentru că El vrea să te vadă crescând. Măcar atât îi datorăm: după ce cădem să ne ridicăm, nu să marinăm în lacrimi de vinovăție. Împărăția Lui nu mă are pe mine în centru, eu care ori am reușit ori nu, ci pe El care poate face până și dintr-una ca mine înnobilată că am urcat cei mai mari munți care există.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Conferință

2011-11-17T17:08:00.004+02:00

Accesează Viaţa şi Biserica Metodista Unită "Calea Credinţei" vă invită la conferinţa "Transformare", care va avea loc Vineri, 25 noiembrie, de la ora 18 şi Sâmbătă, 26 Noiembrie, între orele 10 şi 14. Locul: Str. Pârâului nr 2b (in spate la Kaufland Mănăştur), Cluj-Napoca.

"Dacă doreşti un nou început, o schimbare în viaţa ta de credinţă, dacă doreşti să fii revigorat şi să îţi redobândeşti pasiunea, atunci conferinţa “Transformare” este pentru tine!"

Vorbitorii vor fi:

David Nagy- Rabin mesianic, preşedintele Comunităţii Mesianice Bat-Tzion din Oradea.

Rareş Călugăr- Soţ şi tată a doi copii, fondator şi pastor ordinat al Bisericii "Calea Credinţei" din Cluj-Napoca. De asemenea, el este Director al Asociaţiei Creştine "Phoneo“ în care slujeşte şi coordonează proiecte de misiune.

Cristian Istrate- Evanghelist şi fondator al lucrării creştine "Accesează Viaţa", a împărtăşit Vestea Bună în Orientul Mijlociu şi în ţări din Europa. De asemenea, este compozitor creştin

şi vocalist al trupei Acces.

Muzica:

Vineri- Echipa de laudă şi închinare “Calea Credinţei”

Sâmbătă - Concert Ovidiu Andreica

Intrarea este liberă.

Vârful muntelui

2011-11-08T15:28:00.004+02:00

Săptămâna trecută, nu puteam să dorm așa că am început să mă uit la un desen animat, lucru pentru care mă bucur deoarece mi-a schimbat un pic perspectiva. În povestioara respectivă, un bătrân vorbea cu un tânăr și îi spunea:
„Drumul tău va deveni cu atât mai lung cu cât te vei deprecia mai mult. Să știi că vârful muntelui nu există pentru a-ți arăta cât ești de mic, ci există pentru a-ți oferi un scop. Nu e destul doar să stai și să privești la măreția muntelui, ci trebuie să-l urci, încet și constant. Orice lucru măreț a devenit măreț în timp, nu peste noapte. Nu-ți va fi ușor să urci. Trebuie să fii pregătit să urci, luînd în calcul că s-ar prea putea să dureze ani buni. Pas cu pas... la fel ca și o broască țestoasă dacă doar așa poți, doar să nu te oprești. S-ar prea putea să nu ajungi în vârf niciodată. S-ar prea putea să-ți epuizezi toate resursele la jumătatea muntelui. Dar chiar și așa, tot vei avea o priveliște mai bună decât ai acum.”
Cred că fiecare om are muntele lui. Eu am unul a cărui vârf e atât de sus încât nici măcar nu reușesc să-l văd darămite să mai sper să ajung pe el. Întotdeauna m-am măsurat pe mine în funcție de imensitatea asta ce-mi stă înainte și care nu e o problemă, ci mai degrabă un țel, unul care se uită la mine și mă provoacă întruna. Îmi place să cred că am început să-mi urc muntele, dar din păcate, în loc să merg încet și constant, mă pornesc cu avânt și obosesc repede, după care mă opresc să mă lupt cu mintea mea care nu încetează să-mi strige ”ce-a fost în capul tău?! Tu nu vezi de ce te-ai apucat?” O țin tot așa până când îmi adun iar destul curaj și iar merg la fel. În mod ridicol am impresia că doar pentru că nu sunt încă în vârf am eșuat. Dar dacă stau bine să mă gândesc, din locul în care sunt acum am o priveliște mult mai bună decât atunci când am pornit. Niciodată n-am să mă opresc să vreau să ajung în vârf pentru că nu suport gândul că e acolo și eu nu am ajuns pe el, dar nici n-am să consider că am eșuat dacă Adonai mă cheamă acasă înainte să ajung pe el.
Tot meditând am ajuns la concluzia că muntele ăsta a fost făcut pentru mine și nu eu pentru el, că nu eu sunt cea care se zbate să-l urce ci mai degrabă el mă urmărește ca să-l ating, oricât de ciudat ar suna asta.
Eu știu cine mi-a scos muntele în cale și știu cine mi-a inspirat inima să-l urce. Știu cine i-a făcut cărările colțuroase și mâinile mele în stare să se prindă de ele. Nu vreau credință să-mi mut muntele din loc, ci doar puterea să îl urc și înțelepciunea să nu renunț.
Mulțumesc Adonai pentru muntele ăsta.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Vreau să-L văd

2011-11-03T11:43:00.004+02:00

Adonai Elohim a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi Etz HaChaim (pomul vieţii) în mijlocul grădinii, şi Etz HaDaat tov v'ra (pomul cunoştinţei binelui şi răului.) - Bereishit/ Geneza 2:9

Adonai a creat cadrul perfect pentru om și l-a creat bun, deci toți pomii din grădină erau buni, inclusiv pomul cunoștinței binelui și răului. Adonai nu a așezat pomul cunoștinței binelui și răului în grădină cu scopul de a-l ispiti pe om, ci pentru a-l încerca și a-i încerca ascultarea.
Știind acest lucru hanachash (șarpele) a mers la Chavah (Eva) și i-a spus: ”Ki yodea Elohim ki beyom acholchem mimenu venifkechu eineichem viheyitem ke'Elohim yod'ey tov v'ra. (Căci Elohim știe că în ziua în care veți mânca vi se vor deschide ochii și veți fi ca Elohim, cunoscând binele și răul.)
Acest lucru nu era o minciună, ci un adevăr. În momentul în care au mâncat din pom, ochii lor s-au deschis și au cunoscut binele și răul.
Adonai i-a creat orbi în ce privește răul, tocmai de aceea puteau să Îl vadă pe El, dar în momentul în care au păcătuit, ochii lor s-au deschis în ce privește binele și răul, dar s-au închis față de Adonai, motiv pentru care atunci când Adonai vine în grădină ei Îl aud, dar nu-L mai văd.
Adonai cunoaște binele și răul și poate să le catalogheze ca atare. Poate să condamne răul și să răsplătească binele, deoarece ochii Lui nu sunt întinați. În schimb, omul ajungând să cunoască binele și răul, fiind întinat de păcat poate să confunde una cu alta și să hotărască un anume rău că e bine sau un anume bine că e rău, dar asta nu-l oprește să hotărască asupra acelui lucru de parcă ar fi Însuși Adonai.
Ca să te aventurezi să faci judecată cu privire la un lucru, sau o situație, sau un om ai nevoie să ai caracterul lui Adonai, să-i fii asemenea Lui, să ai ochii Lui și inima Lui și doar atunci să vorbești.
Prin păcat omul a luat locul lui Adonai și a ajuns să condamne tot ce i se pare rău sau de neînțeles și să laude tot ce i se pare bun sau înțelept, pe când doar Adonai are acest drept.
Când te hrănești din pomul cunoștiinței binelui și răului, începi să vezi toate defectele și toate neajunsurile din caracterul celorlalți și implicit din tot ce te înconjoară și ți se pare că vezi bine, dar asta te împiedică să-L mai vezi pe Adonai, pentru că de fapt tu îți asumi puterea și dreptul lui Adonai, măcar că nu le ai.
În schimb dacă te hrănești din pomul vieții, devii interesat de cum poți să fii tot mai mult asemenea caracterului lui Dumnezeu, nu cum să obții puterea Lui sau dreptul să o exerciți.
Prin păcat am primit ”dreptul” ăsta de a vedea ce e bine și ce e rău și n-am cum să-l înlătur, dar pot să recunosc că nu am nici înțelegerea și nici inima corectă încât să judec ce mă înconjoară.
Nu știu de ce permite Adonai unele lucrui, dar e dreptul Lui să o facă și e datoria mea să mă supun, pentru că în final am acceptat să se facă voia Lui și să vină Împărăția Lui.
Eu pot să mă uit la lucruri, dar să înțeleg limitat. Nu am trăit o veșnicie, dar din cât am trăit am înțeles la fel cum spunea filozoful evreu Baruch Spinoza că sunt lucruri care pot fi în același timp, bune, dăunătoare și inutile, iar asta depinde de cui i se adresează și timpul în care i se adresează omului cu pricina. De exemplu muzica. Poate să fie bună pentru cel cu inima veselă, dăunătoare pentru cel care suferă și inutilă pentru un surd.
Urmând această logică recunosc că ar fi nevoie de toate cunoștiințele din lume și de ochi care să pătrundă până în adâncul cel mai adânc al inimii, ca să spun și să judec ce e bine pentru cineva și ce e rău.
Nu e locul meu să decid pentru nimeni la fel cum nu e locul nimănui să decidă pentru mine ce e bine și ce e rău, pentru că trebuie să fii Elohim ca să faci asta, iar eu nu am nici un alt dumnezeu în afară de Adonai ca să dea cuiva dreptul de a judeca trăirile sau deciziile mele. Doar El care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine, doar El care mi-a creat sufletul și mi-a format inima în mâna Sa, doar El care știe fiecare gând și fiecare lucru în ce mă privește, poate să vină, să mă privească fără să aibă privirea mânjită de păcat și să decidă dacă am ales bine sau rău. Știu că El e drept în hotărârea Lui și nepărtinitor, de aceea am să las judecata în mâna Lui, pentru că i se cuvine doar Lui, iar eu am să fac ce pot și am să mă prind de Viață și am să mă hrănesc din ea, până când devin asemenea ei și orbesc față de păcat, până acolo că încep să-L văd pe El în tot și ochii mei nu mai sunt mințiți nici de circumstanțe și nici de ignoranță, ci Îl văd pe El.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Cuvinte pentru Singurul care le poate cuprinde

2011-11-01T12:22:00.006+02:00

Deși m-ai adunat dintre cioburi, m-ai făcut un întreg,
Iar acum Fiul Tău mi-e frate bun, nu frate vitreg.
Ai săpat dânc în mine și Ți-ai ascuns tot cerul,
Din trupu-mi Templu Ți-ai făcut, iar din suflet altarul.

Din noaptea mea m-ai ridicat pe stâncă
Și-n inimă mi-ai pus un cântec ce mai îmi cântă încă...
Fără cuvinte m-ai strigat și nu cu urechile Te-am ascultat,
Pentru că m-ai primit mereu de parcă niciodată n-am plecat.

Tu îmi ești tot, deaceea strig de parcă niciodată n-am tăcut,
Deaceea Te caut de parcă niciodată altceva n-am vrut...
Respir de parcă Tu îmi sufli în plămâni
Și simt că Te ating mai mult decât dacă Te-aș stânge-n mâini.

Alerg de parcă niciodată nimic nu m-a oprit
Pe-un drum nemaiumblat de parc-ar fi bătătorit.
Culeg de parcă niciodată n-am pierdut
Și să Te prind cu tot ce sunt chiar și pe mine mă înfrunt.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Înot

2011-10-28T12:47:00.004+02:00

”După aceea Yeshua S-a mai arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: Shimon Petru, Toma zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei, şi alţi doi din ucenicii lui Yeshua, erau împreună. Shimon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit, şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea. Dimineaţa, Yeshua stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Yeshua. „Copii”, le-a zis Yeshua, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci, şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Yeshua, a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Shimon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.” - Ioan 21:1-7

Kefa (Petru) este un om cu care m-am identificat dintotdeuna. Mă regăsesc de multe ori în zelul lui, în faptul că el era mereu cu gura mare, motiv pentru care spunea mereu și cele mai stupide lucruri dar și cele mai luminate; credea cu toată inima, cădea cu totul și se ridica de parcă n-ar fi căzut niciodată și nimic din ceea ce făcea el nu era făcut cu jumătate de măsură, fie bine, fie rău.

Kefa era un om care a înțeles că Yeshua era Cel pe care îl aștepta întreg Israelul, așa că a decis să creadă și să-L urmeze pe HaMashiach shel Israel (Unsul Israelului) cu toată inima. Nu era singur în decizia lui. Mulți alți evrei, din diferite clase sociale și diferite nivele teologice, au luat aceeași decizie, doar că era ceva ce îl deosebea pe Kefa de ceilalți, iar acel lucru era disperarea de a nu-L scăpa din ochi pe Cel care l-a găsit mai întâi.

Mult timp au fost mulțimi de oameni care L-au urmat pe Yeshua uimite de minunile pe care le făcea, iar la fel ca mulțimile și Kefa se minuna de puterea lui Yeshua, putere care întărea și mai mult crezul lui Kefa. Avea multă râvnă pentru Yeshua și multe așteptări de la sine însuși. Era convins că poate să facă orice pentru Yeshua, căruia îi și spune din inima ”Adonai, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte!”

Eu nu știu cum sunt alții dar știu cum sunt eu, iar eu, la fel ca și Kefa i-am spus cuvinte mari lui Adonai, cuvinte pe care chiar le-am crezut, dar cuvinte pe care le-am spus fără ca ele să-mi fie încercate. I-am spus lucruri de genul ”Adonai cere-mi orice! Adonai sunt gata să mor pentru Tine! Adonai sunt gata să fiu persecutată și chinuită pentru tine!” Chiar am crezut că sunt în stare să fac orice pentru El și eram așa de convinsă că nu pot fi clintită din asta, încât în momentul în care am fost încercată și am căzut, n-am reușit să înțeleg, că în relația asta pe care o am cu El, nu e vorba despre ce sunt eu în stare să fac pentru El, ci despre faptul ca El a făcut totul pentru mine, iar eu n-am ce să-i dau decât mulțumire și ascultare pentru că până și faptele bune în care eu umblu, au fost pregătite de El pentru mine, mai înainte de întemeierea lumii, deci nu mă pot ”mângâia” că vai ce pot să fac eu pentru El. La fel ca și Kefa, eu am avut așteptări mari de la mine, după modelul că dacă tot am fost mântuită, măcar să-i fiu sfântă de acum înainte, fără să înțeleg că sfințenia mea nu vine prin mine însămi ci prin faptul că rămân în Cel care mă sfințește prin harul Lui.

Kefa era în stare să facă orice pentru Yeshua și nu a mințit când i-a spus că e în stare să facă orice, pentru că asta credea. Yeshua în schimb se uită la el și-i spune ”Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.”

Yeshua nu i-a spus asta ca să-i reproseze lui Kefa ”netrebnicule, cum ai putut?!” nici vorbă! Îi spune acest lucru pentru că știa că Petru se va simți atât de vinovat încât va vrea mai bine să fugă de Adonai și că nu va mai îndrăzni să creadă că e iertat sau să meargă plin de îndrăzneală. Tocmai de aceea Yeshua îi spune lui Kefa în Luca 22:31-32 ”Shimon, Shimon, hashatan v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”

Când greșești ți-e așa rușine să te mai uiți în direcția cerului încât vrei mai bine să strigi ”Doamne nu te mai uita la mine!” Dar eu cred că Yeshua ne-a trimis un Mângâietor nu doar să ne mângâie în necazurile noastre, ci să ne aline suferința asta care vine în urma păcatului. Un mângâietor care să-ți șoptească într-una ”te iubesc!” chiar dacă uneori nu poți să-l auzi din cauza cuvintelor pe care nu mai încetezi să le rostești: ”iartă-mă!”

Când Petru s-a lepădat și-a simțit vinovăția și rușinea și a plâns mult, probabil crezând că L-a dezamăgit pe Adonai. Dar Yeshua i-a spus dinainte că se va întampla acest lucru, nu ca să potolească elanul lui Kefa ci să-l încurajeze să-și recapete elanul chiar dacă va crede că nu mai are dreptul. Atunci când greșim, lui Adonai nu-i este greu să ne ierte, însă ne e greu nouă înșine să ne iertăm pentru că așteptăm mai mult de la noi.

Nu e nimic mai dureros decât să crezi că L-ai dezamăgit pe Adonai, sau că se uită la tine dar Îl dor ochii de ceea ce vede. Plângi și simți că dacă ai să mai primești o șansă, doar o șansă, atunci ai să umbli mai smerit. E bine uneori că mai cădem, deoarece credința neîncercată nu e una validă, iar mândria sau impresia că-L poți impresiona pe Adonai trebuie sfărâmată.

De ce îngăduie Adonai să cădem? De ce nu ne oprește ca și pe Balam, punând un înger în fața noastră cu o sabie și să spună ”oprește-te!” De ce?

Eu cred că așa cum scrie în ” Mica 6:8 „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”

Adonai nu are doar înălțime, măcar că ne așteaptă pe munte sus, dar dacă ai impresia că El e doar atât, te va lăsa să cazi ca să înțelegi că la fel cum El este înalt, El este adânc, mai adânc decât groapa în care ai putea vreodată să cazi. Și dacă ai impresia ca El este doar un Dumnezeu care stă aproape de tine când tu ești aproape de El, atunci dă-mi voie să-ți spun ceea ce El spune, în Yirmiyahu 23:23: „Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe?”

Unde s-a înmulțit păcatul, acolo s-a înmulțit și harul, nu ca să îmi dea prilej să păcătuiesc liberă, ci să îmi dea puterea să mă ridic și să merg mai departe, încredințată că dacă voi fi pe cel mai înalt munte, El e mai înalt decât înălțimea. Și dacă se va întâmpla să ajung în cea mai adâncă groapă, El e mai adânc decât adâncimea. Dacă va fi să fiu aproape, El mi-e mai aproape decât pielea mea. Și dacă se va întâmpla să ajung departe, atunci să știu că nu există loc destul de departe ca mâna Lui să nu mă ajungă. El e sfânt și iubește cu sfințenie și credincioșie și dacă nu S-a dat în spate nici măcar în fața morții doar ca să mă aibă, atunci El nu se va da în spate nici măcar în fața căderii mele, ci va sta lângă mine până când voi pricepe așa cum este scris ”împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” - Efeseni 3:18-19

Când capeți înțelegerea că ai fost iertat, atunci începi să pricepi cum e să fii mulțumitor și devii atât de recunoscător pentru iertarea primită încât ai face orice ca El să știe că-L iubești și că astea nu sunt doar vorbe. Începi și faci lucruri pe care înainte le-ai fi considerat mai prejos decât tine și nu faci asta ca să-L îmbunezi, ci pentru că vrei să se simtă El iubit de tine, chiar dacă ești așa imperfect de ajungi să cazi și încă des.

Când Yeshua a murit, probabil Kefa se gândea că ar face orice să mai primească o șansă, nu să mute munții ci să-I spună că-L iubește, iar Adonai în bunătatea Lui, de dragul lui Kefa (și al meu și al tuturor care au crezut în Numele Lui) L-a înviat pe Yeshua.

Îmi place mult relatarea de la marea Tiberiadei, deoarece Kefa era pe mare, la fel cum a fost odată înainte să cadă și să-L nege pe Yeshua. Doar că atunci Yeshua a venit pe ape și talmidim (ucenicii) au strigat că e o fantomă, dar Kefa a zis ”Doamne, dacă ești Tu porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Yeshua. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Yeshua. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Yeshua a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Matei 14:28-31

Când încă nu cunoscuse durerea și rușinea păcatului, Petru avea curaj, dar după ce a fost muncit de amărăciune și durere, Petru a dobândit dragoste. În momentul în care el Îl aude pe Yochanan că spune ”Este Domnul!” el nu mai așteaptă, nu mai vrea confirmari, nu mai strigă ”Doamne dacă ești Tu, zi-mi să vin la Tine!”, nu mai așteaptă să-l țină apele, ci sare în mare și înoată până la Yeshua. Nu era o minune care să-l țină în picioare pe apă, ci era dragostea pe care o avea pentru Yeshua, care ar fi făcut orice să ajungă la El. Curajul e supranatural, dragostea însă te face să faci lucruri care sunt atât de normale și de disperate, încât acelea sunt minuni pentru Adonai. Pentru El minunile sunt normale, dar dragostea noastră este o minune.

E ok să vrei minuni, să umbli pe ape și să vezi ca ele te țin, dar e minunat să fii așa îndrăgostit de El încât să cauți să ajungi să-L apuci orice ar fi și să nu conteze nimic altceva, nici marea nici minunile, nici daca umbli sau înoți, nici nimic, decât să-L apuci.

Scopul căderii lui Petru a fost ca atunci când avea să se întoarcă, să îi întărească pe frații lui. Același este scopul pentru care Adonai permite să cad și eu, ca să mă smerească și să ajung să înțeleg că da, nimic nu mă poate ține departe de El, nici măcar rușinea. Am ajuns să spun ”Adonai mi-e rușine și să mă mai uit în direcția cerului, dar disperarea să Te am e mai mare decât rușinea mea, așa că mă întorc la Tine, ca să pot să îi întăresc pe frații mei spunându-le că Tu ești mai înalt decât orice înălțime, mai adânc decât orice adâncime, mai aproape decât orice apropiere și mai departe decât orice depărtare. N-am să tac ci am să spun că am fost sus și ești acolo, că am căzut și erai în adâncimea mea, că am fost aproape și erai mai aproape decât mintea mea putea să cuprindă, că am fost departe și erai și acolo!”

Mesajul ăsta e venit în urma multor trânte, unele atât de jos încât nu am crezut că mai există nici o speranță pentru mine, dar Adonai m-a ridicat și sper că a folosit să întărească pe cineva.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Poate ieşi ceva bun din Natzeret?

2011-09-22T19:22:00.005+03:00

Filip a găsit pe Natan'el şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moshe în Torah şi proorocii: pe Yeshua din Natzeret, fiul lui Yosef. Natan'el i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Natzeret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip. Yochanan/ Ioan 1:45-46

De multe ori m-am gândit că locul în care sunt e sigur un loc din care nu poate ieși nimic bun. Că circumstanțele în care mă aflu și chiar locul în sine, n-au cum să mă apropie de ceea ce caut și-mi doresc și că doar plecând departe sau altundeva, am să-mi găsesc menirea. De multe ori am încercat să plec și la fel de multe ori m-am simțit ținută cu putere pe loc de mâini ce n-aveam cum să le îndepărtez pentru că S-au lăsat bătute în cuie pentru mine. Dar numai pentru că nu le dădeam la o parte, nu înseamnă că mă bucuram. De zeci de ori, poate chiar sute de ori, m-am răzvrătit, ba că nu înțeleg ce face, ba că m-am săturat de atâta neîmplinire, dar cel mai mult pentru că El care ar trebui să-mi vrea binele mă ține într-un loc unde mie nu mi-e bine. Am disprețuit mult circumstanțele mele și țara asta și tot, dar cel mai grav a fost când am înțeles că de fapt disprețuiam voia Lui pentru mine. Știu că dacă m-ar vrea în altă parte și dacă m-aș împotrivi eu, tot m-ar duce acolo, iar din moment ce nu o face înseamnă că asta e voia Lui pentru mine acum, planul Lui... plan care chiar dacă nu pare deloc măreț și nici nu dă a ”happy ending” e ceea ce El a ales pentru binele meu. Dacă exista un alt loc în care să fiu la ora asta care să fie mai mult spre binele meu decât unde sunt, m-ar fi dus acolo.

Nu e deloc plăcut să te zbați din toate puterile, să cauți în toate colțurile și sub toate pietrele o cale de a ieși din situația sau locul în care ești. Nu e ușor când știi că toate lucrurile lucrează împreună înspre binele celor ce-L iubesc pe El, doar că binele actual te doare și oricât vrei să accepți că e bine nu te poți opri din plâns.

După multă... multă răzvrătire și țipete de ”nu e drept!”, a venit și resemnarea, sau poate doar înțelegerea faptului că nu-mi aparțin mie ci Aceluia care nu S-a dat în spate de la nimic pentru mine, nici măcar de la moarte.

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu mă suport pe mine în depresie, așa că am ales să accept lucrurile așa cum sunt, lucruri pe care deși eu nu le înțeleg, Împăratul meu le-a ales pentru mine și dacă asta vrea El, atunci El știe mai bine. Am ajuns la concluzia că dacă tot zic că ”m-am predat” Lui și dacă tot îi cânt frumos că-i dau tot ce sunt și tot ce am e al Lui, măcar să nu-L mai mint.
Tot ce am eu e al Lui, măcar că e aproape nimic și El are dreptul să facă ce vrea cu mine pentru că sunt a Lui și orice ar alege să facă până și să mă țină departe de cele mai dragi vise ale mele: E DREPTUL LUI!

Zilele trecute stăteam și mă gândeam cum să fac altceva pentru că ceea ce aștept eu nu mai vine și Adonai mi-a adus în minte pasajul din Ioan 1:45-46. Natan'el era unul dintre mulți în Israel care așteptau venirea lui Mashiach și mulți dintre cei care au așteptat, au adormit fără să-L vadă venind și probabil că Natan'el se gândea că la fel se va întâmpla și cu el, doar că gândurile i-au fost întrerupte de Filip care tocmai ce i-a dat vestea că l-a găsit pe Acela pe care îl aștepta întreg Israelul și Natan'el. Filip îi spune că Numele Aceluia care împlinește Torah și neviim (profeții) este Yeshua ben Yosef și că este din Natzeret. Natan'el rămâne surprins deoarece în mintea lui, după cum a și spus, nimic bun nu avea cum să iasă din Natzeret, darămite Mashiach shel Israel (Mesia lui Israel).

Poate că locul în care sunt e un mic dezastru și nu văd ce s-ar mai putea întâmpla ca să aducă ordine sau sens sau izbăvire, dar știu că Yeshua (mântuirea lui Dumnezeu) are obiceiul să vină tot din locuri ”greșite”, precum Natzeret, cel mai puțin spiritual loc din Israel, pentru evrei.

Dacă Adonai a putut să aducă salvarea întregii omeniri dintr-un loc de unde nu putea să vină nimic bun, atunci cu siguranță că poate să aducă izbăriea mea, împlinirea și alinarea, chiar în locul în care sunt, oricât m-aș îndoi eu că se mai poate întâmpla ceva bun aici.

Când Natan'el l-a întrebat pe Filip ”Poate ieşi ceva bun din Natzeret?”, răspunsul pe care l-a primit a fost: „Vino şi vezi!”

Asta am simțit eu că-mi spune Adonai: ”Vino şi vezi că ceea ce vine, chiar dacă e dintr-un loc de unde nu mai poate ieși nimic bun, e tocmai izbăvirea ta!”

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Plâns

2011-09-21T13:08:00.002+03:00

În lacrimi zac cu sufletul înmuiat în ele,
Că nu știu să Te strig să mă auzi de rele,
Că nu știu mâinile să le întind s-ajung să Te ating,
Că oricât mă aprind să Te cuprind, ape negre mă sting.

Că cerul îmi picură și-mi umple ochii
Că nu mai cresc în Lumină, ci în umbra fricii,
Că scuzele-au ajuns să-mi stea pe post de gard
Că de dorul Tău, Adonai, toate mă ard.

Plâng că stau cu Viața față în față,
Dar că de lacrimi nu Te mai recunosc la Față,
Că oricât merg 'nainte mă simt tot mai departe
Și că încă nu știu să-Ți las mâna să mă poarte.

Dar am să mă opresc din plâns
Și n-am să las frica să creadă că m-a învins.
Am să las în urmă tot ce prețuiam
Și-am să m-arunc ca să Te prind și-am să Te am.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Mai

2011-08-28T16:44:00.004+03:00

Te dor ochii Adonai când mă privești?
De mă scufund în întuneric, mă mai deosebești?
De m-am pierdut pentru a nu știu câta oară, mai vrei să mă găsești?
Și dacă iar mă-ntorc acasă în zdrențe, mă mai primești?

De frica mă împrăștie, mai vrei să mă culegi?
De mă înnoadă deznădejdea, mă mai dezlegi?
De vreu să-mi caut scuze, mai vrei să le-nțelegi?
Și dacă vezi alții mai buni ca mine, mă mai alegi?

Mai plângi de mila mea dacă mă vezi plângând?
Mai fugi ca să mă prinzi dacă mă vezi căzând?
Mă mai auzi cum strig chiar de mă vezi tăcând?
De m-am oprit și nu știu unde, mă mai aștepți visând?

Chiar dacă ai obosit Adonai, mai privește-mă!
Mai caută-mă... mai găsește-mă... mai primește-mă
mai culege-mă, mai dezleagă-mă, mai înțelege-mă...
mai alege-mă, mai prinde-mă, mai ascultă-mă...
Mai visează-mă, mai crede că mă-ntorc și așteaptă-mă!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Cred sau mă încred?

2011-08-23T14:30:00.003+03:00

Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1)

Până acum am ajuns să înțeleg că sunt 4 nivele de a crede.

A crede că Dumnezeu există și că este Creatorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute.

În Evrei 11:3, ni se spune că ”Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Cred că acesta e cel mai simplu fel de a crede. A crede că Dumnezeu există nu constituie o problemă, pentru cel puțin 80% din populația Terrei, procentaj care afirmă că sigur există o putere mai mare decât noi în Univers. Până și oameni de știință au ales să creadă că există în lumea noastră sisteme mult prea complexe pentru a fi evoluat sau apărut din senin. Deci a crede în felul acesta nu necesită prea mult efort.

A crede că Dumnezeu este implicat în evenimente majore, cum ar fi fenomene și dezastre naturale, războaie, etc.

Până și Gigi Becali, poate să-ți spună că el crede că Dumnezeu este în spatele lucrurilor majore care se întâmplă în lume. Am văzut interviuri luate sinistraților, care spunea că ”i-a bătut Dumnezeu”, deci și aceștia având crezul că Dumnezeu e în spatele lucrurilor care scapă de sub controlul omului. Adolf Hitler credea în Dumnezeu și că acționează potrivit cu voia Lui ”apărându-se împotriva evreilor”, după cum și scria dealtfel în cartea sa, Mein Kampf, iar pe catarama soldaților naziști se găsea inscripția ”Got mitt uns” (Dumnezeu cu noi). Deci nici nivelul acesta de credință nu necesită prea multe din partea celui care crede în acest fel.

A crede că Dumnezeu cunoaște până și gândurile mele înainte de a le gândi.

Acesta e un lucru mai greu de înghițit de marea majoritate și mulți nu pot să creadă că Dumnezeu ar fi vreodată interesat de gândurile omului și că oricum dacă un gând rămâne doar atât și nu ajunge să se materializeze, atunci gândul nu are importanță și nici gravitate, deci nu necesită atenția lui Dumnezeu.

Cu toate că nu se considera ateu, Albert Einstein spunea că nu poate să creadă într-un Dumnezeu curios de gândurile și destinul omului. Dar dacă acest lucru ar fi valabil, eu aș putea să fac bine, dar în inima mea să mă gândesc doar la profitul de pe urma binelui respectiv, sau să fiu prietena cuiva dar în inima mea să urăsc persoana respectivă și să-i vreau răul, iar Adonai n-ar avea cum să știe ce gândesc de fapt și nici nu m-ar putea pedepsi sau răsplăti cu dreptate. Dar El nu se ia după aparențe, nici după cât de bun sau rău pare un om și nici nu înțelege greșit pe nimeni.

A crede că Adonai este implicat în viața mea în cel mai intim mod posibil.

Asta înseamnă că sunt conștientă că El -- Dumnezeul cerurilor și al pământului; El -- Împăratul Împăraților e mereu lângă mine și în control total a tot ce se întâmplă în viața mea. Că nu e undeva sus în ceruri, la sute de mii de kilometri distanță, ci e lângă mine chiar aici și chiar acum. Dacă Adonai e undeva departe și aude vești despre mine de la alții și mă ajută doar când îmi vine rândul pe lista Lui imensă, atunci Adonai nu mi-e de nici un folos. La fel cum ar fi dacă mi s-ar pune un pistol la tâmplă și ar veni cineva și mi-ar spune ”n-ai frică, am eu o pușcă acasă, mai tare decât pistolul ăsta, fii fără grijă!” Probabil că l-aș lua pe respectivul la palme, deoarece pușca lui de acasă nu mi-ar folosi la nimic în situația dată. La fel și HaShem, dacă nu este lângă mine aici și acum și tot timpul, nu-mi folosește la nimic faptul că e Atotputernic.

Ca să am acest fel de credință trebuie să înțeleg că El e mereu implicat în viața mea, că în mod constant mă călăuzește, că în mod constant are grijă de mine și mă protejează. A crede în felul acesta necesită un oarecare efort din partea celui ce crede, deoarece asta presupune ca omul să-și antreneze mereu gândirea pentru a-L vedea pe Adonai.

Totuși mai mult decât a crede în Adonai, trebuie să și am încredere în El, pentru că a crede că Adonai este în spatele tuturor lucrurilor nu este destul. Există oameni care cred că Adonai face orice numai să le bage lor bețe în roate. Îl recunosc în spatele evenimentelor din viața lor, dar nu pot să vadă că le vrea binele.

A avea puterea de a înțelege că Adonai te iubește destul de mult încât mereu să aibă binele tău în minte chiar și atunci când totul pare rău, aceasta nu mai e credință, nici pozitivism, ci încredere.

De exemplu, dacă un om ar avea o mașină superbă la care ar ține mult și mașina i-ar fi furată iar ca să-l consoleze ar veni un prieten și i-ar spune ”partea bună e ca nu mai trebuie să-ți dai banii pe benzină” și ar încuraja omul să vadă partea ”bună” a lucrurilor, asta nu înseamnă nimic. Mie îmi plac oamenii care trăiesc după lozinca ”dacă viața îți dă lamâi, fă limonadă” și chiar cred că a fi pozitiv te ajută, dar asta nu înseamnă că trebuie să confundăm pozitivismul cu încrederea în Adonai. Încrederea este să știu că un lucru este rău și da, doare, dar să înțeleg că Adonai mă iubește destul de mult încât orice face, face spre binele meu, iar eu nu înțeleg totul, dar El poate să vadă toate lucrurile, iar dacă îmi dă sau îmi ia ceva, înseamnă că e pentru că a considerat lucrul respectiv că e bun pentru mine.

Multă vreme eu m-am simțit nedreptățită de Adonai, pentru că ori îmi dădea anumite lucruri, ori mi le oprea pe altele, până când am înțeles că dacă eu aș știi mai bine decât El ce e mai bine, atunci eu aș fi Dumnezeu, dar nu sunt. A trebuit să accept că El poate să creeze oasele unui om din țărâna pământului și să-i sufle în nări suflare de viață, pe când eu de-abia pot să nu mă înec când respir, după ce obosesc prea tare. A trebuit să accept că El a făcut soarele să lumineze o întreagă planetă ziua și luna noaptea, iar eu nu sunt în stare nici măcar să țin o lumânare în mână fără să mă ardă ceara. A trebuit să recunosc că El poate să facă o cale pentru mine mai bună decât aș fi putut eu să-mi imaginez vreodată, pe când eu de-abia găsesc drumul pe care vrea să merg. A trebuit să recunosc că El chiar câștigă dacă se întrece cu mine la cine cunoaște mai bine ce trebuie să se întâmple.

Eu și El înțelegem lucrurile la nivele așa de diferite încât mă mir că poate să comunice cu mine. E ca și cum un tată care vorbește 10 limbi străine și are doctoratul în cel puțin 4 domenii, ar încerca să stea de vorbă cu fiul de 3 ani. Tatăl trebuie să se smerească și să-și reducă limbajul și felul de a fi, ca să poată interacționa cu fiul. Ceea ce cunoaște fiul nici măcar nu intră în aceeași propoziție cu ceea ce cunoaște tatăl și cel mai absurd lucru ar fi ca fiul să aibă impresia că știe mai multe decât tatăl. La fel de ridicolă sunt eu când încerc să-i explic lui Adonai că am o nevoie și El numa nu mă pricepe. Poate că nevoia mea e ca și un copil de 3 ani care vrea înghețată, sau poate chiar e o dorință reală, dar acum știu că dacă ar fi o nevoie, Adonai n-ar sta pe gânduri să mi-o împlinească. În Psalmul 23 este scris că ”nu voi duce lipsă de nimic”, asta înseamnă că niciodată nu va lăsa să fie vreo lipsă în vreun domeniu din viața mea, dacă lucrul respectiv chiar e o nevoie. Până și dorințele aiurea mi le împlinește, darămite nevoile.

Eu am impresia că dacă El se smerește atât de mult încât să vorbească ”pe limba mea”, asta înseamnă că suntem la același nivel de ignoranță și cred că e la fel de limitat ca mine, că doar dacă mie îmi scapă lucrurile sub control, sigur i-au scăpat și Lui. Dar El e destul de măreț și complex încât planurile Lui cu privire la viața mea să nu fie date peste cap de nimic și ia în considerare orice rău mi s-ar putea întâmpla și orice greșeală aș putea eu face, ia în considerare fiecare consecință și orice dezastru și tragedie și tot e în stare să le întoarcă spre binele meu și să-Și împlinească planurile cu mine. Iar eu nu sunt vreun caz special, pentru că face același lucru cu peste 6 miliarde de oameni în același timp.

Eu înțeleg limitat, El cunoaște toate lucrurile și singurul lucru pe care-l avem în comun în povestea asta e că amândoi ne gândim doar la mine, diferența e că eu văd un pas în fața mea și vreau să iau decizii în funcție de limitarea mea, pe când El vede până la capăt drumul meu și gândește mereu pentru binele meu până la capăt, nu doar pentru acum.

Cum să nu mă încred în dragostea Lui care nu m-a înșelat niciodată, când știu că sunt purtată în El prin Yeshua, mai bine decât un copil în pântecele mamei lui?

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Știu

2011-08-18T22:59:00.007+03:00

Întotdeauna am știut că Adonai iubește oamenii. Întotdeauna am știut că El este milostiv și bun și drept. Nu știu de ce și cum, dar întotdeauna am știut. Poate e din cauză că am auzit spunându-se aceste lucruri de nenumărate ori, așa că am ajuns să fiu sigură că e așa, chiar dacă ce vedeam în jurul meu punea la îndoială acest lucru. Știam cum trebuie să fie Adonai și de fiecare dată când se întâmpla ceva care încerca presupusa mea credință, cădeam grămadă, fără ca să știu ce să mai cred. Veneam cu replici de genul ”Știu că ești un Dumnezeu bun și atunci de ce? De ce permiți să se întâmple așa ceva?” și de fiecare dată trebuia să mă resemnez că nu exista nici un răspuns. Dar m-am înșelat.

Evreii au o vorbă, că dacă pui întrebări greșite nu poți să aștepți răspunsuri corecte, așa că a trebuit să concluzionez că întrebările mele erau prostești, nu pentru că Îl puneau la îndoială pe Adonai și nu aveam voie să întreb, ci pentru eu aveam așteptări greșite. Nu știam că ceea ce știam eu în legătură cu atributele Lui era doar la nivelul minții, până când m-a învățat.

Așa că dacă azi spun că Adonai este bun, înseamnă că am fost de mai bine de o mie de ori în situația în care Adonai putea să mă ignore pentru necredincioșia mea, dar a ales să îmi arate bunătate.

Dacă susțin azi că Adonai este milostiv, înseamnă că am ajuns demnă de milă în ochii Lui de nenumărate ori, dar El a ales să-Și arate mila față de fiica Lui.

Dacă spun azi că Adonai este încet la mânie, înseamnă că i-am dat motive să fie mânios pe mine de nu știu câte ori, dar El a ales să nu se mânie.

Dacă spun azi că Adonai este un Dumnezeu iubitor, cu siguranță că nu vreau să spun că doar s-a purtat frumos cu mine, ci înseamnă că a găsit destulă tărie în inima Lui încât să mă iubească și încă până la moarte, nu prin cuvinte sau cântece sau îmbrățișări, ci murind în locul meu și iubind-mă și dincolo de mormânt, până acolo că a înviat pentru mine.

Dacă susțin că Adonai este iertător, nu înseamnă că am învățat pe de rost ”4 pași pentru a ajunge în cer” ci înseamnă că am avut nevoie de iertare de mai multe ori decât știu număra și de fiecare dată S-a uitat la mine și n-a suportat gândul că sunt chinuită de vinovăția păcatului, așa că m-a curățit de fiecare dată.

Dacă știu astăzi că Adonai nu renunță niciodată, nu e pentru că am auzit aceste cuvinte în vreun cântec, ci pentru că am căzut de atâtea ori, că nimeni din lumea asta sau cealaltă, nu ar mai fi sperat pentru mine, dar El a rămas mereu lângă mine, așteptând întruna ca eu să sper în El destul de mult încât să mă ridic și să continuu să merg.

Dacă pot să spun astăzi că Adonai este credincios, este din cauză că nimeni nu i-a fost mai necredincios pe pământ decât mine, totuși El mi-a rămas întotdeuna... întotdeauna credincios.

Adonai este bun! Adonai este milostiv! Adonai este plin de har! Adonai este iubitor! Adonai este iertător! Adonai este încet la mânie! Adonai este credincios!

Oamenii se uită la țări lovite de tsunami sau la faptul că sunt războaie în lume și mor copii nevinovați, așa că decid că Dumnezeu nu are cum să fie bun, dar Adonai nu face spectacol ca să rămână lumea cu gura căscată și nici nu face lucrurile doar să impresioneze mulțimile, ci lucrează personal cu fiecare, ca nimeni să nu poată spune ”da, în ochii Lui suntem doar o mulțime de fețe”, ci toți să știe că Adonai Își descoperă dragostea fiecăruia ca și cum ar fi singurul om din toată lumea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

REAL

2011-08-17T20:56:00.002+03:00

”Ce înseamnă REAL?” întrebă Iepurașul, într-o zi când stăteau împreună lângă panoul infirmeriei, înainte ca bunica să vină și să facă ordine în cameră. ”Înseamnă să ai un mâner și ceva ce face zgomot înăuntrul tău?”

”A fi REAL, nu are legătură cu felul în care ai fost făcut” îi răspuse Calul din piele. ”Are legătură cu ceea ce ți se întâmplă. Când un copil te iubește mult, mult timp, atunci devii REAL.”

”Doare?” întrebă Iepurașul.

”Uneori” răspunse Calul din piele, pentru că mereu spunea adevărul. ”Dar, când ești REAL, nu-ți mai pasă că ești rănit.”

”Se întâmplă tot dintr-o dată, ca și când ești gata să explodezi, întrebă Iepurașul, sau se întâmplă puțin câte puțin?”

”Nu se întâmplă dintr-o dată” răspunse Calul din piele, ”Devii. Durează mult timp. De aceea acest lucru nu se întâmplă des pentru cei care se rup ușor, sau au margini tăioase, sau care trebuie să fie păstrați cu grijă. În general, când deja ai devenit REAL, aproape nu mai ai păr de atâta strâns în brațe, ochii îți cad, toate încheieturile sunt gata să se rupă și ești foarte uzat. Dar aceste lucruri nu mai contează deloc, pentru că odată ce ai devenit REAL nu mai poți fi urât, decât pentru oamenii care nu înțeleg.”

Din cartea Velveteen Rabbit – de Margery Williams

Suflare de Viață

2011-08-15T13:10:00.002+03:00

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. - Bereishit/ Geneza 2:7

Adonai l-a făcut pe om și pentru că l-a iubit, nu l-a legat de Sine cu un cordon ombilical, ca să fie dependent de Adonai în mod obligatoriu, ci l-a dezlegat de Sine și i-a sulat în nări suflare de viață, omul făcându-se astfel un suflet viu. Un suflet care să poată gândi și simți pe cont propriu, un suflet care după acea primă suflare să fie în stare să respire singur. Dar omul neînțelegând că ”plămânii” lui au fost creați să repire doar prezența Celui Sfânt, a încercat să respire și toxicitatea păcatului, care a dus la moartea omului și degradarea întregului său mediu, astfel încât aerul din lume a devenit de nerespirat pentru om. Văzând suferința creaturii neascultătoare, Creatorului I s-a făcut milă și a hotărât o cale pentru ca omul să poată respire din nou. Nimic nu mai putea să schimbe atmosfera lumii, ca să purifice tot aerul ei, dar Yeshua a venit trimis de Tatăl ca să devină aparatul la care se poate conecta oricine ca să poată să respire oxigen din nou. Yeshua nu a venit ca să schimbe întreaga lume, ci doar pe cei care doresc. Și felul în care schimbarea se produce, este prin stăruirea în Scriptura, care asemenea omului înainte de păcat, a fost insuflată cu viață (2 Timotei 3:16).

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Adonai a pus ochii pe mine

2011-08-10T18:33:00.006+03:00

"... nici unul din cei ce vor scăpa, nu va scăpa. De ar pătrunde chiar până în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî. De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i muşte. De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine." - Amos 9:1b-4

Când Adonai e hotărât să facă un lucru, nimic nu-I stă în cale, nimic nu-L înduplecă și nimic nu poate să-L oprească, fie că lucrul pe care l-a hotărât e spre nenorocire sau spre binecuvântare.
Mă cutremur la gândul că n-ai unde să fugi de El dacă S-a hotărât să te pedepsească și mă îngrozesc când știu că nu e nimeni în stare să te scape de hotărârile Lui. Dar la fel de bine cum știu că e grav să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei 10:31), știu și că nici o fortăreață din lumea asta sau cea viitoare, nu se poate compara cu felul în care sunt păzită dacă sunt în mâinile Lui pentru că sunt a Lui.
Dacă atunci când vrea să pedepsească e de neoprit, atunci cu atât de mult e de neoprit când vrea să-mi facă bine? Dacă Își pune ochii pe cineva să-i facă rău și-l urmărește în toate colțurile pământului doar ca să-Și ducă la îndeplinire hotărârea, cu cât mai mult va face dacă Și-a pus ochii pe mine ca să-mi facă bine? Și dacă se uită la mine ca să-mi facă bine, nu o face pentru că eu am ceva deosebit, ci pentru că sunt îmbrăcată în Fiul Sfânt al lui Adonai, la care nu are cum să nu se uite și din pricina Lui, alege să-mi facă bine.
Poate că sunt lucruri care mă doboară și circumstanțe care mă coboară până aproape de locuința morților, dar știu că dacă smulge pe cineva de acolo ca să-l pedepsească, dacă nu-i permite nici să moară până nu-și primește pedeapsa, atunci pe mine cu atât mai mult mă va apuca din locul disperării mele și nu mă va lăsa nici să mor până nu-mi va face bine.
Dacă aș ajunge să mă ascund de frica circumstanțelor din viața mea și m-aș gândi că nimic bun nu mă mai poate găsi în locul unde sunt, sunt încredințată cu toată inima mea că dacă El caută pe unii și de s-ar strecura în ceruri și îi pogoară ca să-i pedepsească și nici măcar unul nu scapă, atunci cu atât mai mult mă va căuta pe mine oriunde aș fi, ca să-și împlinească față de mine cuvintele Lui.
Dacă aș ajunge să mă înnece apele și să mă ascundă de toți și toate, știu că dacă are șerpi în adâncuri la care le poruncește să-i muște pe cei pe care vrea să-i pedepsească, sigur mai are vreun pește și pentru mine care să mă ducă din nou la suprafață.
Dacă Adonai nu trece cu vederea nici măcar pe unul când vine vorba să le facă rău, atunci cum ar putea vreodată să-mi treacă mie dreptul cu vederea?
Adonai Și-a pus ochii pe mine! Nu pentru că eu aș fi ceva ci pentru că Yeshua m-a îngropat în Sine și pentru El, Adonai nu-Și mai poate lua privirile de pe mine.
Dacă încă nu văd binele pe care îl aștept, nu e pentru că nu mă vede, sau nu mă aude, sau a uitat de mine, ci înseamnă doar că sunt într-un loc unde am fugit, sau m-am ascuns de frica circumstanțelor din viața mea și El încă mă caută. Așa că cel mai bine e să mă opresc și să știu că El e Dumnezeu și să rămân în locul unde am înțeles până când mă găsește, pentru că nu mă urmărește să-mi facă rău, ci mă caută pentru că a hotărât să-mi facă bine.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Elohim shel shalom (Dumnezeul păcii)

2011-07-05T16:01:00.005+03:00

Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin. - Romani 16:20

Am auzit odată că e imposibil să existe pace, atâta timp cât există ură.
Sunt multe lucruri pe care le urăsc în lumea asta, dar asta nu înseamnă că nu am pace. Adonai urăște multe lucruri, dar asta nu schimbă faptul că El Însuși este pacea.
Atâta timp cât există dragoste, există și nevoia de a proteja valorile sau persoana iubită și în același timp există și satan, care întotdeauna va profita de nevoia asta și va încerca, folosindu-se de oameni, să rănească sau să atace, ceea ce vrei să protejezi. De cele mai multe ori rezultatul durerii provocate de o anumită pierdere, este ura. Nu cred că ura este un păcat în sine, atâta timp cât nu e îndreptată asupra oamenilor, dar nici nu cred că este o cale demnă de urmat. Ura oamenilor este una defectă și ușor de manipulat de către satan, care de cele mai multe ori nu lasă altă alternativă, decât războiul.
Uneori, războiul e singura soluție pentru a salva ceva drag, pentru că cel rău profită de nevoia dragostei de a acoperi totul, de a crede totul și a nădăjdui totul, de a se da pe sine însuși și a proteja cu orice preț ce iubește. Însuși Yeshua a fost nevoit să facă război cu întunericul, pentru a ne scăpa pe noi, care eram iubiți și prețioși în ochii Lui. Când Yeshua a făcut afirmația ”Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.” (Matei 10:34) nu se referea la faptul că a venit să instaureze un nou regim militar, ci însemna că a venit să scape ceea ce iubește și e gata să lupte până la capăt pentru ai Săi.
Rabinul meu a înțeles că sunt circumstanțe care te împing la luptă pentru ceea ce iubești, dar asta nu L-a oprit să învețe calea păcii. A fost zdrobit de durere și satan a folosit împotriva Lui chiar oamenii pe care a venit să-i salveze, dar asta nu L-a împiedicat să strige în durere ”Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”
Yeshua nu era nici ignorant și nici idealist, a înțeles ce înseamnă să fii rănit și cred că a fost ispitit să urască, dar El a venit să facă un drum pe unde nimeni nu s-ar fi gândit că se poate umbla, iar drumul Lui era pacea. Pe drumul acesta sunt chemați să umble toți cei care au crezut în El.
N-am cum să nu simt ură față de rău și față de ceea ce e nedrept, dar vreau să cred în învățătura Rabinului meu. N-am cum să nu urăsc, dar pot să nu acționez în ură. Pentru că dacă o fac, atunci cel rănit de ura mea va fi răzbunat la rândul lui de cel care îl iubește și s-ar prea putea ca răzbunătorul lui să fie Adonai și ultima persoană din tot Universul, împotriva cui aș vrea să mă trezesc luptând, e El.
Nimic nu m-a inspirat vreodată să cred cu adevărat, decât Yeshua și chiar dacă învățătura lăsată de El mi-e greu s-o aplic, mai ales când sufăr, am să mă țin de cuvintele Rabinului meu, cu mai multă disperare decât se ține un om de o frânghie, să nu cadă.
Dacă Rabinul meu a spus că este o cale nespus mai bună decât ura și a-ți face dreptate singur, atunci am să urmez calea Lui și am să cred cuvintele ce mi-au fost încredințate, prin credință, în Scriptură. Cartea asta nu-i doar o teorie, sau o religie, e despre mine. E povestea mea. Scrisă de oameni care au crezut cu aceeași disperare care mă îndeamnă să cred astăzi. Niciodată nu vreau să mă schimb și să cred altceva, indiferent de câtă ură sau durere va veni să mă întâmpine, pentru că dacă eu mă schimb, atunci și povestea s-ar schimba și cartea ar deveni doar un basm. Dar eu am să trăiesc ceea ce Rabinul meu a învățat. Da, uneori simt ură, dar nu am să acționez în ea și n-am să pătez cu ura mea învățăturile care mi-au fost lăsate. Dacă am să mă trezesc vreodată că nu pot, atunci am să mă dărâm până la temelie și am să mă zidesc iar, dar n-am să renunț să cred în pacea despre care a învățat Yeshua.
Cei care au scris cartea pe care o urmez, au murit crezând în pacea care va schimba lumea, fără să vadă lumea schimbată, dar mii de ani mai târziu pacea despre care vorbeau ei, a schimbat lumea mea, iar acum depinde de mine să duc învățătura Rabinului meu mai departe și pacea Lui să schimbe lumea unui alt om măcar.
Înțeleg ce înseamnă durerea care te mână până în punctul în care te simți îndreptățit să urăști. Încă port în mine multă durere și nu am cum să știu ce durere mă va urma în anii care vin, sau ce fel de durere am să provoc altora, dar dacă mă opresc să cred în calea păcii atunci n-aș mai fi eu și învățătura lui Yeshua ar fi doar vorbe, dar dacă a schimbat pe cineva ca mine, n-are cum să nu fie reală.
Eu nu sunt în stare să scriu cuvinte care să aducă viață mii de ani, la milioane de suflete, așa cum au făcut cei care au scris Scripturile, așa că eu am să scriu cu viața mea că Biblia este adevărată, că Yeshua este Mashiach shel Israel, iar eu sunt dovada că oricâtă ură ar exista în lume, iertarea e mereu superioară, că oricât întuneric ar exista în lume, Lumina e mereu mai mare și oricâtă durere s-ar trezi cel rău să-mi provoace, eu n-am să mă opresc să merg înainte după Rabinul meu, pentru că despre asta e Cartea mea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Distanța

2011-06-28T20:35:00.005+03:00

Felul în care mă relaționez la tot ce mă înconjoară, e prin distanță. Toate le judec și le filtrez în funcție de cât de aproape sau de departe îmi sunt. Toate le măsor și în funcție de cât de mari sau mici îmi par, atât le las să-mi fie de aproape sau departe. Depărtarea o consider bună când vine vorba de ceva de care mă tem, dar o consider rea când vine vorba de ceva ce îmi doresc. Apropierea o consider rea când vine vorba de ceva ce urăsc, dar o consider bună când vine vorba de ceva ce iubesc.
Binențeles că sistemul meu de măsurare a lungimii, greutății și capacității lucrurilor, oamenilor și situațiilor, este unul foarte subiectiv, tocmai de aceea mă trezesc de multe ori că am aproximat greșit spațiul dintre mine și lucrul la care mă relaționez. Nu odată mi s-a întâmplat să cred că sunt aproape de cineva și realitatea să fie exact opusul și tocmai de aceea nu mă mai încred 100% în felul în care percep distanța, dar asta nu înseamnă că am încetat să mă relaționez la toate prin distanță, fie ea mică sau mare.
Distanța afectează tot ceea ce sunt eu și mă lovesc de ea chiar dacă nu știu că de ea mă lovesc. Am ajuns să măsor distanța dintre ceea ce sunt și ceea ce am impresia că ar trebui să fiu. Măsor distanța dintre mine și visele mele. Măsor distanța dintre mine și frica mea. Încerc să aproximex până și distanța dintre azi și cât s-ar putea să mai trăiesc și am regretat de multe ori felul în care măsor sau aproximez distanța, cel mai mult pentru că m-a obligat să-L percep până și pe Adonai în termeni ”metrici”, doar că lungimea pe care am ales-o ca să o numesc ”metru” ca să am cu ce să măsor spațiul dintre mine și El, e unul la fel de eronat ca și gândirea mea tipicară. Dacă eu mă apropiam de Adonai, atunci aveam impresia că spațiul dintre noi s-a diminuat și deci El mi-e aproape, iar dacă eu mă îndepărtam de El aveam impresia că spațiul dintre noi crește și deci El îmi este departe.
Dar dacă teoria mea ar fi fost corectă, atunci asta ar însemna că distanța trebuie să fie valabilă din toate punctele de vedere, ca să o numesc depărtare, ori dacă stau bine să mă gândesc, 3 dintre cei mai importanți oameni de pe planeta Pământ, pentru mine, adică frații și sora mea, trăiesc la mai mult de 2000 de Km distanță de mine, dar îmi sunt mereu aproape. Distanța dintre mine și Yerushalaim e de 1 930,01 Km, totuși nici un loc de pe planetă nu mi-e mai aproape decât orașul ăsta, tocmai de aceea cred cu toată inima mea că oricât spațiu ar fi între mine și Adonai, El mi-e mereu aproape. Chiar și atunci când eu sunt departe de El, gândul și inima Lui sunt mereu cu mine.
Dragostea Lui nu se schimbă în funcție de apropierea sau depărtarea mea.
Ce mă va despărți de dragostea lui HaMashiach care S-a lăsat ucis pentru mine?
Necazul? - El mi-e mângâietor.
Strâmtorarea? - El mi-e loc larg.
Prigonirile? - El mi-e scăparea.
Foametea? - El mi-e pâine.
Lipsa de îmbrăcăminte? - El mi-a dat o haină a slavei pe care nimeni nu mi-o poate lua.
Primejdia? - El mi-e tăria.
Sabia? - El mi-e scutul.
Căci sunt bine încredințată că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Adonai, care este în Yeshua HaMashiach, Domnul nostru. (Romani 8:38-39)

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Întreagă

2011-06-18T10:39:00.005+03:00

În fiecare zi de miercuri, am onoarea să petrec aproape o oră cu o bună prietenă, Mihaela. Miercurea asta, discutând despre multe din lucrurile pe care Mihaela nu poate să le facă deoarece suferă de scleroză multiplă, m-am trezit că spun ”eu n-aș putea să fac sau să suport asta” și Mihaela mi-a spus zâmbind ca de obicei ”și ce ai face dacă n-ai putea?” Vreau să spun că am fost urmărită de cuvintele astea toată săptămâna.
Multă vreme am crezut că m-am prins cu amândouă mâinile de haina lui Yeshua și că nu mă las de El orice ar fi, dar cred că nu mi-am dat seama niciodată că umblarea mea după El era condiționată de faptul că mereu am să am mâini și putere să-L prind, sau picioare care să-L urmeze, sau glas care să-L cheme și ochi care să-L caute. Am înțeles săptămâna asta că mereu caut ce nu am ca să scuze ce nu fac sau ce nu sunt, pe când sunt oameni ca Mihaela, care întotdeauna caută ce i-a rămas ca să facă ce poate cu ce are. Oamenii ca ea sunt așa de rari ca diamantele și eu mă simt de-a dreptul răsfățată de Adonai că a pus așa minune în viața mea. Femeia asta zâmbește de parcă ar avea toate bogățiile și mie mi-e greu să mă bucur că nu-mi lipsește nimic. Ea se smerește în fața fraților și prețuiește fiecare clipă pe care o petrece cu ei, pe când eu caut defecte în ei ca să-mi găsesc scuza că nu avem prea multe în comun și deci să nu stau prea mult în preajma lor.
Am crezut că-L iubesc pe Adonai pentru că Îl caut în Cuvânt, dar uitându-mă la Mihaela, am înțeles că toată cunoștiința nu mi-ar folosi la nimic dacă nu am o dragoste reală care să mă motiveze dacă nu am putere în mâini, să-L urmez cu picioarele și dacă n-am picioare, să-L prind cu dinții și tot să nu mă las de El.
Când Yeshua a urcat dealul Golgotei, purtând pe umeri crucea menită pentru mine, a căzut de multe ori sub greutatea ei, dar S-a ridicat de fiecare dată pentru mine... așa am fost eu iubită de Împăratul Slavei: fără jumătăți de măsură. Iar eu... eu nu-i dau nici măcar jumătăți. Mereu am scuze. Dacă nu cunosc e pentru că nu m-au învățat. Dacă nu seamăn e pentru că sigur pământul nu e bun. Dacă nu adun, e pentru că vremea nu e bună. Dacă nu merg e pentru că am obosit. Dacă tac e pentru că n-ar pricepe cine m-ar auzi. Dacă mă poticnesc e pentru că m-au făcut să mă poticnesc. Nimic nu e vina mea și nu pot să fac nimic dacă nu am totul în ordinea din mintea mea. Iartă-mă Adonai... mi-e rușine de felul în care susțin că Te iubesc... dar vreau să învăț! Nu vreau să mă las nici măcar la rușinea asta! Mulțumesc că-mi deschizi ochii cu oameni ca Mihaela care Te iubesc sub ochii mei, ca să văd eu ce înseamnă dragostea. Fii binecuvântat Sfântul lui Israel, pentru că ești vrednic să fii urmat cu inima întreagă, oricât de ciungit mi-ar fi trupul, cu atât mai mult când mi-e întreg.
Mihaela, vreau să știi că sunt mai mult decât binecuvântată să te am în viața mea și Adonai îmi stârnește gelozia prin felul în care te văd că-L iubești și mă face să-mi doresc mai mult din El. Te iubesc mult, aproape la fel de mult cât pe Adonai din tine. Fii binecuvântată!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

5 simțuri

2011-06-15T09:19:00.004+03:00

Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. - Yochanan/ Ioan 10:3-5

Pe urechile astea Te-ai bazat Adonai, să recunoască glasul Tău? Urechile astea care au ascultat bârfe și le-au crezut? Urechile astea care mi-au ascultat cuvinte de hulă împotriva Ta și le-au crezut îndreptățite? Urechile astea care au ascultat minciuni și le-au crezut adevăruri? O vreme am crezut că aud și încă aud bine, că doar sunt în stare să deosebesc sunetele și fără să văd de unde vin, dar am înțeles de o vreme că eu cunosc doar ce înseamnă zgomotul, pentru că la atât se reduce tot ce nu e vocea Lui.
Mult timp nu am înțeles ce caut pe planeta Pământ, pentru că nu recunosc nimic de aici. Nimic din ce atingeam, nimic din ce vedeam, nimic din ce auzeam nu îmi era familiar. Mi s-a spus că am 5 simțuri (auz, văz, miros, pipăit și gust) și că dacă le am pe toate întregi, prin astea ar trebui să experimentez viața. Și am încercat în speranța că dacă ating, aud, miros, gust și văd destule, cu siguranță am să ating, am să aud, am să miros, am să gust și am să văd și ceva care să-mi dea sens. Dar n-a fost așa. Multă vreme am crezut doar că ceva e în neregulă cu mine, dar apoi am auzit glasul Celui care m-a cunoscut pe nume. Până atunci toate câte m-au strigat sau ademenit, m-au redus la anumite trăsături din caracterul meu și pentru unii eram comică, pentru alții zăpăcită, pentru alții închisă, pentru alții pierdută, dar pentru nimeni n-am fost eu și nimeni nu m-a chemat pe nume, în afară de El și numele meu nu era un nume dat de oameni ci un nume prin care am recunoscut că sunt a Lui și n-am mai vrut să uit niciodată. A fost El Cel care mi-a demonstrat că cele 5 simțuri sunt doar suprafața lucrurilor, doar o umbră a simțurilor mele adevărate. A fost El Cel care a străbătut drumul dintre dimensiunea mea și cea reală și S-a făcut drum nou pentru mine. Mi-a dat alte 5 simțuri. Și astea aud, văd, ating, miros și pipăie, doar că aud și fac diferența dintre glasul Lui și toate celelalte zgomote, văd și recunosc Lumina în întuneric, miros și simt doar smirna, aloe și casia care umple de miros plăcut veșmintele Împăratului meu (Ps 45:8); gust și recunosc ce bun este Adonai și știu (pentru că simt cu simțuri noi) că nu m-am născut pentru lumea aceasta. Că pământul din care sunt și pe care locuiesc nu mi-e casă și tocmai de aceea e în regulă să mă simt ca și o extraterestră pentru că sunt.
Nu vreau să ajung să stau printre străini atât de mult încât să ajung să le recunosc glasul. Nu doar că nu vreau să cunosc glasul străinilor dar am să-mi acopăr urechile și-am să fug până când nici măcar cu simțurile de suprafață, n-am să le mai aud glasul.
Eu m-am născut din Adonai și pentru Adonai și nu vreau să știu nimic altceva decât Adonai. Și dacă asta mă face fanatică, Amin! Sunt fanatică pentru El!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Închinare corectă?

2011-06-13T10:10:00.005+03:00

Un Fariseu a rugat pe Yeshua să mănânce la el. Yeshua a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui Yeshua şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.” Yeshua a luat cuvântul, şi i-a zis: „Shimon, am să-ţi spun ceva.” – „Spune, Rabi”, I-a răspuns el. – „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” Shimon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Yeshua i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie, şi a zis lui Shimon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.” - Luca 7:36-47

Shimon era un fariseu care urma derech HaShem (Calea lui Dumnezeu) și care era destul de deschis la lucruri noi, încât să-L accepte pe Yeshua în casa lui. Tocmai pentru că Shimon cunoștea Scripturile și ținea mult să fie împlinite, s-a cutremurat când a văzut că Yeshua acceptă pe cineva care I se închină într-un mod incorect.
Shimon avea dreptate. După învățătura iudaică, un bărbat (cu atât mai puțin un Rabin) nu avea ce să discute cu o femeie care nu era soția lui, tocmai de aceea când Yeshua vorbea cu femeia samariteancă, ucenicii Lui erau mirați că vorbea cu o femeie dar nu au îndrăznit să-i spună nimic (Ioan 4:27). Apoi, o femeie evreică cinstită, nu avea voie să-și desfacă părul în fața nici unui alt bărbat decât a soțului ei, cu atât mai puțin să atingă un bărbat cu părul ei (B. Ketubot 72:a și b). Tot după învățătura iudaică, o femeie păcătoasă, făcea necurat pe oricine se apropia de ea, iar dacă un bărbat se atingea de ea trebuia să se curățească după cum s-ar fi curățit dacă se atingea de hoitul unui animal sau de ceva spurcat (Levitic 5:2-13).
Nici măcar nu intra în discuție să fi fost corect din punct de vedere legal, ce a făcut Yeshua acceptând ca această femeie să vină și să se atingă de El. Deci Shimon era îndreptățit să fie șocat când a văzut că Yeshua, cunoscând toate aceste lucruri, se lasă atins de această femeie.

De multe ori am fost în papucii lui Shimon și nu o dată mi s-a întâmplat să văd pe cineva că se închină într-un mod incorect, din punct de vedere biblic și am simțit nevoia la fel ca Shimon să spun că nu e corect. E greu când încredințarea ta e că o femeie trebuie să-și acopere capul când se roagă, să vezi o femeie că se roagă cu capul dezvelit. E greu să fii încredințat că e păcat ca o femeie să poarte bijuterii și cu toate astea să o vezi pe una că se roagă plină de bijuterii. E greu când ești încredințat că ai voie să iei Cina doar cu must și îi vezi pe unii că iau Cina cu vin. E greu să fii încredințat că e păcat un bărbat să se roage cu capul acoperit și-l vezi pe unul lângă tine că se roagă cu pălărie, că poate nu-ți trece prin cap că e evreu. Nu e ușor să crezi că doar pe muzică de orgă poți cânta și să-i vezi pe unii că îi cântă lui Adonai cu instrumente. Nici pentru Shimon n-a fost ușor să vadă ceva incorect din punct de vedere biblic și să tacă.
Ceea ce nu a înțeles Shimon și ce uit eu de multe ori, e că închinarea e între om și Adonai, nu e pentru mine să judec închinarea nimănui, pentru că dacă mă apuc să puric toate neajunsurile din închinarea cuiva, atunci Adonai se va apuca să purice neajunsurile din închinarea mea, iar din perspectiva Lui și eu și cel judecat de mine, suntem datornici care nu avem cu ce plăti înapoi ce ni s-a dat.
Pentru că Shimon judeca femeia după învățătura iudaică și Yeshua a scos în evidență greșeala acestuia tot din perspectivă iudaică. Shimon a încălcat învățătura din Talmud cu privire la primirea oaspeților. În Talmudul Babilonian, tractatul Shabat din Gemara 127:b, specifică felul în care trebuie să primești un oaspete în casa ta, iar în Bereishit Rabbah este specificat că oricine primește un oaspete trebuie să-l trateze după felul în care și-a tratat oaspeții Avraham Avinu în Geneza 18, sărutând oaspetele, spălând picioarele acestuia și ungându-i capul cu undelemn mirositor. Pentru că Shimon era așa hotărât să fie împlinite Scripturile în ceea ce privea închinarea acestei femei, Yeshua a fost nevoit să-i scoată în evidență ceea ce nu a împlinit Shimon în partea lui.
Știu că e greu să treci cu vederea când un om se închină lui Adonai, dar n-o face corect și tu știi că nu e corect, dar amintește-ți că omul nu se închină să-l observi tu, ci se închină înaintea lui Adonai și dacă modul lui de închinare este greșit, lasă-L pe Cel căruia I s-a închinat să se simtă jignit sau să nu-i primească închinarea.
Femeia păcătoasă nu avea în minte Torah și Talmudul și nici măcar nu se mai gândea dacă este corect sau nu să se atingă de Yeshua, din câte știa ea putea liniștită să fie scoasă afară sau împinsă cu piciorul, dar nimic nu mai conta. Ea L-a văzut pe Yeshua și nu s-a mai putut opri din plâns când și-a văzut starea lângă Cel Prea Sfânt. A fost zdrobită de propriile ei păcate sub privirea Celui ce vedea în sufletul ei și totuși nu o condamna, așa că nu mai conta nici dacă murea, ea voia doar să-L facă să simtă că Îl iubește. Așa că a uitat de ce are voie să facă și ce nu și s-a aruncat să-L apuce pe Cel care a apucat-o mai întâi. Nimeni nu avea ce să judece la zdrobirea ei, doar Cel în fața căruia se zdrobea și El n-a respins-o, așa că nimeni n-avea dreptul să judece ceea ce făcea, la fel cum nici eu nu am nici un drept să judec zdrobirea și închinarea nimănui. Am dreptul să-mi dau cu părerea când vine vorba de păcat, pentru că afectează tot Trupul, dar nu când vine vorba de închinarea cuiva pentru că știu că Cel în fața cui m-am zdrobit și eu odată, poate să judece închinarea mea după același standard după care și eu judec. Nu vreau niciodată să facă Yeshua cum a făcut cu Shimon, să vorbească cu mine dar să se uite la cel pe care l-am judecat pentru că n-are cum să nu se bucure de închinarea lui. El n-are nevoie să-i atrag eu atenția cine se închină potrivit cu Scripturile și cine nu, pentru că nu mie mi se închină. Eu trebuie să mă închin și să-mi văd de închinarea mea, pentru că închinarea este doar între om și Adonai și e cel mai intim lucru spiritual care există și dacă nu-mi permit să mă bag în intimitatea a doi oameni, cu siguranță n-am ce să-mi permit să mă bag în intimitatea lui Adonai cu un om.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

După chipul meu?

2011-06-10T12:09:00.006+03:00

Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Elohim pe om, l-a făcut după asemănarea lui Elohim. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat, şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set. - Bereishit/ Geneza 5:1-3

HaShem l-a făcut pe Adam după chipul și asemănarea Lui, dar Adam, din pricina păcatului, nu i-a mai semănat lui HaShem, ci a început să semene cu păcatul care a prins rădăcină în el, tocmai de aceea când Adam l-a făcut pe Set, nu l-a mai făcut după chipul și asemănarea lui Adonai, ci l-a făcut după asemănarea lui de om păcătos.
După Set, urmează o listă întreagă de oameni care s-au născut, au născut fii și fiice după chipul lor și au murit. Scriptura nu e curioasă nici de cât au zidit, nici de cât au strâns, nici de cât au cunoscut, ci se însemnează doar că au născut fii și fiice. Singura excepție de la regulă e Enoh, care după ce a născut un om după chipul și asemănarea sa proprie (Bereishit 5:22) a umblat cu Adonai și a născut fii și fiice, iar ca rezultat al acestei umblări, Adonai l-a luat la Sine pe Enoh și Enoh nu s-a mai văzut. Eu cred că după ce Enoh a început să umble cu Adonai, a născut fii și fiice după chipul lui Adonai. N-ai cum să stai în prezența Lui, să umbli cu El, să vorbești cu El, să visezi să fii cu El și să rămâi ca și tine. Până și faptul că începi să te uiți în direcția Lui te schimbă, dar să umbli cu El 300 de ani, nici nu pot să-mi imaginez ce-ți face.
Când Adonai i-a dat porunca lui Adam ”Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul”, a fost în ideea că Adam rămânea după chipul lui Adonai și se înmulțea cu oameni tot după chipul lui Adonai, în nici un caz scopul omului nu a fost acela de a face oameni după chipul său păcătos. Totuși, nu o dată este menționat în Scripturi, că unii oameni au trăit, au născut fii și fiice și apoi au murit, fără nici un alt scop și fără nici o apropiere de chipul lui Adonai.
Datorită faptului că puțini oameni au ajuns să semene cu HaShem, a venit pe pământ al doilea Adam, sau mai bine zis modelul după care a fost făcut primul Adam, ca oricine va crede în Numele Lui să se nască din nou, de data aceasta după chipul și asemănarea lui Elohim, ca la rândul lor cei născuți din nou să dea naștere la oameni după chipul și asemănarea lui Elohim.
Nu e esențial să dai naștere la oameni, dar e esențial ca Adonai, prin tine, să nască oameni după chipul și asemănarea Lui, ca să se poată scrie în ceruri la fel cum s-a scris despre Enoh, că a umblat cu Adonai și apoi nu s-a mai văzut. Să dea Adonai să umblăm cu El până când nu ne mai vedem noi, ci El se vede în noi.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Născută din nou

2011-06-09T10:19:00.005+03:00

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. - Yochanan/ Ioan 1:12-13

Nu m-am născut din nou pentru că am ajuns eu la concluzia că așa e mai bine să trăiesc. Nu firea mea a ales să mă nasc eu din nou. Eu nu m-am născut din nou pentru că un om a vrut să mă „evanghelizeze” sau să aibă mai mulți membrii în congregație. Eu nu m-am născut din nou pentru că așa a hotărât bordul care mi-a dat voie să fiu botezată și nici măcar nu m-am născut din nou pentru că așa a ”votat” adunarea când mi-am zis mărturia. Nici vorbă!
Adonai m-a purtat în Sine, nu 9 luni cât se poartă o sarcină, ci ani de zile I-am fost sarcină, povară de păcate. Când am ajuns la termen, adică să cunosc Adevărul Lui, m-a născut și nu fără durere. Sunt oameni care se nasc din nou ușor, dar eu n-am fost o naștere ușoară și Adonai Baruch Hu (Binecuvântat fie El) a pătimit mult să mă aducă la viață și tocmai pentru că numai El știe cum m-a născut, nu renunță la mine chiar și atunci când eu nu înțeleg prea mult din ce face El.
Ceea ce sunt acum poate că nu seamănă a nimic cunoscut și nu o dată mi s-a întâmplat să fiu întrebată: ”dar tu ce ești? că tu nu crezi nici că ăia, nici ca ăia”. Dragii mei, dacă mă năștea din nou vreun cult, semănam cultului respectiv și dacă mă năștea din nou o ideologie, semănam cu ideologia respectivă, dar nu a fost cazul și tocmai pentru că m-a născut Adonai doar El poate să aibă pretenția să seamăn cu El. Nu m-a purtat nici un cult când eram doar de lepădat, ci doar Sfântul lui Israel m-a ținut. El, Personal, nu prin trimiși și nici prin oameni, El, Împăratul Suprem - El m-a născut cu o durere ce I-a sfâșiat inima. El m-a curățit. El mi-a tăiat buricul. El m-a înfășat. El mi-a dat lapte. El a stat lângă mine când m-am îmbolnăvit. El a stat lângă mine când plângeam de nu mai știam de mine. El a stat lângă mine când râdeam de nu mai știam de mine. El m-a adus la viață din moarte și doar El poate să-mi ceară să seamăn cu El. Și asta e dorința mea cea mai mare, să-I seamăn atât de tare încât cineva să se uite la mine și să vadă că avem aceleași trăsături. Știu că deocamdată îi seamăn atât de puțin încât tot timpul El trebuie să mă liniștească ”da, ești fiica Mea”, dar sper ca într-o zi să nici nu mai fie nevoie de cuvinte, ci asemănarea să fie evidentă.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Obsesie

2011-06-07T11:10:00.004+03:00

N-a cunoscut Elohim căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? - Yov 31:4

Adonai e obsedat de om. Nu fac această afirmație cu ușurință, din contră, dacă ar exista un cuvânt și mai puternic decât ”obsesie” ca să descrie starea Lui pentru noi, aș folosi cuvântul respectiv.
Una din definițiile obsesiei este: imagine sau idee inadecvată, care revine neîncetat în câmpul cunoștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. Eu sunt imaginea inadecvată, nepotrivită cu sfințenia Lui, care revin mereu și neîncetat în mintea Lui, până acolo că devin o preocupare chinuitoare pentru EL. Nu știu de ce mă iubește în felul ăsta aproape nebun, dar nici nu cred că trebuie să înțeleg. Ce știu însă e că sunt mereu înaintea ochilor Lui, ca să răscumpere pentru că eu nu pot nu-L văd. Mereu mă ascultă, ca să răscumpere pentru că nu pot să-L aud. Mereu mă ține, ca să răscumpere pentru că nu pot să-L ating. Mereu mi-e aproape ca să răscumpere pentru că eu Îl simt departe. Mereu mă mângâie ca să răscumpere că eu Îl simt împotriva mea. Mi-e Tată ca să răscumpere că eu mă simt orfană. Mi-e drum ca să răscumpere că eu mă simt pierdută. Mi-e tot ca să răscumpere că n-am nimic...
Își pune îngerii să facă tabără în jurul meu (Ps 34:7) de parcă ar păzi ce are El mai prețios. Și-a însemnat mâinile cu mine (Is 49:16) ca să pricep eu că mă iubește. Stă după mine, pe căile mele nu pe căile Lui, până când ajunge de le cunoaște bine, dar tot nu se lasă de mine. Îmi adună fiecare lacrimă și o pune la păstrat, măcar că multe lacrimi le-am plâns împotriva Lui, dar El știe durerea cu care le-am plâns și n-o disprețuiește. Îmi numără fiecare pas pe care-l fac și știe exact câți pași sunt între mine și visul meu, între mine și El... și nu se oprește să-mi șoptească să nu mă opresc din mers. Nu obosește să creadă pentru mine, nu obosește să spere pentru mine, nu obosește să mă ridice, să mă conducă, să mă ierte sau să mă aibă. Un om poate să iubească, dar dacă subiectul dragostei lui e falimentar, se mai și oprește, dar El nu e așa.
”El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ.” (Yeshayahu 42:4a)
Nădejdea mea nu stă în faptul că da de într-o zi voi sta cu capul sus înaintea Lui, ci nădejdea mea stă în dragostea ce mi-o poartă, că e destul de mare încât să-L motiveze să nu renunțe la mine până când nu va așeza drptatea Lui pe pământul meu.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Pământ nou

2011-06-05T18:31:00.004+03:00

De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Bereishit/Geneza 3:23

Pedeapsa omului care a trădat Dumnezeirea a fost să lucreze pământul din care a fost luat, adică implicit să-și lucreze caracterul său propriu care în urma păcatului a devenit la fel de stricat ca și pământul.
Eu, la fel ca Adam, sufăr consecința neascultării lui și sunt nevoită să-mi lucrez pământul cu multă trudă, măcar că n-am mare folos de pe urma lui. Îl curăț și-l pregătesc să pun sămânța adevărului în el și pe când să mă bucur, văd că încolțește mult prea puțin și știu că nu e vina seminței.
De e prea mult soare se usucă și se crapă de-mi omoară și ce-a încolțit. De-l plouă prea mult, se încăpățânează să mai ia apă și îmi îneacă tot înainte să apuc să mă bucur de rod. Mi-l calcă în picioare trecătorii și el în loc să se gândească să dea rod, se întărește sub pașii lor de nu mai mi-e bun de nimic.
Nu mi-e ușor să-l lucrez, mai ales când văd că am semănat în mine curaj și devin lașă când mi-e lumea mai dragă, sau că am pus în mine pace și mă neliniștesc pentru lucruri de nimic, sau mă laud că am priceput dragostea și nu pot să trec peste vorbe aiurea. Nu mi-e ușor cu el, dar asta nu mă împiedică să-l lucrez și dacă trebuie am să mor ca și țăranul pe câmp cu sapa-n mână, dar tot am să-l supun!
Da, din pricina primului Adam pământul meu e neroditor și vai de capul lui, dar am fost răscumpărată de a doilea Adam care mi-a promis că va face un cer nou și un pământ nou, iar eu aștept promisiunea Lui, dar nu mă opresc din lucru.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

În umbră

2011-06-01T16:22:00.004+03:00

Este un proverb care spune că lucrurile care urmează să se întâmple își aruncă umbra înaintea lor.
Cred că acest lucru este valabil și pentru promisiunile lui Dumnezeu în viața noastră. Înainte ca un lucru să se întâmple, ești nevoit să-i simți umbra și cred că în momentele respective simți doar confuzie și-ți vine să strigi ”asta e tot ce mi-ai promis? o umbră? ceva ce nu pot să ating ci doar îmi întunecă judecata și simțurile?!” Răspunsul e ”NU!” Dacă Adonai a promis un lucru, El nu e om ca să mintă sau să se răzgândească, iar dacă lucrul pe care-l aștepți încă e de neatins, chiar dacă ar avea aceeași formă cu promisiunea ta, e doar o umbră. Și cu cât lucrul care urmează să se întâmple e mai mare, cu atât mai mare este și umbra pe care o reflectă, așa că dacă te simți în umbră și confuz și nici nu mai știi pe ce planetă ești pentru că nimic nu are sens, închide ochii să ți se tulbure inima crezând că umbra e promisiunea Lui și așteaptă liniștit să apară promisiunea a cărei umbră tocmai o experimentezi.
Nu am vrut să scriu nimic azi, dar Adonai mi-a pus cuvintele astea puține în inimă pentru cineva și nu știu cine e persoana respectivă, dar tot ce știu e că Adonai e Lumina ta. Întărește-te în El pentru că ceea ce ți-a promis e pe drum din moment ce-i simți umbra.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Fără sens...

2011-05-26T14:16:00.004+03:00

Am auzit atâtea ”adevăruri„ declarându-se că sunt

adevăr încât am ajuns la concluzia că e o conspirație a minciunii, ca să ascundă Adevărul adevărat printre minciuni ce se vor a fi adevăruri. Și așa... lipsită de sens... fără a fi în stare să găsesc cuvinte care să mă definească, am crezut cuvintele care Te defineau pe Tine... Dragoste, Adevăr, Viață, Veșnic, Tată... concepte total străine pentru mine. Am cunoscut imitații, distorsionări, replici ieftine, dar când Te-am întâlnit pe Tine... sau când m-ai întâlnit Tu (nici acum nu știu care din noi l-a găsit pe celălalt primul) a fost ca și cum toată viața aș fi privit la poze cu picturile lui Picasso, dorindu-mi să văd măcar odată un original și am sfârșit prin a-l cunoaște pe pictor. . . Ai spus că Ești Adevărul cu atâta siguranță încât nu mi-ai dat nici o șansă să cred că ai putea să minți și am recunoscut că erai Tu după urmele pe care ți le-am lăsat în mâini și-n tălpi și-n coastă... erau în forma păcatelor mele, cum aș fi putut să nu le recunosc?

Am început să merg după Tine de parcă aș ști unde merg, măcar că nu am văzut destinația niciodată, strângând cuvintele Tale în inima asta ce abia se putea ține pe sine întreagă. Am crezut că dacă merg după Tine care ești definit de cuvinte precum: Bun, Îndurător, Pace, Putere, Milă, etc, atunci poate că ai să mă definești Tu. Prin cuvintele Tale. Tu, fiind Cuvântul întrupat, sigur poți să-mi spui cum sunt, fără să exagerezi. Iar dacă ai să mă pui în cuvintele Tale, atunci am să încep să am sens și dacă am să cred în Adevărul Tău, poate minciunile din mine și din afara mea vor fi mai evidente că sunt minciuni... dar încă nu am sens Adonai și încă mai cred minciuni ca fiind adevăruri. Încă mai întind înspre Tine mâini pe care le întind cu aceeași disperare spre lucruri pe care le disprețuiești. Încă Îți spun că Te vreau cu aceleași buze care rostesc ce vor chiar dacă Te rănesc. Încă merg după Tine cu aceeași pasiune cu care urmez căi dorite de mine... și atunci mai crezi că Tu ești dragul inimii mele? Mai crezi că aș prefera să nu mai ating nimic niciodată, dacă doar așa aș putea să Te ating pe Tine? Mai crezi că deși plâng pentru lucruri de nimic cu aceeași ochi care varsă lacrimi după Tine, nu mi-e tot una? Am vreun sens când mă privești pe urmele Tale, sau sunt doar un altul care aș putea să Te vând oricând? Încă mai vreau să mă vadă oamenii mai mult decât vreau să vezi Tu? Încă mă mai tem de oameni mai mult decât mă tem să Te întristez pe Tine? Care e sfârșitul anilor mei? Am să găsesc sens în timpul care mi-a mai rămas?

Mi-aș răspunde eu... dar inima mea... nu mai cred în ea de mult. Mă înșeală întruna și atunci cum să-mi spună adevărul despre ce se ascunde în ea? N-aș vrea să vadă ochii Tăi sfinți mizeria mea, dar mă tem mai mult să fiu despărțită de Tine pentru că m-am ascuns. Așa că stau, ca și Adam în Gan haEden, goală și murdărită de vină, dar nu mă ascund după copaci, nici după rugăciuni spirituale, nici după vorbe înalte, nici după cântece sublime... stau așa cum mă vezi Adonai. Stau să mă pui Tu în cuvinte pentru că știu că nu sunt nici ce cred eu și nici ce cred alții, sunt doar ce spui Tu că sunt.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Fiul/ fiica lui Elohim

2011-05-18T12:48:00.003+03:00

S-a încrezut în Elohim: să-L scape acum Elohim, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sunt Fiul lui Elohim!” - Matei 27:43

Capul de acuzare împotriva lui Yeshua a fost faptul că S-a numit pe Sine Însuși: Fiul lui Dumnezeu.
Ca să demonstreze contrariul, satan a încercat tot posibilul să distrugă acestă ”iluzie” din mintea oamenilor, așa că s-a folosit de religiozitatea unora și prin ei, L-a redus pe Yeshua în ochii celor din jur, la statutul unui nebun chinuit pentru blasfemia lui. Ca răspuns la toate acuzațiile Yeshua a tăcut. Nu a răspuns nimic. Nu a strigat, măcar că avea dreptul. Nu S-a redeclarat ”Da, Eu sunt Fiul lui Elohim!” A tăcut, lăsând astfel să pară că a pierdut. Yeshua se lasă prins, pălmuit, scuipat, bătut, batjocorit și chinuit. Lasă să pară că este doar o victimă în fața celor ce-L chinuiesc. Și dintr-o dată aude cuvintele ”S-a încrezut în Elohim: să-L scape acum Elohim, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sunt Fiul lui Elohim!”

Ți-a venit vreodată în minte nebuneasca idee că ești copilul lui Adonai? Poate că prima dată când ai auzit aceste cuvinte, ți s-au părut blasfemie , apoi ai încercat să le pricepi și ai sfârșit (fără să cunoști motivul) prin a înțelege că Sângele lui Yeshua îți curge prin venele făpturii noi și este același Sânge prețuit de HaKadosh Baruch Hu (Cel Sfânt, binecuvântat să fie El) și nu știi cum, ai ajuns să crezi că da, tu ești copilul lui Adonai. Nu doar crezi asta în inima ta, dar ai început și să declari acest adevăr. Te-au auzit nu doar cei din jurul tău dar și toată lumea spirituală, inclusiv satan și haita lui. Și ca să distrugă ”iluzia” asta din mintea ta și din mintea celorlalți, încearcă să te prindă în circumstanțe în care să pari doar o victimă în mâinile asupritorilor tăi. Ca un bun credincios, te lași lovit peste amândoi obrajii și lași să ți se ia nu doar cămașa, dar și haina și nu o faci ca să-ți împaci conștiința ci pentru că știi că tot ce are Tatăl e al tău, pentru că tu ești copilul Lui. Și toate-s bune și frumoase până când auzi fraza asta demonică: ”S-a încrezut în Elohim: să-l/ s-o scape acum Elohim, dacă-l/o iubeşte. Căci a zis: ,Eu sunt fiul/ fiica lui Elohim!”
Când o auzi, declanșează în tine sute de alte întrebări de genul: ”Oare chiar mă iubește? Dacă mă iubește de ce lasă să mi se întâmple așa ceva? Oare chiar sunt copilul Lui?” Și logica lumească și drăcească te duce la concluzia că dacă te-ar iubi, te-ar pune pe un piedestal unde nimic să nu se atingă de tine, dar logica lui Adonai o sfidează, pentru că pare nebunie pentru lume.
E nebunie să fii Atotputernic și să te lași bătut de mâinile celor fără nici o putere reală. E nebunie să știi că Ești Fiul lui Elohim și împreună cu tine să o știe tot cerul și tot întunericul și identitatea ta să fie atacată de niște orbi. E nebunie să nu te aperi când Tu poți fi Apărătorul oricui. E nebunie să nu te scapi când Tu poți să scapi pe oricine. E o nebunie să pară că nu poți decât să taci, când Tu Ești Cuvântul întrupat.
Dar oricât de nebunesc a fost tot ce s-a întâmplat cu Yeshua, sfârșitul Lui nu a fost moartea și nici măcar Învierea, ci a fost o continuare a Vieții în fiecare din cei care au crezut în El.
În față la sute de oameni, Yeshua a eșuat. În mintea lor succesul ar fi însemnat să Se mântuiască pe Sine și pentru că nu a făcut acest lucru, a fost descalificat în ochii lor. Dar în ochii unui sutaș roman - în fața unui goy care nu înțelegea profețiile din Tanach - în fața unuia care a asistat exact la același ”spectacol” ca și restul mulțimii - Yeshua a fost cu adevărat Fiul lui Elohim. (Mat. 27:54)
Eu sunt soldatul roman. Eu sunt cea căreia Adonai i-a dat vedere în mijlocul a sute de orbi și am văzut că Yeshua este Fiul lui Elohim. Da, a fost nevoie să se scuture pământul și să învieze morții, dar în final am înțeles. Da, eu cu mintea închisă și cu ochii întunecați. Eu prinsă de mine și de lucrurile pe care mi le doresc. Da, eu orbită de toți câți vor să-L omoare în fața mea. Da, eu în toată nenorocirea mea am ajuns să văd, să înțeleg și să cred că El este Ben Ha Elohim (Fiul lui Dumnezeu) și că dacă Îl urmez pe El am dreptul să mă numesc fiica lui Adonai. Asta nu e mândrie. E un fapt. Sunt fiul/ fiica Lui.
HaTalmid (Ucenicul) nu e mai mare decât Rabinul, de aceea s-ar prea putea să ajung să mă sfârșesc în fața unora și în mintea lor sunt disprețuită și părăsită de Adonai, pentru că dacă m-ar iubi nu mi-ar face așa ceva, dar dacă Rabinul meu a tăcut, am să tac și eu pentru că știu cine sunt și știu că satan știe cine sunt chiar dacă face pe prostul și oricare ar fi sfârșitul meu, cine trebuie să vadă, va vedea, chiar și din ceea ce pare eșec, că eu sunt fiul/ fiica lui Adonai.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Bâjbâind

2011-05-14T09:23:00.004+03:00

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. - Fapte 17:26-27

Am citit pasajul acesta aseară, în timpul unei întâlniri și a rămas în mintea mea toată noaptea.
Am înțeles, nu ca și cum n-aș fi știut teoretic până atunci, că Adonai a hotărât vremea mea, înainte ca eu să știu că am o vreme și a stabilit hotarele mele, nu pentru ca să mă îngrădească, ci cu singurul scop de a-L căuta pe El.
Puteam să mă nasc pe vremea lui bunica și să trăiesc în Ukraina, sau puteam să mă nasc pe vremea inchiziției și să trăiesc în Spania, dar Adonai a privit în toată istoria și cunoscând sufletul meu și capacitatea mea de înțelegere, a hotărât că trebuie să mă nasc în vremea aceasta, în locul în care sunt, ca de aici să-L caut pe El.
Orice om de pe fața pământului, are obligația să-L caute, nu doar să stea plictisit pe un scaun și cu o mutră cinică să declare că nu prea a fost convins de ”înguștii la minte” care-i tot spun Evanghelia. Aia nu se numește căutare. Dacă am ajuns să-L urmez pe El pentru că cei care mi-au spus despre El aveau argumente destul de bune, atunci puteam la fel de bine să nici nu spun că am crezut. Lucrurile nu funcționează așa. Eu nu pot și nu vreau să conving pe nimeni de ceea ce cred, pentru că cel mult ar crede că argumentele mele sunt valide sau nule, dar asta nu ar aduce rod și cu siguranță nu rod care să rămână. Eu am obligația ca de unde sunt, sus sau jos, departe sau aproape și așa cum sunt ... uneori împiedicată, alteori mândră, alteori zdrobită, alteori confuză și de cele mai multe ori oarbă ... am obligația și dreptul de a-L căuta pe El. Nu doar mă obligă statutul meu de creație să-L caut pe Creator, dar am dreptul să-L caut chiar dacă nici măcar eu n-aș mai crede că merit. Trebuie să-L caut nu pentru că El e ascuns, ci pentru că eu sunt oarbă și nu-L văd că e lângă mine. Și ca tot orbul, pot să cred întunericul în care sunt, sau pot să cred împotriva vălului care-mi acoperă ochii și să încep să bâjbâiesc. Să pipăi fiecare piatră din drum și fiecare formă care-mi vine în cale și să cercetez orice lucru de care mă împiedic, să nu mă opresc nici măcar când mâinile mele îmi spun că tocmai ce m-am înșelat din nou și am atins ceva ce nu era El. Trebuie să-L caut, nu doar de dragul căutării, ci pentru că știu că am să-L găsesc. În pasajul de mai sus scrie că fiecare om trebuie să-L caute și să se silească să-L găsească. Nu e destul că am întors 3 pietre pe drum și am bâjbâit după 4 copaci și nu L-am aflat. Trebuie să-L caut cu aceeași înverșunare cu care m-a căutat El pe mine și trebuie să să-L găsesc cu aceeași siguranță cu care El m-a găsit pe mine.
Da, știu că nu mă ajută prea mult faptul că nu văd, dar asta nu mă împiedică să Îl caut. Chiar și bâjbâind, n-am să las nici o piatră neîntoarsă, nici din mine și nici din afara mea, doar ca să-L găsesc pe Cel care a rămas lângă mine și a așteptat tăcut ziua în care mâinile mele murdare, care au pipăit tot în cale în speranța de a-L găsi, se vor atinge de picioarele Lui care au fost străpunse pentru mine, știind că atunci când am să le ating am să-L recunosc ca fiind Singurul care S-a lăsat însemnat pe veci de dragostea ce mi-o poartă.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Pentru Cristi și Sanda

2011-05-09T15:42:00.007+03:00

Când Elohim a creat tot ce se vede, a decis în dreptul fiecărui lucru pe care l-a sfârșit, că era bun. A început să lucreze și nu s-a oprit până când nu a văzut că lucrul creat este bun. El nu știe cum altfel să lucreze decât bine.
Dacă El a început să facă ceva în viața mea, cu siguranță nu se va opri din lucru până când se va uita la lucrul Său și va vedea că rezultatul e bun. Dacă ceva nu e bine în viața mea, înseamnă că ori nu El e cel care lucrează, ori încă nu a terminat de lucrat.
Pe data de 30 Aprilie, 2011, fratele meu cel mai mic, Cristian și una din cele mai bune prietene ale mele, Sanda, s-au căsătorit. Au avut cea mai frumoasă nuntă, nu doar pentru că erau de-ai mei, ci pentru că sunt de-ai lui Adonai. Oamenii ăstia scumpi, au trecut prin foc și apă ca să fie împreună și Adonai i-a legat de nici un om nu va mai putea vreodată să-i despartă.
De ce scriu despre ei azi? S-ar putea să fie pentru faptul că mi-am luat rămas bun de la ei, Sâmbătă când s-au mutat în Anglia și încă nu m-am împăcat cu idea că nu mai sunt aici, dar mai mult cred că aș vrea să știe amândoi ce nu am putut să le spun când încă erau cu mine.
Cristian, știu că ești un om puternic în care Adonai Și-a pus tăria Lui. Știu că dacă e vreun om pe planeta Pământ cu potențial să schimbe lumea, acela ești tu. Știu că-L iubești pe Dumnezeu cu o sinceritate pa care cei mai mulți n-o înțeleg și se simt îndreptățiți să o judece, dar să nu lași pe nimeni niciodată să oprească prin vorbe ceea ce tu poți să faci. Să nu-ți pierzi niciodată seninătatea pe care o ai în ochi de fiecare dată când te uiți la lume și zâmbești și când nu înțelegi. Nu știu pe nimeni ca tine, în stare să se ridice cu aceeași putere cu care cade. Aștept să văd ce va face Adonai în tine și prin tine pentru că știu că El va declara că e bun. Eu te port în rugăciunile mele și te iubesc din tot sufletul, scumpul meu frate.
Sanda, știu că nu ți-e ușor să începi de la zero într-o țară pe care ai vazut-o doar o singură dată, dar dacă cineva poate să se adapteze oriunde ar pica, aceea ești tu. Știu că-L iubești pe Adonai și-L cauți din toată inima ta, de aceea am încredere în El că te-a dus acolo cu un scop. Încă mai plâng după tine, dar nu pentru că mă tem. Știu cine e Cel care te ține și te întărește. Sper să nu te schimbe niciodată greutățile vieții; să te crească, da, dar să nu te schimbe... să rămâi mereu simplă și complexă și frumoasă din toate punctele de vedere, așa cum ești acum. Mulțumesc tu scumpă pentru că ai fost lângă mine atâta timp. Te iubesc mult!
Îi mulțumesc lui Adonai că v-a pus pe amândoi în viața mea și știu că niciodată n-am să mai întâlnesc oameni ca voi, nici dacă aș trăi încă 3 vieți. Fiți binecuvântați și nu uitați că sunteți iubiți și prețuiți de o inimă de Dumnezeu și de cel puțin una de om.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Cuvinte...

2011-04-21T19:50:00.005+03:00

Am tot citit și auzit tot felul de lucruri despre Paște în ultimele zile, spuse și scrise de creștini și am văzut că se încearcă inducerea unei păreri de rău, sau măcar să se privească plini de milă înpre Cel care a murit pe lemnul crucii. Ce ridicoli suntem... El a murit pentru că I-a fost milă de noi și nouă vrem să ne fie milă de El?

Yeshua, aș fi plâns pentru Tine că Te-au răstignit dacă ai avea ce să faci cu mila mea. Aș fi plâns dacă n-aș fi înțeles că de bună voie, Ți-ai rănit ochii privind în inima mea murdară, în timp ce eu nu îndrăzneam să privesc decât în pământ și ai ales. Nu pentru că erai constrâns de circumsanțe, nu pentru că ai fost trădat, nu pentru că oricum nu mai aveam mult de trăit, ci pentru că eu nu mai aveam nici o șansă. Trebuia să mor și Tu n-ai stat pe gânduri și nici măcar nu ți-a trecut prin minte să lași să mă salveze altul, ci ai vrut să fii Tu, ca eu să pricep că în ochii Tăi, viața mea valora cât viața Ta, măcar că pentru nimeni altcineva nu însemna nimic.
Să plâng, Yeshua? Dacă îmi vine să plâng, nu-mi las lacrimile să cadă și dacă îmi vine să suspin, îmi pun mâna la gură, pentru că știu că era o luptă ca unul din noi să moară și tot din mine striga că mai bine mori Tu... N-a fost nevoie să rostesc asta. Din lașitate, eu n-am ales nimic, așa că ai ales Tu pentru mine. Ai vrut să nu gust moartea. Așa că ai murit Tu în locul meu.
Nu-i corect să plâng de parcă alții Te-au ucis, când de fapt înțeleg că toată inima mea se bucură că ai murit Tu și nu a trebuit să mor eu.
Nu-i nevoie să mă uit în urmă în fiecare an, de Pesach, ca să plâng cât ai suferit în locul meu. Asta ar însemna lașitate până la capăt. În schimb am să mă uit în urmă și am să știu că tot din mine și-a dorit să trăiască, chiar dacă asta însemna să mori Tu, iar pentru că eu trăiesc cu prețul vieții Tale, nu am nici un drept să mai trăiesc degeaba.
N-am să plâng Yeshua pentru Tine, chiar dacă îmi curg lacrimile... e doar din cauză că nu reușesc să le șterg la fel de repede cât se scurg. N-am să plâng. Am să trăiesc pentru Tine cu aceeași siguranță cu care ai mers Tu la moarte pentru mine.
Știu că n-ai rezistat să stai departe de mine, așa că Te-ai dus în moarte, de unde nimeni nu se mai întoarce și Te-ai luptat cu moartea până când ai biruit-o și Te-ai întors la mine. De aceea Yeshua, de aceea am să mă întorc la Tine de câte ori am să mă pierd...
Acum știu de ce ai ales să mori în locul meu. Pentru că n-ai vrut să stai departe de mine și doar dragostea ta era destul de mare încât să se întoarcă la mine chiar și din moarte, pe când eu dacă aș fi murit, nimic nu m-ar mai fi adus înapoi.
Pentru că m-ai iubit destul încât Te-ai întors din moarte la mine și eu am să Te iubesc destul încât să mă întorc la Tine din tot ce regret aiurea. Am să mă întorc la Tine din căzături pentru lucruri de mirat. Am să mă întorc la Tine și dacă mă leagă cu sute de lanțuri ca să mă ține departe de Tine. Am să mă întorc în veci, pentru că Tu Te-ai întors din moarte după mine.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Aleasă

2011-04-19T10:11:00.004+03:00

Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. - Yochanan/ Ioan 15:16

Am auzit versetul acesta duminică dimineața și de atunci mă tot urmărește, în special prima parte ”nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”.
Ca una care înțelege greu și uită ușor, am crezut că eu am umblat pe toate căile posibile și când am obosit, m-am oprit și am încercat și Calea asta și culmea, era Calea bună. Că eu mi-am văzut starea și am înțeles că am nevoie de El așa că L-am ales. Că eu mi-am cerut iertare cu lacrimi amare și într-un final m-a iertat. Că eu m-am chinuit pe urmă să caut să cunosc voia Lui și s-o împlinesc. Că eu L-am iubit și L-am căutat mereu și mi-au plăcut mult fraze de genul ”alergarea după Dumnezeu” pentru că aveam impresia că descriu alergarea mea, zbaterea mea să-L prind și să-L fac să înțeleagă, dacă nu cu vorbe măcar cu fapte, că Îl iubesc și toată speranța și credința mea o concentram pe faptul că da de mă crede.
Baruch HaShem, că El nu S-a lăsat oprit de ignoranța mea. Relația asta nu stă în faptul că eu fac tot ce pot să fiu curată ca să pot să-i cer pe urmă ce am nevoie. Nu stă în faptul că eu citesc și mă rog pentru că dacă nu, cu ce tupeu să-mi permit să-I mai cer ceva? Relația asta nu stă în picioare pentru că o țin eu, măcar că eu am partea mea. Relația asta nu am inițiat-o eu în momentul în care am rostit rugăciunea păcătosului, ci a inițiat-o El când Singur a mers la moarte pentru mine. El m-a ales. Ca și cum dintre tot ce era, eu aș fi fost de ales! Mintea mea omenească crede că ar fi putut alege mai bine de-atâta, dar Lui i-am căzut cu tronc eu, așa că nu S-a dat în spate de la nimic să mă aibă. Și dragostea Lui față de mine s-a arătat prin faptul că pe când eram eu încă păcătoasă și ignorantă și oarbă la dorința Lui de a mă avea, El a murit pentru mine. Când nu avea absolut nimic de câștigat de pe urma mea și când nu avea nici o garanție că am să-L iubesc vreodată, El m-a iubit până la moarte și încă moarte de cruce.
Povestea mea și a Lui e ca povestea Cenușăresei. Nu ea l-a ales pe prinț pentru că și dacă l-ar fi ales, alegerea ei nu schimba cu nimic situația, dar pentru că prințul a iubit-o a trecut cu vederea că era aproape analfabetă (că doar n-a mers la facultate când era folosită ca slugă), că nu avea poziție socială, că era o împiedicată (își pierdea papucii peste tot), că era mai mereu tăvălită în cenușă și săracă din cale afară. Toți citim povestea din prisma fetei peste care a dat norocul și s-a măritat cu prințul, dar prințul n-a câștigat nimic de pe urma ei. Eu nu cred că există bărbat care să spună că femeia visurilor lui ar fi o femeie cu descrierea de mai sus, totuși dacă prințul a iubit-o și a ales-o, atunci da, peste Cenușăreasa a dat norocul dar prințul nu s-a ales cu prea mult. Nu știu cum l-a făcut de rușine pe urmă printre curteni, dar cu siguranță că nu o dată i-a roșit obrazul din cauza ei.
Yeshua m-a ales pe mine. Dintre prințese și surori mai minunate care erau în stare să-și taie din picior pentru El, dintre alea cu poziție socială, dintre alea cu master în teologie, dintre alea curate și din tot ce era, din tot de unde avea de ales, m-a ales pe mine, tăvălită mai mereu în cenușă, împiedicată din cale afară și vai de capul meu. Puteam eu să visez la Prinț până nu mai puteam și să-L iubesc și să alerg după El până aș fi leșinat, dar dacă nu m-ar fi iubit El, dacă nu m-ar fi ales El și dacă n-ar fi renunțat la tot de dragul meu, totul ar fi fost o relație în mintea mea, în care doar eu Îl iubeam și mă implicam cu tot și El era ori mulțumit ori nemulțumit de norma mea.
El m-a ales pe mine! El, Prințul, a ales să se însoțească cu una ca mine. Nu știu de câte ori L-am făcut de rușine în fața cerului, dar pentru asta El nu S-a oprit să mă iubească și să strige sus și tare că sunt a Lui.
Nu vreau să stau să-mi bat capul de ce m-a ales, vreau doar să fiu conștietă că din tot ce putea alege, eu am fost alegerea Lui.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dayenu

2011-04-17T19:17:00.004+03:00

Pentru că mâine seară (18 Aprilie) va fi Erev Pesach, am încercat să intru într-o stare cât mai bună, ca să întâmpin sărbătoarea asta așa cum spune și Rabi Shaul (a.k.a Pavel), în 1 Corinteni 5:7-8: ”Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.”
Într-adevăr nu folosește la nimic să ne curățim casele de Chametz (orice produs rezultat prin amestecul de drojdie sau alți fermenți cu cele 5 tipuri de făină: shipon, kusemet, chitim, seorim și shibolet shual), dacă nu ne curățim inimile de răutate și viclenie.
Cum am spus, pentru că voiam să intru în starea necesară pentru sărbătoarea asta, am început să mă gândesc la Egiptul meu. Eu nu am fost sclavă unui Faraon din antichitate și nici n-am fost supusă la munci grele ca să zidesc un Imperiu cu sângele și sudoarea mea cum au fost evreii captivi în Mitzrayim, dar am fost captivă într-o împărăție pe care n-o vedeam, n-o simțeam și n-o puteam atinge... îi vedeam doar efectele în viața mea. Am zidit lucruri pe care nu le-am mai putut dărâma oricât am încercat pe urmă și azi stau mărturie că am fost în Egipt, la fel ca piramidele care încă mai există în Mitzrayim. Am fost folosită în împărăția întunericului, până aproape mi-am dat ultima suflare, la fel ca și evreii înrobiți care ”gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Elohim.” (Shemot/ Exod 2:23) Și gemetele mele pe care mi le smulgea robia s-au suit până la Adonai și n-a mai rămas piatră pe piatră în calea Lui, când a venit să mă scoată de acolo.
Și-a ucis Întâiul Născut, ca să mă nască pe mine din nou și doar inima Lui de Tată știe ce a îndurat să omoare un Fiu ca să dea viață la altul. I-a luat Sângele și mi-a uns ușiorii inimii, ca să fie semn pentru El să nu mă distrugă. Și-a potolit mânia față de mine pentru Sângele Sfânt care a stat ca mărturie pentru mine. Apoi mi-a dat să mănânc matza (pâine nedospită) ca să înțeleg că nu am luxul de a mai rămâne în robie nici măcar pentru a-mi dospi pâinea. M-a hrănit cu trupul Celui jertfit pentru mine ca să prind putere pe drumul lung care-mi stătea înainte. M-a scos în grabă din Mitzrayim și când s-a dezmeticit cel care m-a înrobit, a fugit să mă prindă din urmă, dar Adonai a despicat marea în fața mea, loc pe unde urmăritorul meu nu putea trece. S-a îngrijit de mine în pustie. Mi-a făcut cunoscută Torah Lui și din sclavă într-o împărăție care mă folosea, m-a făcut fiică într-o Împărăție a cărei moștenitoare sunt.
Este un câtec pe care îl cântă evreii de Pesach și cântecul se numește דַּיֵּנוּ Dayenu (ar fi fost destul). L-am tot ascultat zilele astea și mi-au intrat cuvintele în inimă mai mult decât oricând până acum. Versurile cântecului spun:

”Dacă doar ne-ar fi scos din Mitzrayim și n-ar fi făcut judecată împotriva lor, ar fi fost destul pentru noi.
Dacă ar fi făcut judecată împotriva lor și nu le-ar fi judecat și idolii, ar fi fost destul pentru noi.
Dacă le-ar fi judecat idolii și nu le-ar fi ucis întîi-născuții, ar fi fost destul pentru noi.
Dacă le-ar fi ucis întâi-născuții și nu ne-ar fi dat bogăție, ar fi fost destul pentru noi.”

Cântecul continuă că dacă nu ar fi despicat marea, dacă nu ne-ar fi înecat asupritorii în mare, dacă nu ne-ar fi dat Torah, dacă nu ne-ar fi dus în Eretz Israel, dacă nu ne-ar fi zidit Beit HaMikdash (Templul)... ar fi fost destul.
Cântecul ăsta e despre o calitate a lui Adonai pe care eu încă nu o înțeleg. Nu înțeleg de ce face un lucru și nu se oprește doar să-l facă, ci merge dincolo de orice imaginație și face peste orice închipuire mai mult decât trebuie. Și pentru mine ar fi fost destul doar să mă elibereze din Mitzrayim, dar El nu știe să iubească cu măsură. Nu știe să salveze și doar să mă lase în plata sorții. I-a fost milă să mă lase așa liberă dar în drum, așa că S-a hotărât să mă conducă. Apoi nu a știut doar să mă conducă. I-a fost milă și S-a apucat să se îngrijească nu cumva să mi se învechească haina pe mine sau să mi se umfle picioarele de la umblat (Devarim/Deuteronom 8:4). Ar fi fost destul să se oprească și să nu mai facă nimic, dar pentru El tot n-a fost destul. I-a fost milă că nu cunoșteam căile Lui, așa că S-a apucat să mă învețe fără să se oprească de câte ori mintea mea limitată nu-I înțelegea învățătura. Apoi, ca și cum n-ar fi făcut destul, mi-a dat vise, Și-a deschis inima în fața mea fără să se teamă că am să-L rănesc, măcar că știa că eram pe cale. Și-a descoperit planurile față de mine de parcă ar fi trebuit să-mi dea mie socoteală. Mi-a pregătit fapte în care să umblu ca să-mi dea pe deasupra și răsplată, măcar că din mine nu mi-ar veni să fac nimic bun.
Cântam Dayenu și tot repetam că ar fi fost destul, dar am ajuns la concluzia că Adonai nu cunoaște sensul cuvântului destul, atunci când vine vorba să-mi facă bine. Nu cunoaște sensul cuvântului destul, atunci când trebuie să-i fie milă de mine. Nu cunoaște sensul cuvântului destul, atunci când vine vorba să nu-mi dea drumul. Nu știe când e destul să mai spere pentru mine, să mă mai apere, să mă mai caute, să mă găsească, să mă ridice și să mă întărească. Unde se înmulțește vina mea, Își înmulțește harul pentru mine, nu ca să mă lase să păcătuiesc în voie, ci pentru că El nu știe să iubească limitat.
Fii binecuvântat, Tu Adonai, care nu Te oprești la cât e destul, pentru că dacă Tu umpli un pahar îl faci să dea peste și dacă iubești un om, îl iubești până peste puterea lui de-a fi iubit. Îți mulțumesc că m-ai iubit atât de mult încât mi-am și uitat Egiptul.

Chag Pesach Sameach!
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Strânsă

2011-04-14T14:27:00.004+03:00

Din infinit, cu mâini de har cuprinsă,

De pământul din mine desprinsă,
Cu legături de Sânge prinsă
Și cu moartea în mine stinsă,
M-am aflat de dragostea-Ți învinsă,
Până la limită împinsă,
Cu Adevărul Tău încinsă
Și peste puterile mele întinsă,
Dar de bunătatea Ta convinsă,
Am vrut să fiu de Duhul Tău surprinsă
Și m-am trezit de haina Ta atinsă.

Să Te aud mi-am lăsat urechea străpunsă,
Și să Te am, m-am lăsat din urmă ajunsă,
Iar acum stau sub aripa-Ți ascunsă,
Până în duh de Duhul Tău pătrunsă,
Să știe toți câți m-au vazut plânsă,
C-am fost împrăștiată, dar acum sunt strânsă.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Eu știu ce înseamnă ”Te iubesc”

2011-04-05T15:19:00.005+03:00

Ieri m-am întrebat toată ziua de ce tot caut frumusețe în urâțenie și toată ziua am evitat să-mi răspund. Într-un final m-am surprins într-un moment de slăbiciune și mi-am răspuns că dacă pot să găsesc un strop de frumos ascuns în urât, atunci poate că e speranță și pentru mine, pentru că dacă eu fiind om, limitat și delimitat, tot am tragere de inimă să caut că da de, da de voi găsi ceva demn de curățit de ce e urât, atunci sigur și Adonai caută în toată urâțenia mea, să vadă dacă găsește chiar și un bob de frumusețe și-l curățește de toată mizeria în care l-am pierdut eu. Dacă se pierde un bănuț din ce sunt eu, El nu-l lasă pierdut, ci aprinde Lumina, îmi întoarce casa pe dos și caută cu băgare de seamă până când îl găsește (Luca 15:8). Nu-mi place când se apucă să mi le întoarcă toate și să mi le deranjeze în fel și chip, dar știu că dacă L-am pus în situația să caute, atunci sigur găsește. Tot ce e frumos în mine e din El și nimic din ce e El nu are cum să se piardă, tocmai de aceea El caută în toată mizeria și urâțenia mea ca să Se găsească pe Sine în mine.

Am mereu impresia greșită că eu Îl caut, că eu Îl vreau, că eu alerg după El, dar adevărul e că El mă caută mereu și cu așa intensitate încât eu simt doar căutarea și cred că e a mea. El mă vrea și cu așa intensitate încât ajung să mă dau fără să pot să îi rezist. El aleargă după mine în timp ce eu alerg tot după alte lucruri și nu ostenește să mă curteze de parcă aș fi de curtat.

Îmi acoperă ochii să nu văd multe rele și eu mă plâng că îmi ascunde lucruri, pe când tot ce vrea e să nu se reflecte nimic rău în privirea mea. Îmi leagă mâinile ca să nu pot să fac multe lucruri pe care le vreau și eu înțeleg doar că îmi oprește binecuvântări, pe când El doar nu vrea să poarte nimic întinat atingerea mea, pentru că am darul să las amprente peste tot. Îmi taie puterea de-a merge și eu înțeleg doar că pe alții îi lasă să meargă și pe mine mă limitează la un loc strâmt, dar El știe că tot ce atinge talpa piciorului meu îmi dă mie și nu vrea să-mi dea nimic stricat doar pentru că am pășit pe-acolo. Mă face să nu-mi găsesc locul nicăieri și să simt că aproape clachez în lumea asta și ce interpretez eu e că nu sunt destul de bună în comparație cu alții care își află locul, dar adevărul e că El a mers să-mi pregătească un loc, ca acolo unde e El să fiu și eu, de aceea nu-mi dă nici un loc nicăieri, ca nimeni și nimic să nu aibă parte de mine decât El. Mă leagă cu funii de dragoste ca să mă țină pe loc, iar eu înțeleg doar că se poartă cu mine ca și cu un rob, măcar că sunt fiică în Casa Lui; văd doar că fiiilor risipitori le dă petreceri, dar El nu vrea să-mi risipesc moștenirea în lume și să rămân doar cu petrecerea de bun venit, o haină, încălțăminte în picioare și inelul pe deget. El vrea ca tot ce are El să fie al meu.

Mi-e și frică să-L întreb de ce mă iubește așa de mult... mi-e frică s-aud că n-are nici un motiv, totuși știu că e așa. E gelos pe orice mă atinge și nu e El. Se aruncă în fața mea și se face scut oricât de slabă sau tare ar fi lovitura care se îndreaptă spre mine. Mă răsfață cu lucruri de mirat, până acolo că nici nu apuc să rostesc că-mi doresc ceva și El deja împlinește. Se luptă pentru mine ca un războinic viteaz, ca nu cumva să cunosc înfrângerea. Mă apără mai tare decât cel mai renumit avocat măcar că vede când greșesc. M-a iubit și mă iubește în așa fel încât să nu mă mai pot mulțumi cu nici o ”dragoste” superficială și dacă am ajuns să nu cred ușor cuvintele ”Te iubesc” e pentru că eu știu ce înseamnă să te iubească Cineva.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Înrămată

2011-03-29T16:10:00.004+02:00

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. - 1 Ioan 4:4

În cartea ”Nicholas Nickleby” a lui Charles Dickens, este descrisă o frază mâzgălită pe peretele unui institut pentru băieți și fraza spune ”Teme-te de cel care ți-a creat rama”.
Astea-s cuvintele care mi-au fost în minte toată ziua. Cine mi-a creat mie rama/ limitele? Cine mi-a spus cât pot și până unde pot?
Când Adonai a creat tot ce există, a înrămat totul în anumite tipare. De exemplu ursul a fost urs și a știut de la început ce este menit să mănânce și ce nu, unde poate să locuiască și unde nu și niciodată ursul nu s-a întrebat ”oare sunt tot ce pot să fiu?” sau ”sunt în locul unde trebuie să fiu?” Ursul înțelege că este tot ceea ce trebuie să fie și nu are țeluri mai înalte decât a fi urs. Asta e rama/ limita lui. La fel este valabil pentru orice a fost creat. Toate lucrurile își au însușirile și limitările lor și nu simt nevoia să și le depășească și nici să devină altceva. Și atunci de ce omul nu e la fel ca și orice alt lucru creat? De ce eu nu pot să îmi înțeleg limitarea? De ce nu pot să pricep că poate doar atât mi-a fost dat să cunosc? De ce mereu simt nevoia să știu mai mult? De ce nu pot să mă mulțumesc cu ce sunt? De ce caut să cresc mai mult, să visez mai mult, să întreb mai mult? De ce mereu simt nevoia să mă întreb dacă sunt tot ceea ce pot să fiu? De ce un om născut într-o poziție socială joasă, nu-și poate pricepe starea și mereu vrea să și-o depășească? De ce omul simte mereu nevoia să-și rupă limitele și inventează recorduri după recorduri doar să strige cât îl țin puterile ”pot mai mult!”?
Nu am văzut un cal să își dorească să fie leopard și să se apuce de vânat ca să ajungă mai aproape de țelul lui. Rama lui e să fie cal. Dar eu... eu nu pot să-mi accept rama! Spune-mi că nu se poate și-ți demonstrez că găsesc o cale să se poată. Spune-mi că nu e pentru mine și am să mă fac luntre și punte și fac să fie pentru mine. Spune-mi că nu sunt destul și mă întind, mă reinventez, mă redefinesc și tot devin mai mult decât destul. E din răzvrătire? Cine mi-a creat rama? Împotriva cui mă răzvrătesc?
Toată ziua am avut întrebările astea în minte și într-un final am priceput că Adonai ne-a creat nelimitați, la fel cum e El. Dar a venit dușmanul și ne-a legat ochii și ne-a spus că suntem goi, că suntem slabi, că nu putem, că suntem doar o mână de țărână. Ne-a creat rama pe care o purtăm în noi înșine și ca și cum n-ar fi destul, ne-a scrijelit pe pereții minții noastre ”teme-te de cel care ți-a creat rama”. Și apoi vine Adonai și-mi spune ”nu crede în ceea ce vezi, crede că poți. Eu te-am făcut după chipul Meu! Crede în Mine!”, dar eu stau neputincioasă în rama mea și tremur de teama cui m-a înrămat. Dar ce nu știe dușmanul meu e că nu există ramă care să mă conțină. Adonai m-a făcut atât de mare încât doar inima Lui să mă poată cuprinde toată și orice ramă mi-ar crea satan, fie ea oricât de mare, n-are cum să cuprindă chipul Dumnezeului Celui Viu care locuiește în mine. De aceea eu nu mă tem de cel care m-a înrămat, pentru că văd rama lui doar încă o ocazie pentru ca Cel care e în mine să-i rupă rama.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Credincios

2011-03-23T20:45:00.004+02:00

El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat. - Devarim/ Deuteronom 32:4

Azi am fost provocată să mă gândesc la credincioșia lui Adonai și am ajuns la concluzia că în relația asta în care suntem amândoi, în care ne-am promis credincioșie unul altuia, El a fost implicat mereu cu toată ființa Lui, pe când eu i-am dat nimicuri, pe care în loc să le arunce la gunoi le-a prețuit de parcă ar fi văzut toată bogăția în ele.
N-a existat nimeni altcineva în ochii Lui, decât eu... pe când ochii mei i-am mânjit privind înspre lucruri care doar I-au stârnit gelozia și I-au întristat inima peste măsură.
M-am pierdut de zeci de ori și tot de-atâtea ori I-am promis că n-o să se mai repete, dar s-a mai repetat și El... în loc să-Și piardă speranța, a avut în vedere Legământul cu mine. A venit să mă caute de fiecare dată și de fiecare dată m-a găsit.
În loc să plece și să mă lase în plata mea, a rămas lângă mine și m-a suportat când am strigat ”Nu mă iubești!” Poate că ar fi vrut să plece măcar să nu mă mai vadă, dar S-a făcut Stâncă și a rămas pe loc, nemișcat, ca să-mi demonstreze că oricât m-aș clătina eu în toate direcțiile, El rămâne nemișcat și că nu pleacă indiferent ce-ar veni să încerce să-L miște din loc. Mi-a luat fața în mâinile Lui însemnate de cuie care erau menite să mă însemneze pe mine și mi-a spus că mă iubește, dar eu m-am prefăcut că nu-L aud.
Când am plecat, m-a așteptat. Când am venit, m-a primit înapoi. Când am plâns, a coborât tot cerul - Și-a prefăcut mâinile în mângâiere și nu mi-a dat drumul până când am uitat până și de ce am început să plâng. Când am râs, a declarat sărbătoare în cer și S-a bucurat de mine cum se bucură cineva de toate comorile. Când m-am sfârșit, S-a făcut Început pentru mine. Când am renunțat, S-a oprit lângă mine și a tăcut până când am binevoit să văd că e lângă mine și că merită să merg mai departe pentru El.
Iubitul meu și Domnul meu n-a avut niciodată nimic de câștigat de pe urma faptului că m-a iubit. De câte ori m-am întors la El, S-a purtat cu mine de parcă n-am greșit niciodată cu nimic, fără să-mi reproșeze câte I-am făcut și câte mi-a iertat, de parcă nu L-am rănit niciodată, fără ca măcar să-mi arunce o privire întunecoasă. M-a privit cu aceeași ochi plini de dragoste de parcă ar fi văzut în mine veșnica Lui iubire.
Când am înțeles cât de necredincioasă I-am fost, m-am oprit. Un frate drag (Ionel) spunea odată că dacă iubești pe cineva, trebuie să-i fie mai bine decât înainte de a fi fost iubit de tine. Am înțeles că Lui nu-i e bine cu felul în care pretind eu că-L iubesc. Am vrut să-I spun să plece, pentru că L-am rănit prea mult și sigur I-ar fi mai bine fără mine, dar El m-a luat în brațe și m-a strâns așa de tare încât aproape mi-a luat suflarea. Mi-a strigat tare în urechi, să pot să-L aud până și cu inima și duhul meu și mi-a spus ”Poate că tu poți să fii fără Mine o veșnicie, dar Eu nu pot să fiu fără tine. Eu nu-ți dau drumul!” Cum să rezist la așa dragoste?
Încă nu suntem ”cuplul perfect”. Eu încă sunt jumătatea Lui slabă, împiedicată și vai de capul ei, dar acolo unde eu uimesc prin urâțenie, El strălucește mai tare ca să acopere rușinea mea.
Faptul că Adonai e Credincios, nu e doar o frază interesantă. Dacă cineva vrea să știe dacă Adonai e Credincios sau nu, poate să se uite la mine, pentru că nu I-a fost nimeni mai necredincios ca mine și nici unui om nu cred că I-a fost Adonai mai Credincios ca mie.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Poți să numeri stelele?

2011-03-22T16:19:00.005+02:00

Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Bereishit/Geneza 15:5

Avram își dorea un fiu, dar chiar și unul i se părea imposibil. Nu îndrăznea să își dorească nici doi și nici trei, doar unul... dacă ar avea măcar unul... dar nu era posibil. Adonai îl vede pe Avram că își înțelege bine circumstanțele. Îl vede frământat de dorința neîmplinită și-l vede cum a început să numere, dar a ajuns până la 1 și 1 deja îi pare infinit și imposibil. Adonai îl cheamă: ”Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare”, după care îl scoate afară și-i spune: „Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Cu alte cuvinte ”Avrame ai impresia că-ți dorești imposibilul și e prea mult pentru Mine? Doar cu imposibilul Mă provoci?” Avram ascultă și începe să numere: 100, 1000, 1000000... se oprește și crede, pentru că dintr-o dată a înțeles că nici să fie matematician tot n-ar găsi imposibilul pentru Adonai.
Poate că te-ai apucat să-ți dorești imposibilul, adică un imposibil așa de imposibil încât chiar să nu fie posibil în nici un fel, de niciunde, sub nici o formă și cu nici o minune. Și chiar îți dorești imposibilul ăsta. Nu-ți dă odihnă noaptea, gândul ți-e numai acolo și tot ce te reprezintă se definește prin imposibilul pe care ți-l dorești. Nu mă refer că ți-ai dori o mașină tare sau să-ți aterizeze avionul pe acoperișul blocului, ci la dorințe care au în vedere mai mult decât trupul și sufletul. Dorințe din acelea care te fac să te sfârșești înaintea lui Adonai. Și poate te-ai apucat să numeri și ai ajuns până la 1 și ți se pare că 1 e un număr prea mare până și pentru Adonai. Stai liniștit că tiparul e la fel ca și cu Avram. Dacă tot te-ai apucat să-L provoci pe Adonai, apoi provoacă-L serios și îți garantez că omenirea încă nu are capacitatea să enunțe un număr destul de mare încât Adonai să rămână mască și să spună ”no asta da provocare!”
Găsește tu cel mai imposibil lucru la care te poți gândi și Adonai o să-ți spună sigur ”doar atât?!” Niciodată n-ai să poți să-ți dorești mai mult decât poate El da, dar El nu dă doar pentru că tu îți dorești, ci îți dă în momentul în care știi, că știi, că știi, că ai cerut un lucru limitat unui Dumnezeu nelimitat.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Fără vise

2011-03-21T14:17:00.002+02:00

De-o vreme m-am sfârșit,
Dar am uitat de unde să mă-ncep
Și am ajuns ca tot ce-am auzit,
Să nu găsesc puterea să pricep.

Cânt fără cuvinte
Și pare că plâng,
dar de fapt nu mai țin minte
ce-am început să strâng.

Și ca prin vis, visul mă cheamă,
dar eu nu-i mai răspund,
și ca o ceață visul se destramă,
iar eu nu încetez să mă ascund.

Dar chiar și ascunsă,
Să Te caut nu încetez...
Chiar de-s de vise învinsă
Să pierd lupta asta, nu visez!

Pot să mă cheme vise o mie,
Eu doar la glasul Tău mă duc
Și mai bine sufăr de insomnie,
decât să mai visez și să nu Te-apuc!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dragostea

2011-03-14T17:57:00.004+02:00

Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. - 1 Ioan 4:8

Definiția dragostei e Adonai și definiția lui Adonai este dragostea. Când afirm că înțeleg ce înseamnă dragostea, de fapt afirm că înțeleg Dumnezeirea.
Nu pot să mă uit la un cuplu sinucigaș, gen Romeo și Julieta și să spun că aceea e dragoste. Nu pot să mă uit la un cuplu de homosexuali și să spun că se iubesc. Nu pot să mă uit la un cuplu care trăiește în curvie și să spun că sunt legați de dragoste. Pot să spun că sunt legați se emoții trecătoare, sau de pofte, sau de orice altceva, dar nu de dragoste. Dacă Adonai este dragoste, iar aceste lucruri sunt împotriva Lui, atunci concluzia logică este că nu tot ce numesc eu dragoste e dragoste.
În mintea mea limitată și afectată de păcat, dragostea exclude durerea, dar din punctul de vedere al lui Adonai, dragostea înseamnă creștere. Eu am impresia că Adonai mă iubește dacă nu mă lasă să sufăr în nici un fel, dar El știe că mă iubește prin faptul că mă crește, chiar dacă trebuie să mă doară. La fel cum primăvara tai crengile inutile ale pomilor, ca să dea mai mult rod, tot așa Adonai nu se va opri să înlăture lucruri din mine chiar dacă procesul mă doare, pentru că scopul Lui este creșterea mea.
El nu aduce durerea în viața mea, ci durerea e reacția mea firească la ceea ce face El uneori. Pot să mă îndoiesc că mă iubește pentru că mă doare ce face, dar de fapt ce știu eu despre dragoste? Eu cel mult recunosc dragostea în emoții și de multe ori chiar în lucruri care sunt opusul lui Adonai.
El Și-a iubit Fiul mai mult decât orice altceva în cer sau pe pământ. A strigat din ceruri în auzul oamenilor: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.” (Marcu 1:11) Dar măcar că L-a iubit, L-a lăsat să moară în mâinile păcătoșilor, pentru că avea în vedere un scop mai mare decât siguranța Fiului. Pentru că a suferit crucea și a dispreţuit ruşinea, Adonai L-a ridicat ”mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.” (Efeseni 1:21-23)
Dragostea lui Adonai nu exclude durerea, dacă aceasta aduce creștere. El nu se oprește din a lucra în viața mea, doar pentru că mă doare acum, pentru că are în vedere rezultatul.
Yeshua a spus ”Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. (Ioan 15:9)
Eu nu pot să trăiesc după cum mă taie capul, după care să mă alin cu ”Isus știu mă iubește, Biblia-mi spune mie.” Yeshua nu are cum să mă iubească altfel decât cum a fost El iubit de Tatăl. Orice nu aduce rod pentru El, va fi tăiat din mine. Oricât m-ar durea, oricât m-aș împotrivi, oricât i-aș cere să se oprească, nu se va opri pentru că m-a răscumpărat cu Sânge prea scump.
Yeshua nu mă iubește doar cu sentimente, pentru că El nu a fost iubit doar cu sentimente. El mă iubește complet și desăvârșit, având în vedere creșterea mea, mai presus de starea mea de bine, ca să îmi dea o răsplată care nu se poate măsura cu nici o unitate de măsură lumească.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Ușa oilor

2011-03-07T15:27:00.001+02:00

Yeshua le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. - Yochanan/ Ioan 10:7-10

Sâmbătă vorbeam cu cineva și încercam să conving persoana respectivă că nu și-a pierdut mântuirea, doar pentru că a ajuns să cadă. Binențeles că vorbeam cu pereții și nu era prima dată când auzeam aceeași poveste și același fel de gândire. Am început să mă gândesc logic la lucruri, fără să super-spiritualizez nimic și am ajuns la concluzia simplă că dacă mântuirea este atât de fragilă încât să depindă de bunătatea mea, că dacă este atât de neputincioasă încât să se sfarme sub povara păcatelor mele și dacă este atât de nesigură încât să nu-ți lase loc de nici un pic de greșeală, atunci mântuirea a fost concepută pentru îngeri și nu pentru oameni. Dar dacă Scriptura este adevărată și dacă Adonai nu ne-a mințit, atunci odată ce am crezut în Jertfa lui Yeshua, odată ce l-am făcut pe El Stăpânul vieții mele și odată ce am trecut prin ușa care este El, sunt în staulul Lui. Punct.
O oaie care face parte dintr-o turmă, odată intrată în staul nu stă să se mai întrebe dacă e în staul sau nu și nici nu are crize de identitate întrebându-se dacă sigur e oaie sau nu. Păstorul n-o scoate afară dacă se întâmplă să cadă și nu-i spune ”păi dragă oaie, eu am așteptări mai mari de la tine”. N-o dă la lupi pentru că behăie prea mult și nici n-o părăsește pe dealuri pentru că mereu rămâne în urmă. Yeshua nu e doar un păstor, El e Păstorul cel bun și cu atât mai puțin nu va face așa ceva unuia din aleșii Lui.
Nu spun că nu se poate să și ieși din staul dacă insiști, dar asta se întâmplă doar când la fel cum ai ales să intri pe ușă, alegi și să ieși. Doar în momentul în care clar Îl dai pe El la o parte poți să ieși din staul pentru că El rămâne ușa oilor. Dar chiar și atunci, chiar și în momentul în care tu alegi să-L împingi și să ieși, va trebui să împingi cu toată puterea, pentru că El nu renunță ușor. Dacă satan nu lasă un om să plece de la el ușor, dacă se ține cu dinții de el, măcar că nu i-a creeat sufletul, nu i-a întocmit ființa, nu i-a simțit suferința, atunci cu siguranță că Adonai nu se lasă ușor de un om care e făptura mâinilor Lui. Dacă cel rău face tot posibilul să te țină lângă el, atunci cum nu va face Adonai tot posibilul și imposibilul să te țină lângă El? Îți trebuie multă putere să te dezlegi de satan dar îți trebuie o putere de cel puțin de 100 de ori mai mare ca să Îl dai pe Adonai la o parte și să ieși din staulul Său. Da, se poate ajunge acolo, dar nu ușor. Așa că dacă te împiedici pentru că nu veghezi, sau dacă rămâi mereu în urmă pentru că nu te-ai disciplinat destul, asta nu înseamnă că nu mai ești în staul. Nu vorbesc despre răsplată, dar în ce privește mântuirea - adică locul în staul - nu ți-l pierzi așa ușor.
Mântuirea pe care El ne-a dat-o nu e una atât de fragilă cum credem noi. El a mutat cerul și pământul ca să zidească o mântuire care să dureze. S-a făcut pe Sine Însuși Miel ca să moară în locul meu. Până acolo a mers ca să mă ducă în staulul Său. Dacă nici chiar viața Lui nu a fost prea mult, doar să mă aibă lângă Sine, atunci cum îmi va da drumul doar pentru că sunt mai înceată decât toate celelalte oi?
Mântuirea lui Adonai e veșnică, e stabilă și neschimbată la fel ca dragostea Lui, de aceea nu mă tem. Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile, inclusiv eu.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Colțul din cercul meu

2011-02-22T16:15:00.000+02:00

Prinsă la colț, deși mă-nvârt în cerc

Îmi închid ochii,

Să uit de cerc...

Să uit de colț...

Încerc...

Dar mă tot pierd

În lucruri pe care le-am găsit.

Să mă găsesc în ce-am găsit,

Încerc...

Dar mă învârt în cerc.

Plătesc cu ce-am împrumutat,

Vise la care-am renunțat...

Dar cui îi pasă? - eu tot plătesc

Iar acum am ajuns la colț,

Să cerșesc...

Cum să Te-aștept să vii în cercul meu strâmt?

Cum să Te vreau pe Tine - Cer,

Să mi Te-atingi de pământ?

Oricât îmi întind mâinile,

Nu pot să Te prind.

Din colț nu reușesc să mă desprind.

Îmi întind inima să Te cuprind,

Dar frica îmi amintește,

că m-a văzut cerșind...

Dezbracă-mă de frică

Și lasă-mă-n inima goală,

de tot ce nu mi-a mai rămas

din tot ce niciodată n-am avut.

Dă poruncă să-mi fie cercul rupt!

Dă poruncă din colț să mă ridic să lupt,

pentru vise moarte să nu mai plătesc bir,

inspiră-mă numai să nu uit să respir...

Să Te aștept

oricât ar fi

pân-ai să vii

și tot ce mi-a murit

să îmi învii.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Imaginea de ansamblu privită dintr-un loc strâmt

2011-02-16T13:51:00.001+02:00

În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. - Yonah 2:2

Aseară vorbeam cu cineva și mi-a spus, așa din senin, mult prea uzata frază: ”nu-L limita pe Dumnezeu”. După ce am încheiat discuția, am început să mă gândesc ”Adonai, ce înseamnă asta, că eu Te limitez? Așa putere am eu? Bazat pe ce verset și ce teorie, ajunge cineva să-mi spună că eu >> ciob dintre cioburile pământului, am puterea să Te limitez pe Tine care ești nemărginit?” Cineva s-ar putea trezi să-mi spună o altă frază supra-uzată: ”da, dar El lucrează doar în măsura în care Îl lași” Oare?
Adonai face doar ce-i este permis de oameni? Când El împlinește o judecată împotriva cuiva, Își cere El voie de la omul respectiv ca să-l judece? Când mă pedepsește pentru că mă iubește, Își cere voie de la mine? Cum de nu e limitat de mine, când trebuie să mă pedepsească, dar e limitat de mine când trebuie să mă binecuvinteze, sau să facă ceva ce i-am cerut?
Tot aseară mi s-a spus ”știi, noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie și așteptăm să fie doar cât cutia noastră”. Poftim?!
Eu nu știu ce Dumnezeu slujesc alții, dar Dumnezeul lui Israel, pe care-L urmez, Dumnezeul lui Avraham, Yitzak și Yaakov, nu încape în nici o cutie pe care aș putea-o eu fabrica vreodată. Oricum L-aș crede eu, El nu se schimbă și doar pentru că am impresia că e mai mic decât în realitate, nu înseamnă că eu (măria sa omul) L-am pus pe El într-o cutie, ci înseamnă că El m-a pus pe mine într-un loc strâmt, din care văd doar cât strâmtorarea mea.
Dar El e cu mine chiar și în strâmtorarea mea (Tehilim 91:15) și nu e limitat nici măcar de faptul că la momentul de față mă uit la El și pot să văd poate doar umbra Lui, sau doar colțul hainei Lui, dar asta nu înseamnă că eu vreodată aș crede că tot ce văd, e tot ce e El și nici nu înseamnă că El e limitat în a fi cine este doar din cauză că eu pot să văd doar cât îmi permite cutia în care m-a pus.
El nu lucrează doar cât îi permit eu și asta se numește har. El nu mă iubește doar cât îi permit eu. El nu se îngrijește de mine doar cât îi permit eu. El nu mă scapă doar când îi permit eu și nu m-a mântuit pentru că i-am permis eu. Eu nu sunt în stare să-L limitez pe El, doar El e în stare să mă limiteze pe mine. El a pus limite înțelegerii mele, pentru binele meu și tot pentru binele meu mă pune și într-un loc strâmt, ca să stau locului și să înțeleg că El e Dumnezeu, că El are puterea să-mi lărgească locul sau să-l strâmteze.
Le mulțumesc celor care-mi dau așa mult credit, încât să afirme că-L limitez pe Dumnezeu, dar chiar nu e cazul să mă ridice nimeni la așa rang și să-mi atribuie așa putere. Nu, nu El e cel limitat de mine ci eu sunt cea limitată. Și dacă locul strâmt, în care m-a pus îmi permite să văd doar talpa picioarelor Lui și dacă doar despre picioarele Lui sunt în stare să vorbesc la momentul de față, e pentru că doar atât pot să văd și asta nu e de condamnat, ci înseamnă doar că poate nu i-am învățat picioarele pe de rost, așa că m-a pus într-o poziție din care doar picioarele să I le văd, până când aș înțelege urmele Lui și dacă le-aș vedea pe ape și aș recunoaște sunetul pașilor Lui și dacă m-ar pune în așa poziție încât nu aș mai vedea nimic.
Dacă în strâmtorarea mea, în limitarea mea, nu mai sunt în stare să predic despre credință și nici nu mă avânt să mut munții în mare, ci mai pot doar să strig către El, asta nu înseamnă că L-am limitat, ci înseamnă că poate sunt în așa poziție încât nici nu văd și nici nu aud, ci mai pot doar să strig după El, pentru că mi-a rămas doar crezul că e lângă mine.
Adonai nu l-a întrebat pe Yaakov dacă vrea să fie al doi-lea născut și faptul că a fost, nu L-a împiedicat să-l facă primul născut. Adonai nu l-a întrebat pe Moshe dacă vrea să fie bâlbâit și nici nu a fost împiedicat să-i poruncească să vorbească înaintea lui Faraon. Adonai nu l-a întrebat pe Daniel dacă vrea să fie captiv în Bavel (Babilon) și nici dacă vrea să fie aruncat în groapa cu lei. Adonai nu mă întreabă când vrea să mă zdrobească și nici nu se oprește ca să facă ceva în viața mea, pentru că nu-L las eu.
Să nu mai aud că Adonai e un gentleman, care face doar cât îi este permis! Adonai e Dumnezeul întregului pământ, a tuturor celor văzute și nevăzute. Nu s-a sfătuit cu mine ce părinți să-mi dea. Nu s-a oprit să lucreze în viața mea când am strigat la El că nu-L mai vreau. Nu m-a întrebat ce culoare de ochi să-mi dea și nici cât de înaltă să mă facă. Nu m-a întrebat dacă vreau să fiu încercată și nici dacă vreau să mă iubească. El e Dumnezeu Atotputernic. Nelimitat. Neschimbat. Nealterat de gândirea mea limitată. El e Dumnezeu!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Fragilă?

2011-02-14T10:07:00.007+02:00

Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. - Isaia 64:8

Am văzut într-un film, o scenă care mi-a rămas în minte. Un olar îl învăța pe fiul lui cum să facă un vas, dar i-a specificat înainte că trebuie să frământe bine lutul, până când scoate tot aerul din el, deoarece aerul rămas, ar crăpa vasul în momentul în care este ars în cuptor, lucru care s-a și întâmplat. Scena respectivă m-a inspirat să scriu postarea de azi.
Îmi amintesc când eram copil, că primul lucru pe care-l vedeam dimineața când mă trezeam, erau farfuriile de lut, atârnate pe pereții din casa bunicii mele. Mă uitam la ele până mă dezmeticeam și mereu mă gândeam că sunt foarte fragile, că se pot sparge ușor, tocmai de aceea nu sunt la îndemâna cuiva ca mine. Eram copil... nu înțelegeam eu prea multe. Acum, că sunt o leacă mai luminată decât atunci, fac aceeași greșeală. Mă uit la mine ca și la o farfurie de lut, care oricând poate să se spargă, dar asta se întâmplă doar când uit procesul prin care am trecut să ajung în forma în care sunt.
Eu pot să mă uit la un vas de lut și să văd doar slăbiciunea lui, că oricine l-ar putea sparge, dar olarul se uită la vas și știe prin câte a trecut să ajungă în forma aceea. Știe că lutul a îndurat ploi și ninsori până când olarul l-a luat din locul în care era, nu ca să-l protejeze, ci pentru că avea un plan cu el. Și în loc să-l ducă acasă și să-l pună în vitrină, că doar e special, l-a luat și l-a trântit la pământ în atelierul în care lucrează. L-a frământat cu mâinile și l-a călcat cu picioarele, ca să scoată fiecare strop de aer din lut și lutul poate înțelegea doar că e lovit de cel de la care aștepta mângâiere. Dar olarul nu se oprește aici. Ia măsura de lut de care are nevoie și după ce aerul a fost eliminat, îl așează pe roata olarului. Îl învârte mereu în timp ce mâinile lui ating lutul să-i dea formă. Își udă mâinile des ca lutul să nu se întărească și nu se oprește din lucru până când vasul nu are forma dorită de olar. Apoi ia vasul și-l arde la o temperatură de 1300 C. Când îl scoate din cuptor, el nu mai vede ceva fragil, pentru că știe prin ce a trecut lutul ca să devină vas. Apoi vasul este înfrumusețat și semnat de cel care l-a făcut, ca să se știe cine este autorul.
Eu pot să mă privesc prin prisma slăbiciunilor mele, dar Cel care mi-a întocmit ființa, poate să se uite la mine și să vadă tărie, pentru că își amintește unde zăceam până în momentul în care m-a luat și m-a dus în atelierul Lui. Avea un scop cu mine și pentru că alții mi-au spus exasperanta frază ”tu ești specială”, am ajuns să cred asta și am așteptat ca El să mă ducă și să mă pună în vitrină, așa bucată de lut. Dar El m-a dus și m-a trântit la pământ. M-a călcat în picioare, m-a frământat cu mâinile, m-a lovit cu lucruri care m-au lăsat fără suflare și nu s-a oprit până când nu a scos tot aerul din mine. Am înțeles procesul acesta ca pedeapsă și am început să mă îndoiesc că îmi vrea binele. Nu înțelegeam de ce El, de la care așteptam mângâiere, dădea în mine, dar El nu s-a oprit în părerea mea greșită despre persoana Lui, ci a continuat. Aerul face ca lutul să pară mai mare decât este, iar în momentul în care este ars în cuptor, aerul este eliminat și lasă un loc gol în vas, defect ce va duce la distrugerea vasului. Așa că Olarul știe că decât să mă arunce afară la sfârșit, mai bine mă calcă în picioare când încă sunt lut.
După ce m-a lăsat fără aer, am crezut că în sfârșit e gata, dar m-am trezit pusă pe roata olarului și învârtită până când lumea din jurul meu nu mai avea sens și așa amețită simțeam doar mâinile Lui care se udau des, ca să mă ude pe mine ca nu cumva să mă întăresc - să nu mă răzvrătesc în mâna Lui, ci să prind forma pe care El o dorea.
Când am prins formă, am zis ”wow, ce faină sunt!” dar asta pentru că nu știam ce urma. Olarul m-a luat și m-a pus în cuptorul Lui. M-a ars acolo până când nici o apă n-ar mai fi în stare să mă reducă la forma mea de lut. M-a însemnat cu Ruch HaKodesh (Duhul Sfânt) ca să știe toți cine e Autorul, că nu sunt în serie, prelucrată la o fabrică de producție în masă, ci am fost formată de mâinile lui Kadosh Baruch Hu (Celui Sfânt, binecuvântat să fie El).
Când vasul e gata (cu adevărat gata) nu mai crede despre sine nimic extraordinar și nici nu-i pasă dacă alții îl văd extraordinar sau fragil, pentru că el știe doar prin ce a trecut să devină vas. Tot ce așteaptă e să fie folosit după cum vrea olarul.
Olarul care m-a făcut, nu m-a făcut cu scopul să mă zdrobească, ci să mă folosească și știu că nu mă va da niciodată în mâinile cuiva care să mă ciobească sau să mă scape, ci doar El mă va ține în mâini, pentru că El nu are cum să mă scape.
Așa că pot eu să par fragilă, dar am îndurat multe să fiu în forma care sunt și nimic din ce sunt sau ce voi fi nu este meritul meu ca lut, ci meritul Celui care nu a renunțat la mine nici măcar atunci când Îl credeam că e împotriva mea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Sparge pietre cu ouă

2011-02-04T15:35:00.004+02:00

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. - Tehillim/ Psalmi 18:39

Vorbeam cu Adonai și-i spuneam că lucrurile cu care mă lupt acum sunt ca niște pietre în fața mea, iar eu am tot atâtea șanse să le zdobesc, cât are cineva care poate zdrobi pietre aruncând cu ouă în ele.
Baruch HaShem că El nu e ca mine. El nu-și pierde speranța când nu vede nici un strop de credință în mine, ci îmi aduce aminte încă odată de ceea ce uit mereu. David HaMelech spunea ”Odată a vorbit Elohim, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Adonai.” (Tehillim 62:11)
Definiția mea a ceea ce înseamnă putere are legătură cu mușchi, forță, tărie și perfecțiune, iar din moment ce nu văd nici una din acestea în viața mea, mintea mea deja mă cataloghează drept neputincioasă. Și e adevărat, sunt neputincioasă și fără nici un efect asupra întunericului atunci când lupt singură. Dar uit mereu că altcineva încasează loviturile în locul meu, iar ceea ce resimt e doar o parte insignificantă a adevăratelor lovituri. Adonai e Scutul meu și tot ce vine împotriva mea se lovește de El. El luptă pentru mine și ca să nu am impresia că puterea Lui intră în aceeași categorie cu vreo altă putere, se folosește de lucruri de mirat să câștige bătăliile. Dacă puterea Lui ar fi doar un pic mai mare decât a celui rău, atunci s-ar lupta la sânge și și-ar ridica armate peste armate ca să se apere, dar ca să demonstreze că puterea Lui nu are cum să fie măsurată cu puterea unei făpturi create de El, atunci din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, și-a scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor Lui. Dărâmă zidurile cu trâmbițe, în loc de arme. Câștigă bătălii cu mâini ridicate, în loc de oștiri numeroase. Desparte marea cu un toiag. Orbește armate în fața unui singur om. Trimite ciori în pustie ca să-l hrănească pe cel neprihănit. Răpune uriași cu pietre în mâna unui copil și dacă este o cale imposibilă ca să facă un lucru, pe aceea o alege. Câștigă orice luptă cu lucruri de mirat, ca să rămână muți în fața Lui toți cei care credeau că au putere.
Eu pot totul în El care mă întărește. Dacă nu m-ar întări El, atunci degeaba aș avea toată puterea lumii. Dacă El mă întărește și dacă El e Cel care luptă de partea mea, atunci chiar dacă am doar ouă în loc de arme la momentul de față, știu că la Cuvântul Lui, ouăle pot să spargă pietrele.
Chiar dacă nu am în dotare cunoștiințe extraordinare și nici talente deosebite, am speranță pentru că știu că dacă trebuie să lupte o luptă, Adonai găsește cele mai slabe arme cu putiință, doar ca să demonstreze că biruința nu stă în nimic decât în faptul că El poate.
Oricât aș fi eu de zdrobită și vai de capul meu, știu că dacă e vreun lucru disprețuit în ochii oamenilor, pe acela îl va lua Adonai ca să meargă la luptă.
Asta nu înseamnă că îndemn oamenii la mediocritate și la o trăire căldicică. Nici vorbă! Dar dacă tot ce vrei e să fii aproape de El și te lupți, dar tot ce vezi e cât de incapabil ești să faci față răului, atunci găsește speranță în faptul că Adonai nu se oprește din a folosi un vas doar pentru că este crăpat. Dacă un sculptor reușește să sculpteze o capodoperă chiar dacă se folosește de unelte de proastă calitate, asta nu înseamnă că cineva va fi convins că uneltele de fapt erau mai bune decât păreau, ci oricine va știi că sculptorul este atât de talentat încât poate să sculpteze până și cu unelte slabe.
Adonai e destul de măreț încât să-și câștige bătăliile folosindu-se până și de una ca mine.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dacă...

2011-01-25T16:07:00.003+02:00

Când a auzit Marta că vine Yeshua, I-a ieşit înainte; iar Miriam şedea în casă. Marta a zis lui Yeshua: „Adonai, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Elohim, Îţi va da Elohim.” Yeshua i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Yeshua i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Adonai”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti HaMashiach, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” Yochanan 11:20-27

Azidimineață, mergeam la rugăciune și pe drum mi-a venit în minte întâmplarea din Yochanan 11, cu învierea lui El'azar, sau mai bine zis discuția lui Yeshua cu Marta.
Vorbeam cu Adonai și m-am trezit că ori El mă întreabă, ori mă întreb singură, dacă mai cred pentru ceea ce mi-a promis cu mulți ani în urmă. Am tras aer adânc în piept și am răspuns mai amar ”visul meu a murit. Dacă era de la Tine s-ar fi împlinit... dacă erai Tu, visul meu nu murea, pentru că știu că orice e de la Tine se împlinește”. Am simțit că mă privește ca și pe un copil care nu pricepe nimic, ca și cum îi amintesc de Marta.
El'azar se îmbolnăvise și trăgea să moară, iar surorile lui (Marta și Miriam) au trimis vorbă lui Yeshua să vină repede pentru că fratele lor e pe moarte. Yeshua nu doar că nu S-a grăbit să-l salveze, dar a mai și zăbovit în locul în care era, iar în momentul în care vine în Beit-Anyah, El'azar era deja în mormânt de 4 zile și Marta cu Miriam deja ședeau shivah pentru El'azar.
Shivah este un ritual care are loc imediat după îngroparea mortului (care se întâmplă după o zi, sau în aceeași zi cu decesul). Shivah înseamnă șapte și se referă la 7 zile de jale, în care se plânge după cel decedat. Ruda cea mai apropiată mortului, devine ”Avel” (bocitor/ cel care jelește), iar acesta are datoria de a ”sta shivah” în timp ce toate rudele și apropiații vin să mângâie familia.
Yeshua apare de parcă a venit să jelească mortul împreună cu surorile lui El'azar, iar Marta Îl întâmpină și își exprimă resemnarea ei cu replica „Adonai, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Elohim, Îţi va da Elohim.” Ăsta e un răspuns spiritual după părerea mea. Nu era supărată pe Yeshua că n-a venit mai repede, nu-L învinovățea cu nimic și încă mai declară că ea știe că orice ar cere Yeshua de la Tatăl, Acesta îi va da. Foarte matur din partea lui Marta! Și foarte firesc...
”Dacă Adonai S-ar fi îndurat, n-ar fi căzut casa peste mine. Dacă Adonai ar fi fost cu mine, nu ajungeam fără locul de muncă. Dacă Adonai ar fi făcut o minune, nu s-ar fi ajuns aici.” - Astea sunt replici stupide.
Yeshua, Fiul Dumnezeului Celui Atotputernic stă în fața ta și tu îi spui că dacă ar fi fost aici când aveai tu nevoie, nu s-ar fi întâmplat cutare lucru? Dar stă în fața ta acum, chiar dacă pare prea târziu și-ți spune că promisiunile Lui nu s-au sfârșit și îndurările Lui nu sunt la capăt, că și în moarte e nădejde pentru că El a biruit moartea. Crezi?
Yeshua stă în fața lui Marta și-i spune ”Fratele tău va învia” iar Marta continuă în filozofia ei „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi.” După modelul ”unde dai și unde crapă”, Marta a crăpat și ea unde a putut și în loc să înțeleagă simplu ce-i spunea Yeshua, ea își etala cunoștiințele despre învierea morților. Yeshua nu renunță ușor și-i mai spune ”Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti HaMashiach, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
Acesta e un gen de credință inutilă, asemănătoare cu ”și dracii cred și se înfioară” (Yaakov 2:19).
De multe ori Yeshua vine la mine, să-mi vorbească despre caracterul Lui neschimbat, despre promisiunile Lui care se împlinesc și când mă întreabă dacă sunt în stare să cred, eu îi răspund vag ”cred că Tu Ești Fiul lui Dumnezeu”. Nu-I ajută cu nimic că eu cred lucrul ăsta și pe mine nu m-ajută nici atât. Genul acesta de credință nu poate să facă nimic.
Nu zice nimeni că e ușor să aștepți cu disperare ajutorul Lui și pe când să vină, te trezești ”cu mortul în casă”. Nu zice nimeni că e ușor să mai crezi când tot din tine strigă ”mai bine resemnează-te odată!” Nu e ușor să vezi că până și zilele de jale ți-s aproape gata și că El nu vine nici măcar să îți prezinte condoleanțe, dar găsește speranță în lucrul acesta. Dacă Yeshua nu vine să stea shivah cu tine, înseamnă că are de gând să aducă viață în lucrurile tale moarte. Când vine, El nu vine să vadă câte versete știi pe tema problemei tale, ci vine să vadă dacă mai crezi că El poate acum.
E ușor să te gândești la trecut și cum ar fi fost dacă... și e ușor să crezi că vei avea parte de bunătatea Lui în Malchut HaElohim (Împărăția lui Dumnezeu), dar nu e ușor deloc să crezi acum -- că acum El poate și vrea să-ți facă bine.
Eu nu zic că nu există lucruri pe care le lasă să moară și sunt bune moarte, dar dacă S-a ”deranjat” Yeshua să vină până în dreptul tău, să nu crezi că a venit să bocească, ci a venit să aducă viață în lucrurile tale moarte.
În planurile lui Adonai, nu există ”dacă ai fi fost Tu Doamne, nu s-ar fi întâmplat nenorocirea”. În planurle lui Adonai până și nenorocirea se întâmplă spre slava Lui, oricât de stupid ar suna lucrul acesta.
El e învierea și viața și dacă visele mele sunt în El, chiar dacă ar muri, vor trăi. Chiar dacă le-am îngropat și deja sunt în stare de putrefacție, din moarte am să le primesc înapoi.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Ca nimeni altul

2011-01-20T10:57:00.006+02:00

Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră, până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc. Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi? - Yeshayahu/ Isaia 46:3-5

Adonai a ales să mă poarte încă de la nașterea mea, încă mai dinainte de a avea vreun folos de pe urma mea, încă mai dinainte ca eu să fi ales să fac bine sau rău, încă dinainte de a-I întrista inima măcar că mă cunoștea bine și chiar mai dinainte ca eu să apuc să-I promit că am să merg după El.
M-a purtat pe umăr până am învățat să merg și apoi m-a sprijinit văzându-mi pașii îngreunați de prea multe lucruri care îmi distrag atenția. Dar cu lumea asta trasă peste ochi, aproape niciodată nu realizez că dacă nu cad e pentru că El mă ține -- dacă respir e pentru că El îmi șoptește din nevăzut ”respiră!” -- dacă nu orbesc e pentru că El mi-e Lumină, iar dacă trăiesc e pentru că El trăiește în mine.
Ca să pot să cuprind cu mintea mea limitată și să pot înțelege cu inima mea defectă de ce face toate astea, am încercat să Îl aseamăn cu lucruri familiare, dar sunt la fel de limitate ca și lumea mea. Am încercat să mă gândesc la El ca și la un tată, apoi ca și la un iubit, ca și la un salvator sau erou, dar astea-s definiții aiurea. Cu cine pot să-L aseamăn și cu cine pot să-L pun alături ca să-I pricep inima? Un tată pământesc, chiar dacă ar fi cel mai bun care există, te poate purta în brațe din când în când și apoi te poate sprijini tot din când în când și pe un termen limitat, nicidecum până la bătrânețea ta. Statutul de Tată, pe care Îl are El în viața mea, e limitat de înțelegerea mea de ce înseamnă un tată. Să-L aseamăn cu un iubit? Un iubit te poate iubi limitat și condiționat de timp, de circumstanțe și de visele care i se schimbă. Dar chiar dacă aș cugeta la cea mai mare dragoste din istorie, tot nu mă ajută să înțeleg dragostea Lui. Să-L aseamăn cu un erou? Un erou te poate salva cel mult odată, iar apoi îți rămâne să te salvezi singur. Dar chiar dacă L-aș pune în mintea mea alături de cel mai brav erou, tot n-aș pricepe cât curaj i-a trebuit să îmbrace trup de om, să moară pentru mine și apoi să se înalțe la Adonai, bazându-se că inima mea oarbă are să vadă dincolo de mii de ani că El este și urechile mele au să audă dincolo de lumile care ne despart cum tot îmi strigă într-una că mă iubește. Cu cine să-L aseamăn și cu cine să-L pun alături? Nu există nimeni în nici o dimensiune care să-mi fie ca El. Cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde, darămite inima mea. I se închină îngeri îmbrăcați într-o splendoare care ar orbi ochii mei de carne și totuși El vine și mă sprijinește pe mine, de la nașterea mea și până la bătrânețea mea, ca eu să pot croi cărări drepte cu picioarele mele. Nu se satură să mă ridice, nu se satură să spere, nu se satură să mă iubească și nu se satură să mă sprijinească și fie că eu aud sau nu, El nu se oprește să mă strige dincolo de timp și spațiu și să-mi șoptească într-una: te iubesc.
Nu Te mai aseamăn cu nimeni Adonai, Împăratul meu, nu Te mai pun alături de nimeni. Tu îmi ești totul. Eu sunt din Tine, prin Tine și pentru Tine și oricât aș prețui eu alte lucruri, Tu îmi ești la kilometri distanță mai sus decât orice prețuiesc.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Umbra mea

2011-01-12T11:20:00.004+02:00

Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. - Tehillim/ Psalmi 121:5

Cum poate Adonai să fie umbra mea, dacă Yeshua este Lumina lumii (Ioan 8:12), iar această Lumină este desăvârșită? Umbra este definită ca și întunecime provocată de un corp care oprește razele de lumină, astfel reflectând pe alte corpuri conturul obiectului ce oprește lumina, dar știm în adevăr că în El nu este întunecime pentru că luminează cu așa intensitate încât umbrele nu au timp să se creeze. Și atunci ce înseamnă că El este umbra mea dacă eu sunt în Lumină?
Potrivit cu Ioan 1:9, Lumina, adică Yeshua, luminează pe orice om venind în lume, dar dacă omul alege să rămână în întuneric, acesta devine obiectul care împiedică Lumina, iar ceea ce reflectă pe alte corpuri, este doar întunecimea sa proprie; totuși dacă Lumina își face efectul asupra unui om, iar acesta se lasă luminat, atunci ”umbra” lui, sau mai bine zis ceea ce reflectă pe alte corpuri, este Însuși Adonai.
Este o vorbă cu referire la un om incapabil să realizeze ceva în viață, că trăiește doar să facă umbră pământului, adică trăiește degeaba. Eu cred că dacă te naști și trăiești fără să te lași cuprins de Lumină, atunci acest lucru este adevărat. Eu vreau să trăiesc în așa fel încât singura umbră care este în mine, să fie El și doar El să se reflecte pe orice alt obiect sau suflet.
Umbra mea este doar un contur întunecat, nu o redare fidelă a ceea ce sunt și acest lucru este valabil și dacă umbra mea este Adonai. Eu sunt obiectul care împiedică Lumina să fie desăvârșită, de aceea cel mult pot să creez o umbră a ceea ce este El și nu am cum să-L redau exact așa cum este, redau în cel mai bun caz un contur a ceea ce este El, pentru că Îl cunosc în parte, dar El nu se simte jignit de redarea mea pentru că El cunoaște cât sunt de limitată și mă acceptă și se smerește pe Sine Însuși până acolo că se numește Singur: umbra mea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Strangers

2011-01-07T18:41:00.002+02:00

Pentru că Te iubesc

2010-12-22T10:44:00.004+02:00

Te iubesc din inimă, Adonai, tăria mea! - Tehillim/ Psalmi 18:1

Dacă taci, Adonai, nu pot decât să sper că într-o zi voi înțelege de ce se întâmplă lucrurile așa, chiar dacă nu vei folosi cuvinte să-mi explici. Dacă Te ascunzi, nu pot decât să cred că nu mi-ai cerut să Te caut în zadar și de aceea am să Te găsesc.
Dacă mă mustri pot doar să sper că ai să mă și mângâi, pentru că la mustrarea Ta se usucă și marea, cum să nu se usuce duhul meu?... Dacă mă împingi de pe stâncă, pot doar să sper că ai să mă și prinzi. Dacă mă frângi, pot doar să sper că ai să găsești o cale să mă și repari. Dacă mă dai, pot doar să sper că ai să mă primești înapoi și dacă mă omori pot doar să sper că ai să mă și înviezi ... dar chiar dacă nu ai face nimic din ceea ce sper eu, ai dreptul să faci ce vrei cu mine, pentru că eu sunt a Ta.
Pentru că te iubesc, pot să-Ți sufăr tăcerea. Pentru că Te iubesc nu pot să nu Te caut, oricât ar dura până să Te găsesc. Pentru că Te iubesc, pot să primesc mustrarea Ta, oricât s-ar usca ființa mea la gândul că Ți-am rănit inima. Pentru că Te iubesc, pot să fiu împinsă de Tine, frântă de Tine, alungată dinaintea Ta și chiar omorâtă de Tine pentru că faptul că Te iubesc nu are nici o legătură cu ce-mi dai sau ce-mi iei. Te iubesc doar pentru că ești Tu și Tu meriți să fii iubit, Adonai. Doar pentru că ești Tu și nimic altceva.
Orice om vrea să fie iubit pentru ceea ce este el cu adevărat și dacă Tu poți să Te uiți la mine și să mă vezi cum sunt în realitate, nu cum încerc să par și cu toate astea să mă iubești, atunci Adonai și eu pot să Te iubesc pentru ceea ce ești Tu în realitate, nu ceea ce pari în ochii mei de carne sau în fața lumii. Te iubesc pentru că ești al meu.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Aparțin lui Satan cât aparține Transilvania Ungariei

2010-12-14T10:17:00.004+02:00

Ieri mă întreaba un prieten american, dacă e adevărat că Transilvania aparține Ungariei.
Eu am har pentru americani, că 90% din cei pe care i-am întâlnit, au dat dovadă de o subcultură gravă (probabil de la atâta bine), dar omul din context nu l-aș categorisi chiar incult, deci am luat întrebarea lui, ca fiind una sarcastică.
Îi răspund frumos că Transilvania aparține la fel de mult Ungariei, cum aparține America sau India - Angliei. Doar pentru că o persoană poate oprima o alta, nu înseamnă că persoana respectivă îi aparține, iar dovada este abolirea scalviei. Tot așa, doar pentru că o țară poate să ocupe teritoriul altei țări, nu înseamnă că țara ocupată îi aparține, iar dovada acestui lucru e războiul de independență.
După ce am încheiat discuția am început să mă gândesc mai adânc la lucruri și am ajuns la concluzia că subjugarea, opresarea, tirania, dictatura, persecuția și distrugerea, pe cât sunt de puternice, pe atât sunt de limitate. Nu pot să mă gândesc, nici măcar la un exemplu în istorie în care vreunul din aceste lucruri, să fi avut efect asupra unei țări și să nu fi încetat într-un fel sau altul. Și acest lucru îmi dă speranță pentru că știu că tot ce vine de la cel rău e limitat și oricât de mare i-ar fi puterea asupra unui om sau națiuni, puterea asta e limitată.
Dacă mă gândesc la sclavii negrii din America - oricât au fost ei de opresați, slăbiți, fără vise mai mari decât să mănânce mai bine, fără o educație care să le permită să vorbească la același nivel cu stăpânii lor, fără voință, fără putere - fără nimic, tot s-a născut în ei dorința de a fi liberi și li s-a dat tăria ca să împlinească acest lucru.
Dacă mă gândesc la românii din Transilvania (că tot veni vorba), oricât au fost ei de apăsați de Imperiul Austro-Ungar, chiar dacă li s-au luat toate proprietățile, drepturile și demnitatea, tot le-a rămas dorința de libertate.
Doar pentru că satan reușește să lege un om, să-i acopere ochii ca să nu poată vedea dincolo de viața aceasta, să-i astupe urechile ca să nu audă Adevărul care să-l facă liber, să-i lege mâinile încât să lucreze doar pentru sine, să-i lege picioarele încât să umble doar pe căi ”largi și minunate” și să-i ia speranța din inimă, nu înseamnă că-i poate lua dorința de a fi liber. Ca să poți să fii liber nu-ți trebuie nimic, decât destulă disperare încât să vrei mai bine să mori decât să mai trăiești legat. Tirania nu știe cum să se apere în fața disperării unuia care nu mai are nimic de pierdut. Satan nu știe cum să lupte împotriva unui om care vrea să se dezlege chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care-l face. Așa că eliberează-te, dezeleagă-te și trăiește într-o Împărăție care nu cunoaște sensul cuvintelor dictatură și tiranie.
Iar după ce te eliberezi, nu-i băga în seamă pe cei care vor veni să-ți spună că aparții trecutului, pentru că sunt la fel de aberanți ca și cei care încă mai cred că Transilvania aparține Ungariei, dar ”subcultura” lor nu schimbă cu nimic faptul că ești liber. Doar pentru că te mai lupți cu lucruri, nu înseamnă că ești biruit de ele sau că asta te face să-i aparții celui rău, după cum faptul că mai sunt unguri în Transilvania nu înseamnă că Transilvania e a Ungariei.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Îmi cer scuze pentru tenta PRM-istă (by the way, detest partidul cu pricina), nu vreau să se înțeleagă că am o problemă cu ungurii sau că aș fi eu vreo mare patrioată, nici vorbă! Cred că Budapesta e unul din cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut vreodată, am mulți prieteni maghiari și sunt niște scumpi de oameni, iar cei mai mulți evrei pe care-i cunosc au vreo rădăcină prin Ungaria, deci nici nu se pune problema că aș avea ceva împotriva lor.

Umblu după Tine...

2010-12-09T12:35:00.005+02:00

Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” - Yeshayahu/ Isaia 54:7-10

Văzând că păcatele celor din generația lui Noach s-au ridicat până la ceruri, Adonai a hotărât să-i șteargă de pe fața pământului, iar în Bereishit (Geneza) 6:6 este scris că ”I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.”
Nu știu ce era în inima lui Adonai, nu știu cum suferea văzând deteriorarea creației Lui și nu știu nici ce tăria I-a trebuit să hotărască să-i distrugă. Era pus în poziția unui tată care trebuie să-și omoare fiii din pricina neascultării lor, deci cu siguranță că nu I-a fost ușor, dar altfel cum putea să dea o mitzvah (poruncă) precum: ”Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl şi mama să-l ia, şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte. Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, şi este lacom şi beţiv.” Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, şi să moară. Astfel să curăţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.” - Devarim/ Deuteronom 21:18-21
Însă înainte de a spăla pământul de rău, Adonai a căutat măcar un om care să fie o sămânță, o rămășiță, în stare să asculte de El și l-a găsit pe Noach.
În timp ce toți umblau după poftele lor, Noach umbla după Adonai. Nu se punea problema că Noach făcea parte dintr-un cult minoritar, sau că era singurul dintr-un oraș, care asculta de Elohim. Noach era singurul de pe toată fața pământului care mai credea în HaShem.
Îți pierzi credința că nu sunt prea mulți care cred la fel ca și tine în Biserica în care ești? Îți pierzi credința că sunt prea puțini cei care Îl mai caută pe Adonai? Dar dacă nu L-ar mai căuta nimeni? Dacă nu ar mai exista nici un suflet pe fața pământului care să caute Fața Lui, ai mai fi curios să știi cum arată? Noach umbla cu Adonai (Gen. 6:9), fără să fie curios dacă mai e cineva sau nu pe Cale, fără să fie curios de părerea celor care-l înconjurau. Părea nebun pentru Adonai. Părea ridicol, de dragul planului Celui Viu. Părea fără minte, de dragul Celui după care umbla. Era imperfect din cale afară, dar nu perfecțiunea îl îndemna să pună un picior în fața celuilalt, în umblarea cu Adonai. Umbla de dragul Celui care nu se rușina de imperfecțiunea lui Noach.
Chiar dacă a ajuns Noach să fie lecție pentru copii la școala duminicală, viața lui n-a fost o poveste.
Adonai a apreciat umblarea acestui om atât de mult încât a făcut un legământ unic cu el și fiii lui. Le-a promis că niciodată nu va mai veni un potop ca să nimicească pământul, iar semnul acestui legământ e curcubeul. După cinci mii de ani, Adonai încă mai e credincios legământului cu Noach, chiar dacă Noach a murit de mult și știu cu toată inima mea că El rămâne credincios și Legământului făcut cu mine, prin Yeshua. El are în vedere legămintele Lui. Își pune semne de aducere aminte și se oprește din mânia Lui când le vede. Nu pentru că eu aș fi ceva, ci pentru că El este credincios Cuvântului Său ca să-l împlinească. Pot să se mute munții și pot să se clatine dealurile, dar Legământul Lui cu mine nu poate fi clătinat, mutat, deteriorat sau distrus.
Când ai așa Dumnezeu ce te mai interesează că ești singur, sau nebun, sau ridicol? Poate să-mi spună oricine fanatică, legalistă, nebună sau eretică, dar ar trebui să simți disperarea mea ca să înțelegi de ce mi-e prinsă mâna de haina Lui și nu-i dau drumul, ar trebui să simți lipsa mea ca să înțelegi că doar pe El Îl am și mi-e destul, ar trebui să-mi plângi lacrimile mele de dor după fața Lui și doar pe urmă să încerci să-ți dai cu părerea. Dar oricare ar fi părerea sau argumentul oricui, ce-mi pasă mie? Eu merg după El pentru că știu că El îmi va rămâne credincios și sute de generații după mine. Eu merg după El chiar dacă ochii mei n-au să vadă niciodată împlinită promisiunea Lui, dar știu că o va împlini, chiar dacă nu pentru mine. Eu merg după El de dragul Lui și știu cu toată inima mea că Se va întoarce după mine, chiar dacă trupul îmi va putrezi și sufletul mi-ar fi în locuința morților, dar El va găsi cu cale să mă pună din nou împreună doar ca să văd că El e credincios.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Nelimitat

2010-12-07T11:00:00.004+02:00

Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” – Tehillim/ Psalmi 89:2

Azi mă gândeam ”Adonai, mai ai milă pentru mine? Mi se pare că deja m-am folosit de ea până la maximum. Mă mai crezi când îți spun că vreau să Te urmez doar pe Tine, când mă găsești urmând tot dorințele mele? Nu Te-ai săturat să mă aștepți? Nu Te-ai săturat să mă asculți? Nu Te-ai săturat să speri pentru mine? Nu Te-ai săturat să mă aduni din tot colțișorul unde mă împrăștie nebunia mea? M-ai văzut în toate stările posibile și știi ce-mi poate mintea și cu toate astea încă mă mai vrei?”
În timp ce-mi întrebam eu întrebările, am înțeles că jignesc măreția Lui. Că ridic răul mai sus decât atributele Împăratului meu. Aveam impresia, în gândirea mea limitată, că atunci când m-a chemat pe nume, nu știa pe cine cheamă. Că poate se aștepta să fiu mai mult decât sunt, că poate credea că voi umbla mai drept și voi crede mai mult, că voi pricepe mai adânc și voi sta mai statornică, dar că S-a înșelat, sau eu i-am înșelat așteptările, iar acum stă dezamăgit, mă privește și spune ”Destul!”
Dar păcatul meu nu e mai mare decât puterea Lui de a ierta, frica mea nu e mai mare decât biruința Lui, visele mele nu sunt mai mari decât puterea Lui de a mi le împlini, întunericul meu nu e mai puternic decât lumina Lui și lanțurile mele nu sunt mai tari decât libertatea Lui. Dacă eu am ”darul” să uit într-una bunătatea Lui, El are dare darul să-și aducă aminte de ea și pentru bunătatea Lui, să uite până și uitarea mea. Dacă aș sta la un concurs de cântărit cu Adonai și aș pune în cumpănă greutatea tuturor eșecurilor mele strânse la un loc, n-ar avea nici o șansă în fața dragostei Lui.
„Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” și m-am trezit eu să le pun la încercare?
N-am nici o șansă în fața Ta Adonai, oricât încerc eu să Te conving că nu merit. Mi-e ușor să Te iubesc, dar nu mi-e ușor deloc să Te las să mă iubești. Mi se pare că ai fost înșelat când M-ai cumpărat - că nu alerg, că nu înțeleg și nu iubesc cât scrie pe certificatul de fabricație, dar cu toate astea Tu nu încetezi să Te ții de mine, de parcă nu vezi toate astea. Nu mi-e ușor să accept că mă iubești așa deteriorată cum sunt, dar n-am nici o șansă în fața dragostei Tale, Melech sheli. Învață-mă să mă las iubită de Tine.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dacă trebuie, știu și să lupt

2010-12-03T09:49:00.006+02:00

În ultimele zile am experimentat o deznădejde și o resemnare în fața răului cum nu am mai trăit de mult. Am început să lucrez la un proiect destul de mare pentru mine și care mă consumă enorm, iar cel rău ca un rechin sensibil la mirosul de sânge, îmi simte rănile deschise și imediat apare. Am fost lovită parcă din 100 de direcții în același timp și în loc să lovesc înapoi m-am tras într-un colț legănându-mă bezmetic și repetând că nu înțeleg ce se întâmplă. De fiecare dată când îmi deschideam Scriptura vedeam niște versete de genul ”te distrug, te nimicesc, nu mai vreau să te văd” și azi a pus capac ”Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi, şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ ca al unei năluci, şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele.”- Yeshayahu 29:4
Înțeleg eu mai greu, dar până la urmă tot înțeleg. Știu că D'var Adonai (Cuvântul lui Adonai) e cunoscut și de cel rău și că poate să manipuleze circumstanțele și felul în care eu percep până și Cuvântul Lui dacă nu mă rog să fiu luminată de Ruach HaKodesh în timp ce citesc, pentru că s-au născut multe erezii și multe aberații ridicate la rang de ”lege” printre credincioși care au citit Cuvântul fără să fie luminați de Adonai, iar rezultatul a fost dezastruos.
Și după cum spuneam azi a fost picătura care a umplut paharul. Am zis ”Adonai, Tu cunoști inima mea și știi că poți să mă dai de toți pereții de să ajung să fiu doborâtă la pământ și să vorbesc din țărână, știi că poți să mă duci până în punctul în care să ajung ca o fantomă pentru ceilalți și să mă îngropi de tot dar și de acolo am să-mi rostesc rugăciunile și chiar dacă mi-ai lua glasul, mi-aș suspina cuvintele care aș vrea să mi le auzi, dar tot nu mă las de Tine! Știu că nu Te văd bine din cauza ochilor ăștia defecți în care nu mă mai încred de mult timp, dar tocmai de aceea știu că prea se luptă toate să Te facă să pari împotriva mea! Spune-mi dacă Tu faci aceste aceste lucruri sau sunt lovită de cel rău” Nu mi s-a răspuns cu glas tare din ceruri, dar în mine am priceput dintr-o dată că e stupid să stau acolo și să tot repet ”nu mai înțeleg nimic” și am început să-mi strig ”ce nu înțelegi? că e război nu înțelegi? că se duce o luptă împotriva cunoștiinței lui Adonai? Ce nu înțelegi? Că nu e totul roz? Că răul s-ar coborî până la nivelul în care să-L mânjească pe Adonai în ochii mei obișnuiți să vadă totul murdar? Ce nu înțelegi?!”
Satan nu luptă cinstit niciodată și e în culmea fericirii când pune în mine doar sămânța unui gând și lasă restul în seama imaginației mele (care har Domnului că mi-e bogată) știind că pot să fac scenarii demne de Hollywood în mintea mea.
Dar Yeshua a spus să fim înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Șarpele nu atacă decât dacă este atacat și oricât aș detesta eu șerpii (în special pe unul) trebuie să am înțelepciunea de a învăța din tactica pe care o au. Eu nu mă duc să caut lupte cu răul și nu îmi place să-i dau atenție, dar nici nu am să caut o viețuire liniștită împreună cu el. Cuvântul lui Adonai este sabia care ne-a fost dată să lovim cu ea nu pe frați ci pe cel rău. Nu trebuie să fim tari la a ne lupta între noi cu versete ci trebuie să ne folosim sabia împotriva celui rău la fel cum a făcut și Yeshua.
Mi-am luat Scriptura și am început să citesc cu voce tare câteva versete mai jos în Yeshayahu 29 :8 ”După cum cel flămând visează că mănâncă, şi se trezeşte cu stomacul gol, şi, după cum cel însetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestâmpărată: tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.” Am zis: ”satan, poate că ți-e foame și visezi să mă mănânci, dar ai să te dezmeticești din visul tău tot flămând și stors de puteri, pentru că Adonai nu mă dă în mâinile vrăjmașului!”
E adevărat că Adonai se luptă pentru noi, dar Pavel a spus că ”avem de luptat” (Efeseni 6:12) acest lucru implicând efortul nostru, nu doar al Lui. Armura lui Adonai ne-a fost dată pentru luptă nu pentru că e la modă și se poartă iarna asta.
Nu cred că e cazul să lovim mereu ca lunaticii și în stânga și în dreapta și să vedem demoni după tot copacul, dar atunci când e cazul, atunci când răul vine clar împotriva noastră și a ceea ce Adonai ne-a dat și încearcă să fure ca un hoț ce e, trebuie să ne ridicăm din colțișorul în care ne-a așezat frica și să lovim înapoi, că avem cu ce.
E sărbătoarea de Chanukah - se celebrează victoria valorilor morale ale lui Adonai în fața valorilor lumii, o victorie a Macabeilor în fața eleniștilor, care căutau să asimileze poporul lui Adonai într-o cultură ce-L excludea pe HaShem, e o victorie a celor aparent slabi și puțini în fața unui întreg Imperiu, e o sărbătoare a sfințirii Templului, o sărbătoare a reînnoirii și a Luminii și mă rog ca Adonai să vă sfințească pe toți cei care sunteți Temple vii pentru El, să vă întărească pe cei care vă simțiți slabi în fața celui rău, să vă reînnoiască nădejdea întoarcerii Lui și să vă lumineze Calea.

Chag Chanukah Sameach!
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

יש לי חג חנוכה שמח

2010-12-01T11:05:00.004+02:00

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

A Lui

2010-11-24T09:35:00.004+02:00

Căci dacă trăim, pentru Adonai trăim; şi dacă murim, pentru Adonai murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai lui Adonai. - Romani 14:8

Când mi s-a spus de Yeshua prima dată, problema s-a pus ceva de genul ”dacă nu-L alegi pe El ajungi în iad” și mai de frică, mai din vinovăție pentru trecutul meu, am ajuns cumva să iau în considerare că ar fi spre binele meu să-L aleg.
Când am ajuns să-L prezint altora m-am trezit că folosesc aceeași strategie. Urmam un program care prezenta Evanghelia printr-o ilustrație:
Doi oameni stau într-un avion și la amândoi li se dă o parașută, doar că primului i se spune că parașuta îi va îmbunătăți zborul iar celui de-al doilea i se spune că avionul e pe cale să se prăbușească, deci să fie pregătit pentru că în orice moment va avea nevoie de parașuta respectivă. La un momentdat vine o stuardeză și varsă cafea fierbinte pe călători. Primul, care purta parașuta pentru a-i îmbunătăți zborul, observă că stă foarte incomod din cauza acesteia, este ridiculizat de ceilalți pasageri care nu poartă parașuta în spate și faptul că stuardeza varsă cafea pe el pune capac la tot. Își ia parașuta, o trântește la pământ și declară că a fost mințit. Parașuta nu i-a îmbunătățit zborul.
Cel de-al doilea, care poartă parașuta pentru ca să nu piară când se prăbușește avionul, nu e interesat că parașuta îl incomodează și nici că ceilalți râd de el, iar când stuardeza varsă cafeaua pe el, se prinde și mai tare de parașută și abia așteaptă să sară odată.
Morala e că motivul pentru care te întorci la Adonai determină felul în care îți vei ”suporta zborul”.
O vreme am crezut în felul acesta: am ”parașută” și sunt scăpată, mulțumesc! Dar cred că era doar gândirea mea limitată și instincul firesc de a-mi scăpa pielea.
E un adevăr că destinația pentru cei care nu se întorc la Adonai, este iadul, dar Evanghelia nu constă în a le prezenta la oameni iadul, ca speriați fiind de ororile de acolo să aleagă (chiar dacă nu ar vrea ei neapărat) ”răul mai puțin rău” adică Împărăția lui Adonai.
Cei mai mulți, Îl primesc pe Yeshua în inima lor și prin asta își încheie asigurarea împotriva iadului, dar nu reușesc să priceapă de ce le cere tot mai mult Adonai și-i auzi cu vorbe de genul ”ce mai vrea de la mine acum, că doar L-am acceptat?”
Însă nu e vorba că El îmi aparține mie, ci că eu îi aparțin Lui. Nu eu am făcut efortul acceptându-L, nu eu a trebuit să fac loc în mine și în inima mea plină de toate gunoaiele, să mai încapă și El, ci El a făcut efortul acceptându-mă pe mine și El a trebuit să facă loc în Sine, să moară, să învie, să mă cheme, să mă adune, să mă mângâie, să mă ridice, să mă dezbrace de mizeria în care eram îmbrăcată și să-mi dea o haină a slavei. El m-a acceptat în inima Lui.
Unii își permit să-i întoarcă spatele de parcă n-ar fi vrednic de așa onoare să-L primească în inima lor de om, pentru că nu înțeleg că cinstea ni se dă nouă să fim primiți în inima Lui.
Nu e vorba că El îmi aparține mie. Oricum nu pot decât să mă arunc înainte încercând să-L apuc, așa cum El S-a prins de mine, chiar dacă El mă ține cu tot și eu țin doar capătul tzitzitului Său. Nu-i vorba despre flăcările iadului, nu de frica acestora îl urmez, ci pentru că sunt a Lui. Dacă trăiesc, pentru El trăiesc și dacă mor, pentru El mor și fie că sunt vie sau moartă, eu sunt a Lui, chiar dacă nu are aproape nici un beneficiu de pe urma mea. El a făcut loc în Sine ca să mă primească și în El rămân. Nu se mai pune problema să-L urmez ca să am parașută când se prăbușește avionul, ci se pune problema că eu nu pot fără El. Îl urmez pentru că nu pot concepe să fiu într-un loc unde El nu mai e cu mine să-mi strălucească. Îl urmez pentru că nu pot să merg fără să-i simt mâna ținându-mă de mână și nu pot să mai plâng fără să știu că El e Cel care îmi șterge lacrimile. Îl urmez pentru că a venit după mine până în întunericul cel mai gros și de acolo m-a smuls, m-a curățit și mi-a luat măsurile, apoi a făcut exact atâta loc în Sine cât aveam eu nevoie și m-a acoperit cu El ca să nu mai îmi dea drumul niciodată. Îl iubesc pentru că El m-a iubit când nu era nimic vrednic de iubit la mine și m-a iubit până când nu i-am mai rezistat și m-am îndrăgostit pe veci de El. De-atunci nu mai e vorba despre mine, că El îmi aparține mie, ci e vorba despre El și că eu îi aparțin Lui. Are dreptul să-mi ceară orice, are dreptul să-mi refuze orice, are dreptul să mă pună oriunde și are dreptul să mă ia de oriunde, fie că mie mi-ar plăcea sau nu. E dreptul Lui pentru că a putut să mă iubească. Eu sunt a Lui.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

England 2010

2010-11-20T11:26:00.000+02:00

Bob de grâu

2010-11-19T18:12:00.004+02:00

Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. - Matei 3:12

Înainte ca grâul să fie pus în grânar, este vânturat și curățit de neghină. Bobul de grâu este mai greu decât impuritățile care se găsesc în el, iar în momentul în care este aruncat cu lopata, vântul suflă neghina care nu are nici o rezistență în fața acestuia, în timp ce bobul de grâu cade în locul în care intenționează stăpânul.
Atât bobul de grâu cât și neghina sunt supuse aceluiași tratament, suferă aceeași aruncătură, experimentează același vânt, doar că bobul de gâu are greutatea să cadă în locul în care dorește stăpânul, pe când neghina nu rezistă în fața vântului.
Bobul de grâu nu se simte ofensat de tratament, nu consideră că stăpânul nu-l iubește, că dacă l-ar iubi nu l-ar arunca în aer și nu i-ar da drumul pe vânt. Nici vorbă! Bobul de grâu trebuie să fie în grânar și în grânar nu are voie să intre neghină.
Cei care au crezut în Jertfa lui Yeshua și L-au făcut Domnul lor, sunt ca și boabele de grâu. Fie că le place fie că nu, aceștia vor fi vânturați, iar dacă vor rezista în fața vântului, vor moșteni ”grânarul”, care este Malchut HaElohim.
Vântul nu e plăcut și nici de dorit, dar este necesar ca să dea pe față esența fiecăruia. Dacă ne lăsăm purtați de orice vânticel, atunci nu avem greutate, adică nu-L avem pe El. Cei care sunt cu adevărat ai Lui nu sunt afectați de vânt. Adonai alege vântul pentru că acesta nu poate să dăuneze grâului în nici un fel, ci doar neghinei. Dacă suntem cu adevărat ai Lui, vântul doar ne va despărți de neghină. Greutatea noastră o dă Cel care locuiește în noi, tocmai de aceea nu putem să fim suflați de vânt, pentru că El stăpânește chiar și peste vânt.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

El știe ce face

2010-11-16T11:11:00.004+02:00

Săptămâna trecută eram în Birmigham (Anglia) și după o zi întreagă de umblat prin mall-uri la cumpărături, am clacat în sinea mea și simțeam că mă scufund. Pe mine mă deprimă cumpărăturile și am răbdarea unui copil de 4 ani când vine vorba de a sta în magazine de haine. Cumnatul meu, Daniel, suferind de același sindrom ca și mine mi-a sugerat să mergem în Waterstone ceea ce am și făcut. Am urcat la etajul 4 unde era secțiunea de religie și am pus mâna pe o carte încercând să mă regăsesc într-o frază sau orice dar să nu mă mai simt așa de desprinsă de tot ce prețuiesc. Cartea s-a deschis la acest citat:

Dumnezeu m-a creat să-I slujesc într-un mod unic, mi-a încredințat o slujbă pe care n-a încredințat-o nici unui alt om. Eu am o misiune de îndeplinit – s-ar prea putea să nu știu care e misiunea mea în această viață, dar știu că voi știi în cealaltă. Eu sunt o verigă dintr-un lanț, o legătură care-i unește pe unii de alții. El nu m-a creat în zadar. Am să fac binele. Am să-mi îndeplinesc misiunea. Am să fiu un mesager al păcii, unul care va propovădui adevărul în locul în care sunt și voi păzi poruncile Lui. Deaceea am să mă încred în El. Oricum aș fi și oriunde aș fi știu că nu voi fi izgonit dinaintea Lui. Dacă mă voi găsi în boală, cu boala mea tot am să-I slujesc. Dacă mă voi găsi în nedumerire, cu nedumerirea mea tot am să-I slujesc. Dacă mă voi găsi în tristețe, cu tristețea mea am să-I slujesc. El nu face nimic în zadar. El știe unde vrea să mă ducă. Poate să-mi ia toți prietenii și să mă arunce în mijlocul străinilor, poate să mă facă să mă simt părăsit, să-mi înnece duhul, să ascundă de mine viitorul care mă așteaptă – totuși El știe ce face. – John Henry Newman

M-am pus în genunchi acolo între cărți și am început să respir ușurată pentru că am înțeles că Adonai știa de la întemeierea lumii că în ziua aceea am să mă simt pierdută și sufocată și a rânduit să trăiască cineva momente care să-l facă să scrie acele lucruri iar eu să intru într-o librărie 210 ani mai târziu și să-i citesc cuvintele, iar apoi să mă simt înviată. Am înțeles că nu face nimic în zadar, nu ca și cum n-aș fi știut la nivelul minții, dar am înțeles cu inima că fiecare pas al meu e măsurat, fiecare respirație a mea e rânduită, fiecare gând al meu e băgat în seamă, fiecare lacrimă e adunată și prețuită, fiecare dorință a mea stă înaintea Lui și fiecare prăbușire a mea e calculată în așa fel încât face ce face și tot îmi trimite un sunet sau un cuvânt exact la timp ca să mă ridice. Adonai știe ce face cu viața mea. Și dacă a creat soarele exact la distanța perfectă de Pământ, dacă i-a măsurat perfect poziția astfel încât să nu fie prea aproape ca să ardă tot și nici prea departe ca să înghețe tot, atunci sigur mi-a calculat poziția perfect încât să fiu destul de aproape și de departe față de ceea ce trebuie să fiu. Mulțumesc Adonai!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Ca un copil

2010-11-05T08:46:00.005+02:00

”Și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” - Matei 18:3

La vârsta de 3 ani copilul evreu (mă refer la cei care urmează Iudaismul, nu la cei asimilați printre goyim) învață să scrie și să citească în ebraică, devenind fluent până la vârsta de 5 ani când intră în cheder (școală elementară Iudaică) și începe să învețe Torah și Talmud.
Și eu m-am apucat de învățat, doar că nu la vârsta de 5 ani, ci la 21. Voiam să învăț Iudaismul și intrasem direct în tractatele talmudice și îmi rupeau puterea înțelegerii mele de atunci și nu reușeam să asimilez învățătura. Eram foarte frustrată pe tema asta, până când Shirah, o prietenă dragă, mi-a spus că nu am cum să învăț așa, dar mie spune-mi că nu pot ceva că atât îmi trebuie ca să pot. Shirah era cu 1 an mai mare decât mine și cunoștea Torah și Talmudul cum știe un creștin ”Tatăl nostru” și mă enerva la culme când spunea că nu pot să învăț la fel ca ea. Tot timpul aveam un sentiment de superioritate și-mi spuneam ”cum să nu pot să învăț?! Eu am Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) în mine, am înțelepciunea lui Adonai! În mine locuiește Adevărul și Cuvântul întrupat, cum să poată să învețe mai bine cineva care nu are toate astea?” Dar Adonai a fost bun cu mine și nu s-a uitat la mândria mea ci la faptul că eu chiar voiam să învăț. M-am tot rugat să îmi arate ce fac greșit sau ce nu fac de înțelegerea mea e atât de limitată și mi-a amintit de cuvintele lui Yeshua, care spunea că dacă nu te faci asemenea unui copil, cu nici un chip nu ai să intri în Malchut HaShamayim (Împărăția cerurilor). Creștinii au dedus de aici că trebuie să fie copilăroși sau imaturi sau să se comporte ca și copilașii, dar e logic de dedus că nu la asta se referă din moment ce Pavel spune ”Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate fiţi prunci; iar la minte fiţi oameni mari.”- 1 Corinteni 14:20. Și dacă nu la un comportament copilăresc se referea Yeshua, atunci la ce?
Aseară am fost la un baby-shower pentru o prietenă și era plin de copii acolo că nah! - am fost binecuvântată doar cu prietene măritate. Am venit acasă cu decizia clară ”eu n-am să am copii și gata!” dar mi-am amintit de pasajul de mai sus. Copiii ăștia nu au învățat din scutece cum să se comporte în societate sau teoria quantumului și a relativității, ci au început cu a spune ”mama - tata” și cu a învăța să numere și să spună cuvintele la început mai greșit, iar apoi mai clar. Yeshua este Începutul, sau nașterea ta, dar trebuie să uiți tot ce ai crezut că știi până în momentul când L-ai întâlnit pe El și să te faci asemenea unui copil care învață totul de la zero, dacă nu, nu ai cum să intri în Împărăție cu înțelegerea ta. Pe mine mă sperie cineva care s-a botezat de 2 luni și el deja vorbește de doctrină și teologie, când poate îi e greu și să se relaționeze la Adonai ca și Tată. Mai întîi stai și identifică pe cine ți-a dat Viață, ca și un nou născut și apoi uită-te la El până când știi pe veci că El e Tata și chiar dacă ar sta în mijlocul a mii de tați, tu știi care e al tău, după aia stai și cugetă la doctrine. Când va veni timpul să te maturizezi, da! - rupe-ți mintea pământească și firească să pricepi lucrurile adânci ale lui Adonai și nu da dovadă de un retard spiritual mângâindu-te cu gândul că tu ești bine că ești asemenea unui copil rămânând astfel un prunc în Hristos care mereu are nevoie de atenția celorlalți. Trebuie să fii copil ca să intri în Împărăție, dar odată intrat trebuie să-ți zidești pe temelie, ori dacă ți-e destul doar să intri și să rămâi la stadiul de prunc, nu are să vină nimeni să zidească în locul tău și nici să-ți schimbe scutecele.
În Talmud, în Mishna perek 4, ben Zoma pune 4 întrebări, iar prima este ”cine este înțelept? - Cel care învață de la toți oamenii, după cum este scris ”am învățat de la toți învățătorii mei” (*- vezi notă- Tehillim/Psalmi 119:99).
Am fost binecuvântată cu mulți învățători asemenea unui copil care are profesori pentru diferite materii. Unii m-au învățat că pot să zâmbească și să dea mâna cu tine, dar cu același zâmbet pot să râdă de tine în fața altora, că pot să te mângâie cu aceeași limbă cu care te bârfesc și că vorbele lor au efect ani la rândul. Unii m-au învățat că sunt slabi și depind de tine ca să-i ridici și să-i porți, dar cumva găsesc în ei așa putere de să-ți zdrobească inima doar la o zi distanță. Unii m-au învățat că pot să găsească împlinirea în cea mai cruntă singurătate și că pot să se țină de poala hainei lui Yeshua și dacă le-ai rupe degetele unul câte unul și m-au inspirat să fiu la fel. Alții m-au învățat că Yeshua poate fi priceput și acceptat chiar dacă s-au născut cu sindromul Dawn sau cu o minte de geniu și că pot să creadă împotriva oricărei deznădejdi; de la ei am învățat că nu am nici o scuză pentru mediocritatea mea.
Am avut mulți învățători și-i mulțumesc lui Adonai pentru ei toți și-i mulțumesc pentru cei care încă mă învață sau au să mă învețe în viitor, pentru că datorită lor, eu sunt și am să fiu tot ceea ce El m-a chemat să fiu.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

* Notă: Psalmul 119:99 - traducere greșită în limba română: Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei.
ebr. : - mi kol melamedai hiskalti - de la toți învățătorii mei am învățat.

Prețuit în ochii Mei

2010-11-01T07:56:00.006+02:00

De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. - Yeshayahu/ Isaia 43:4

”Tu ești special(ă)!” - Am auzit expresia asta rostită cu atâta încredere de la amvon, de sute sau poate chiar mii de ori, că am început la un momendat să cred lucrul acesta. Dar mie nu mi-e destul să-mi spui că cerul e albastru, eu vreau să știu de ce și dacă știu de ce, atunci vreau să știu dacă doar ochii mei percep albastrul cerului într-un anume fel, sau dacă toți îl percepem la fel - nu mi-e destul să mi se spună că sunt specială, eu vreau să știu de ce? Oricât am căutat ”specialul” în mine, nu am găsit decât ”comunul” și am fost repede aruncată în categoria ”probleme cu imaginea de sine” pentru că nu reușeam să văd ce predica tot fratele cu glas mai răspicat (mă scuzați: pasiune). O vreme am tăcut ca să observ lucrurile și repede mi s-a reproșat că aș fi timidă, dar oricine mă cunoaște știe că dacă cineva nu suferă de boala asta, atunci aceea sunt eu, iar dacă mă port ca și cum aș fi eu mi se reproșează că aș vrea atenție - atât sunt de specială! Am întrebat pe alții mai cunoscători ca mine la ce se referă când spun oamenilor că sunt speciali? Că au un deget în plus față de alții? Că au un talent pe care nu-l are nimeni? Sau că sunt pur și simplu diferiți? Dacă au un deget în plus, sunt mutanți. Dacă au un talent mai special, sunt artiști și sunt mulți artiști păgâni, care mor păgâni cu tot ”specialul lor” și ajung în iad. Dacă sunt doar diferiți, atunci o firmă care face pixuri, poate să producă 10.000 de pixuri identice și fiecare e diferit de altul chiar dacă ți s-ar vinde la set, dar asta nu îl face pe nici unul special.
Când ți se spune că ești special, te fac să crezi că e ceva în structura ta ca om care e special, dar după părerea mea asta e aberant pentru că special înseamnă să te deosebești de restul lucrurilor asemănătoare prin trăsături care îți sunt proprii, dar dacă eu am puterea să mă ridic, la fel o are oricine și dacă eu am puterea să cred la fel o are oricine, că aleg să facă asta sau nu e altă mâncare de pește. Eu nu cred că cineva e special prin doar existența sa și dotările din fabricație.
Dacă revin la firma de pixuri, aceasta da, poate să producă 10.000 de pixuri identice, dar dacă unul din acele pixuri ajunge să fie cumpărat de Madona, atunci chiar dacă fiecare pix de genul ar costa 10 RON, pixul care aparține lui Madona, și-ar însuti valoarea, doar prin simplu fapt că îi aparține ei. Pixul devine special din cauza celui căruia îi aparține, nu pentru că ar fi special prin existența sa.
Eu poate că am fost făcută la fel ca jumate din planetă, dar îi aparțin Împăratului care mă prețuiește și atunci chiar dacă toți ar avea un preț stabilit, prețul meu devine inestimabil din cauza Celui căruia îi aparțin.
Pentru mine nu înseamnă nimic 1,50 m/50cm de material alb, dar pictează pe el cu albastru magen David (steaua lui David) și dintr-o dată bucata aia de material, reprezintă o țară pentru mine și tot ce eu iubesc și sunt în stare să cumpăr bucata aia de material oricât ar costa și să o prețuiesc toată viața. Poate pentru altcineva ar fi aberant, dar acela e un lucru care are preț în ochii mei și punct. Pentru Adonai eu am foat ca și bucata de material alb care avea un preț la fel ca și orice altă bucată de material alb de dimensiunea respectivă, dar s-a pus peste mine Sângele lui Yeshua și dintr-o dată pentru Adonai am devenit tot ce prețuiește El mai mult și e în stare să mă prețuiască până la capăt și să dea sume de genul ”oameni și popoare” pentru viața mea, sume pe care un cineva care nu mă prețuiește nu le-ar înțelege, dar eu am preț în ochii Lui și punct.
Faptul că eu sunt specială sau nu, nici măcar nu mă mai interesează pentru că știu că sunt prețuită la sute și mii de ori valoarea mea reală, doar pentru că port Sângele Preaiubitului lui Adonai.
Dacă eu sunt om și pot să prețuiesc lucrurile mele evreiești și toate le țin la loc de cinste și nu mi-aș permite niciodată să le pierd sau să le las să fie atinse de nimeni care nu le înțelege valoarea, cred că Adonai face la fel cu mine doar că la un nivel care mie îmi întrece imaginația.
Evreii sunt foarte atenți cu orice conține Numele Sfânt al lui Adonai și dacă scapă pe jos o carte sau tefillin-ul, imediat le ridică și le sărută și le strâng în brațe, pentru că le prețuiesc din pricina Numelui Sfânt, nu pentru că materialele din care sunt făcute sunt speciale în sine.
Dacă oamenii pot să facă asta, atunci Adonai care știe că am Sângele Sfânt peste mine și că am primit Numele lui Yeshua, Nume pe care El Îl prețuiește atât de mult că nu-i poate rezista și dă oricui cere în Numele acesta, atunci cum mă tratează El de fiecare dată când eu cad, sau plâng, sau mă frâng? Nu eu pentru că aș fi specială, ci eu pentru că îi aparțin Lui - eu pentru că am Numele Lui - eu pentru că am preț în ochii Lui și nu poate să nu mă iubească. Binecuvântați să-Ți fie ochii Melech sheli, că mă văd prețuită când Te uiți la mine!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Aproape sau Departe?

2010-10-27T08:54:00.005+02:00

„Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe?- Yirmiyahu/ Ieremia 23:23

Este un cântec de la - Delirous? - numit ”Obsession”, iar un vers din acest cântec spune ”uneori îmi pari mai departe decât luna, iar uneori îmi ești mai aproape decât pielea mea”. Nu știu dacă mi se întâmplă doar mie, dar câteodată pot să Îl simt de parcă ar fi întrupat lângă mine, iar alteori mi se pare că sunt sute de lumi între mine și El, că nu doar lumea pe care o percep mi-L acoperă să nu-L văd, că nu doar cerul de deasupra mea Îl ascunde, ci simt o distanță care nu se poate măsura cu unități de măsură omenești.
Mă uitam la un documentar despre balenele ORCA, sau balenele ucigașe, care au văzul la fel de limitat ca și liliacul și că din această cauză folosesc sunetul ca și unitate de măsură pentru a aproxima distanța. Sunetele sunt emise pe frecvențe foarte joase și pot să fie percepute pe distanțe de sute de kilometri, de alte balene. Când sunetul se ”lovește” de obiectul întâlnit, vibrează înapoi la balenă, iar aceasta poate să înțeleagă distanța dintre ea și obiectul întâlnit de sunet.
Am început să mă gândesc la versetul din Yirmiyahu 23:23 „Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe?”. Nu pentru Sine face El această afirmație. El știe că poziția Lui față de mine nu se schimbă în funcție de felul în care eu percep distanța. Dacă El afirmă că e un Dumnezeu de aproape și de departe e pentru mine, ca eu să cunosc că depărtarea mea de El e relativă și că nu înseamnă nimic. Și dacă a creat în lumea naturală un sistem de comunicare atât de complex ca și cel al balenelor Orca, atunci a creat și pentru mine un sistem de comunicare cu El care îmi permite să rup distanța dintre noi. Oricât de oarbă aș fi și nu aș mai vedea că e cu mine, știu că este o frecvență pe care sunetele ruperii inimii mele sunt auzite de El, oricât de departe sau aproape L-aș simți. Cred că urechea Lui are capacitatea să distingă în același timp sunetul vântului, sunetul unei furnici care a scăpat un bob de grâu, sunetul unuia care strigă și Îl înjură pe El, strigătul rugăciunilor fierbiți și celor călduțe, iar în același timp poate să distingă clar sunetele pe care le emite inima mea. Eram la un momentdat într-o fază în care nu-mi rosteam anumite rugăciuni cu voce tare ca să nu mă audă cel rău și să răstoarne situația, dar cred că la fel cum încă oamenii nu pot să descifreze cântecul balenelor cu cocoașă și nici măcar nu știu la ce le folosește chiar dacă aud sunetul (doar presupun că e pentru împerechere, această teorie nefiind dovedită științific), la fel și satan - poate să audă sunetele rugăciunilor mele dar nu poate să le înțeleagă. Doar Cel care a făcut inima mea, doar Cel care locuiește în mine poate să cunoască semnificația fiecărui cuvânt, fiecărei lacrimi și fiecărui sunet pe care îl produc atunci când nici eu nu știu ce e cu mine, sau când în lumea mea nu mai sunt cuvinte care să exprime trăirea mea sau ce aș vrea ca El să înțeleagă.
Cred cu toată inima mea că Adonai lasă să Îl percep eu că ar fi departe ca să înțeleg că oricât ar fi de aproape de mine - o parte din El va fi departe de mine câtă vreme trăiesc pe pământ și că oricât aș fi de departe de El, El nu are cum să fie departe de mine și înțeleg asta clar în momentul în care nu-L mai văd nicăieri și îmi emit sunetele pe frecvențe știute numai de El și aștept ecoul ca să aproximez distanța, dar sunetul se întoarce înapoi de parcă ar fi din mine și știu atunci că e mai aproape de mine decât pielea mea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Întuneric și Lumină

2010-10-22T08:49:00.004+02:00

Elohim a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
Elohim a văzut că lumina era bună; şi Elohim a despărţit lumina de întuneric.
Elohim a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. - Bereishit/ Geneza 1:3-5

Când Adonai a creat lumea noastră, lumina și întunericul deja existau doar că în lumi diferite. Nu scrie nicăieri că Adonai ar fi creat lumina și întunericul, deci se poate deduce că acestea deja existau. Adonai nu a ales să creeze această lume în lumină ci a mers în întuneric și acolo a zis ”să fie lumină!”. El nu a diminuat lumina ca să facă loc întunericului, ci a mers în întuneric să ducă lumina. Despre întuneric nu a zis că era bun, dar lumina a văzut că era bună, de aceea a despărțit-o de întuneric, tocmai pentru a nu lăsa impresia oamenilor că yin-yang (binele și răul, lumina și întunericul) se întrepătrund undeva și că sunt tot același lucru. Adonai a lăsat ziua să înceapă cu întunericul.
Unul din versetele mele preferate este din Tehillim 18 passuk 28 și spune ”Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.” În lumea mea întunericul era starea mea naturală, dar a venit Yeshua și mi s-a făcut lumină. Nu m-a teleportat pe mine în Lumină, ci a venit El: Lumina, până în întunericul meu ca să-mi fie lumină. Adonai S-a mutat pe Sine în lumea mea limitată și întunecată și acolo a început să facă toate lucrurile noi. Ieri mă gândeam că nu văd nimic, nici un rezultat la multe din eforturile mele și aproape tot din ce am investit spiritual ori s-a oprit ori a devenit un fel de nimic și în timp ce stam eu așa într-un fel de depresie, am auzit în mine ”a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Aparent nu are nici o logică și nici o legătură, dar am înțeles că Adonai e așa de smerit încât nu a făcut un show de Lumină care să mă orbească din prima secundă de Viață. El știa că am trăit în întuneric mult timp și că îmi va lua mult timp ca să mi se obișnuiască ochii să vadă Lumina, de aceea a lăsat noaptea să fie cea pe care am văzut-o prima dată după ce El a zis ”să fie Lumină!” Apoi, treptat a îndepărtat întunericul și a adus Lumina. Dacă stai într-un mediu luminat și apoi dintr-o dată se face întuneric, te cuprinde disperarea pentru că ochii nu-ți sunt obișnuiți și chiar dacă ar fi o lumânare în întunericul tău, ți s-ar părea insignificantă pentru că nu se compară cu lumina pe care ai experimentat-o înainte, dar dacă ești în întuneric, o lumânare aprinsă ți se pare un soare și apreciezi lumina oricât de mică sau mare ar fi.
Yeshua e Lumina lumii și ar fi putut să lumineze la așa intensitate încât să nu mai existe întuneric și nici măcar umbre, dar El nu S-a impus în nici un fel ci a lăsat să pară ca și cum nimic nu s-a schimbat prin faptul că a apărut. În întuneric a zis ”să fie lumină!” și a fost o noapte dar nu de dragul întunericului ci de dragul celor care locuiau în întuneric și care ar fi fost orbiți de El.
Am vorbit cu unii așa ziși ”dezamăgiți de Adonai” și cam toți au aceeași replică ”păi dacă spune că va face bine, ce e cu răul ăsta?! și dacă a spus că face lumină, ce e cu întunericul ăsta?!” ca și cum ar fi fost înșelați în crezul lor. Știu că pare de neînțeles să spui că Tu Ești Viața și să Te duci să mori, pare nefiresc să spui că Ești Atotputernic, dar tocmai ce ai fost bătut și batjocorit de niște muritori de rând și pare de neimaginat să spui că Ești Lumina și că Ești cu mine, dar eu nu văd nici la un metru în fața mea... dar cred cu toată inima mea că Viața ar fi avut efect doar dacă ar fi biruit moartea și tăria Lui ar fi fost valabilă doar dacă S-ar fi abținut să nu-i spulbere pe cei care-L chinuiau, iar Lumina Lui e valabilă doar dacă are ca scop să lumineze pe cei cu ochi de carne ca să vadă Calea, nu ca să fie orbiți de uimire. Scopul Lui nu e să ne uimească, chiar dacă rămânem uimiți, ci scopul Lui e să-L cunoaștem și atunci când luminează cu puterea unei lumânări și și atunci când ne orbește.
Probabil că nu am prea mult sens azi și nu știu dacă se înțelege ceva din ceea ce scriu, dar vreau doar rămână însemnat că Adonai mi-a luminat întunericul și că de dragul meu S-a smerit și a lăsat ca ziua să-mi înceapă cu noaptea.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Eu și cenușa mea

2010-10-20T14:51:00.004+02:00

„Dă următoarea poruncă lui Aharon şi fiilor săi şi zi: „Iată legea pentru olah (arderea de tot). Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, şi s-o verse lângă altar. Apoi să se dezbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat. Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc. - Vayikra/ Levitic 6:9-13

Olah (înălțare), era darul adus care trebuia ars înaintea lui Adonai în totalitate, o noapte întreagă, până dimineața. Erau multe jertfe pe care cineva putea să le aducă, însă olah era o jertfă specială pentru că aceasta era singura jertfă din care preotul nu beneficia deloc. Jertfa era arsă până în punctul în care tot era mistuit de foc și transformat în fum, fum care se înălța la ceruri, iar ceea ce nu se putea înălța devenea cenușă. Această cenușă era adunată de preot, doar după ce acesta îmbrăca hainele de in sfințite, apoi lua cenușa de pe altar și o turna lângă altar, apoi îmbrăca alte haine și ieșea din tabără ca să ducă cenușa într-un loc curat.

Când eu aduc o jertfă lui Adonai, s-ar putea să nu aibă la bază doar intenții sfinte, ci să mai fie impurități care o însoțesc, adică anumite așteptări sub forma ”Adonai eu îți dau asta, dar ce primesc în schimb?”, însă El nu disprețuiește darul meu, chiar dacă nu poate primi impuritățile mele și atunci îl lasă să ardă toată noaptea, să nu-mi vadă nimeni fumul în afară de El și când tot ce era curat din darul meu s-a făcut fum și s-a înălțat la El, atunci Yeshua se îmbracă în haine de in sfințite ca să vină să-mi culeagă cenușa de pe altar; adică tot ce îmi era îngreunat de fire și nu a reușit să se înalțe până la Adonai. Și măcar că ce rămâne nu e vrednic să fie prețuit, știe cât m-a costat să ard și se îmbracă în onoare ca să-mi culeagă cenușa. Se apropie de resturile mele ca și cum ar fi ceva prețios, pentru că mă prețuiește pe mine și în loc să-mi arunce cenușa la gunoi, Își ia timp să-Și schimbe hainele și să o scoată din tabără ca să o ducă într-un loc curat și nu la gunoi. El prețuiește jertfele mele... prețuiește până și cenușa care rămâne din ceea ce îi dau.
De ce trebuia strânsă cenușa de pe altar? Pentru că nimeni nu poate să aprindă focul pe cenușă. Cenușa stinge focul și nu mai poate să ardă o altă jertfă.
Singurul lucru care mă poate împiedica să ard data viitoare, e cenușa jertfei trecute. De aceea, dacă am ars odată ceva prețios pentru Adonai, nu trebuie să stau să casc ochii la cenușa care a rămas și să meditez la gândul: ”vai cât am sacrificat pentru El”, ci trebuie să Îl las să îndepărteze cenușa jertfelor trecute, ca să pot să jertfesc din nou ca și cum e prima dată când o fac, fiind perfect conștientă că Cel căruia îi aduc jertfa, mă iubește așa de mult încât și cenușa mea o adună și o prețuiește.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

...

2010-10-18T18:28:00.002+02:00

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

*Notă pentru iubitorii de comentarii ignorante: evreii se roagă b'schus Avraham, Yitzak v'Yaakov (în meritul lui Avraham, Yitzak și Yaakov) și nu se roagă acestora, nici nu îi consideră mijlocitori între ei și HaShem.

Promisiune

2010-10-13T12:17:00.005+02:00

David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. - 1 Samuel 30:6

În mod normal, când cineva primește o chemare extraordinară, ca David HaMelech, se așteaptă la lucruri extraordinare și dacă mai și citește vreo 10 cărți despre proclamat și despre cum dacă ceri orice și ai credință primești, despre o credință care mută munții și o favoare care lasă lumea mască, e normal ca să-i fie imposibil să înțeleagă ce face Adonai când în loc să ți se închine stelele, luna și soarele, te lasă să fii vândut rob și târât în Mitzrayim (Egipt), iar în loc să te pună direct pe tron lasă să fii urmărit de Saul și atacat de Amalec când ți-e lumea mai dragă și în loc să fii împărat, ești unul care trăiește ascuns și în afara legii.
Oricine a citit măcar odată Scriptura poate să-ți spună frumos că în viața asta avem parte și de încercări dar trebuie să ne păstrăm credința și sună frumos în teorie, dar ce faci când ți s-a făcut o promisiune cu mult timp în urmă, dar în loc să o vezi împlinindu-se, ai parte de exact opusul și asta durează de ani buni? De obicei începe să vină îndoiala ”oare chiar a zis Adonai?” și ajungi să Îl vezi total distorsionat, pentru că în mintea ta dacă ar fi real s-ar fi împlinit deja și te îndoiești nu doar de promisiune ci și de caracterul Celui ce a făcut promisiunea. Nu cred că Adonai lasă să meargă lucrurile în felul ăsta pentru că se joacă cu noi, ci cred că în final vrea să prețuim inima Celui care a promis mai mult decât promisiunea în sine. Dacă în mintea mea caracterul Lui se schimbă doar pentru că mă obosește așteptarea, la ce mi-ar folosi împlinirea promisiunii? Dacă am parte doar de suferință, schimbă asta cu ceva faptul că El e bun și milostiv? Și dacă mi-a promis că voi ajunge să domnesc peste Israel, schimbă cu ceva ca așa va fi doar pentru că acum sunt în țara filistenilor și tocmai ce am fost prădat de Amalec? Nu. Cred că a avea parte de împlinirea unei promisiuni are de-a face cu a cunoaște caracterul Celui care a făcut promisiunea și a ajunge până acolo încât să nici nu mai conteze nimic decât El, cu sau fără promisiune.
Nu ai cum să vezi cât îți rezistă dragostea dacă nu ți-e încercată, dacă Cel pe care Îl iubești nu te duce până în punctul în care nu mai faci diferența dacă sunetele pe care le auzi sunt șoapte sau țipete și ești atât de lovit încât și mângâierile te dor, doar ca la urmă să poți răspunde real când te întreabă: ”Mă mai iubești? Dacă las să fii lovit, mai crezi că te apăr? Dacă las să plângi, mai crezi că Eu te mângâi? Dacă las să fii atacat, mai crezi că sunt biruitor pentru tine? Dacă las să ți se ia tot, mai crezi că Eu îți port de grijă? Dacă nu-Mi mai simți mâinile, crezi că te-am lăsat? Dacă nu mai simți că te iubesc, Mă mai iubești?”

Mi-l închipui pe David căzut la pământ, cu o promisiune făcută de mult și cu multe cicatrici care stau mărturie împotriva promisiunii, înconjurat de oameni gata să-l omoare, în timp ce sute de gânduri i se lovesc de suflet și nu mai înțelege nimic. Se vede părăsit, pierdut și înșelat, dar nu întreabă ”de ce?!” și nu strigă la Adonai nervos... ci de acolo, de unde nici un om nu-l mai putea ține, și-a amintit de Adonai și s-a sprijinit pe El pentru că a înțeles că promisiunea nu înseamnă nimic dacă nu-L crede pe Cel care a promis și uită că El e neschimbat.
Dacă ești doborât de prea multă așteptare, cu prea multe neîmpliniri și lacrimi și cazi cu așa greutate că nici un om din lumea asta nu te-ar mai putea ține, sprijinește-te pe El și ridică-te. Te sprijinești doar când nu mai poți sta în picioare și dacă Adonai îngăduie să nu-ți mai stea credința în picioare și să ți se prăbușească toate teoriile pentru că nimic din ce știi nu mai funcționează, nu căuta să te ții de nimic, sprijinește-te doar de El. Scopul Lui nu e să te distrugă ci să te ducă până în punctul în care îi spui real, ca și Kefa ”Adonai Tu toate le știi și știi că Te iubesc”.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Frica de Domnul

2010-10-06T11:54:00.004+02:00

Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!- Tehillim/ Psalmi 34:9

Dacă este scris că fricoșii nu vor intra în Malchut HaElohim (Împărăția lui Elohim) (Apocalipsa 21:8) cum poate să ne ceară Adonai să ne temem de El? Dacă noi nu am primit un duh de robie ca să mai avem frică, ci unul al înfierii, atunci pot să deduc că teama și frica nu au loc în lumea lui Adonai. În pilda talanților, (Matei 25) Yeshua vorbește despre un stăpân care a dat unui slujitor 5 talanți, altuia doi și altuia unul. După o vreme s-a întors și le-a cerut socoteală pentru ceea ce le-a fost dat. Cel care avea 5 talanți a mai făcut 5, cel care avea 2 a mai făcut doi, iar cel care avea unul s-a temut de stăpânul său și și-a îngropat talantul. Cei care și-au multiplicat darul au fost lăudați pe când cel care se temuse a fost scos afară. Logica te îndeamnă să întrebi: ”dar nu era frica de Domnul începutul înțelepciunii? Nu scrie să te temi de El ca să nu duci lipsă de nimic?” Pare că Adonai S-ar contrazice, dar doar în aparență. Adonai nu ne cere ceva păcătos ca apoi să ne pedepsească pentru lucrul respectiv, iar dacă frica e ceva rău atunci cu siguranță când ne cere să ne temem de El, nu are același sens ca și o teamă oarecare.
Eu cred că frica de El e la fel ca și frica de persoana iubită. Dacă iubești pe cineva, nu vei vorbi într-un fel care să-l pună într-o lumină proastă, nu te vei îmbrăca într-un fel care să-l facă de rușine și nu vei flirta cu altcineva provocându-i gelozia, pentru că ți-e teamă ca nu cumva să rănești persoana respectivă. Teama aceasta nu e la fel ca și teama de ceva care te-a traumatizat, ci este o teamă care te îndeamnă din dragoste să faci totul pentru persoana iubită și nimic din acțiunile tale să nu întristeze omul respectiv.
Frica de Adonai nu are nici o logică dacă nu este însoțită de dragoste. În ”Shema Israel” (Ascultă Israele), înainte de toate celelalte mitzvot (porunci) este o condiție care trebuie să o îndeplinești ca să poți să asculți restul: ”Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” (Devarim/ Deuteronom 6:5). Adonai știe că dacă nu iubești pe cineva nu poți să faci nimic din ce îți cere pentru că pur și simplu nu-ți pasă. Dar dacă iubești pe cineva, chiar dacă ți-ar cere lucruri care ar părea nebunie pentru restul și chiar dacă ar veni lumea să-ți spună ”cum poți să suporți așa ceva? eu niciodată n-aș face așa ceva pentru nimeni” tu le faci pentru că ești motivat(ă) de dragoste.
Dacă eu știu că Adonai nu acceptă ca eu să mint sau să ucid sau să mănânc necurat (pentru binele meu) atunci nu mă costă nimic să fac ceea ce îmi cere pentru că Îl iubesc. Dacă nu L-aș iubi aș vedea cererile Lui ca poruncă peste poruncă și învățătură peste învățătură, dar niciodată nu m-ar motiva să le țin pentru că dragostea mea ar fi una superficială în care eu caut doar ceea ce îmi aduce mie un avantaj, cum să mă simt eu cât mai bine și totul este de fapt despre mine și cum mă iubește El pe mine. Dar dacă relația mea cu El, Îl are în centru pe El, caut să fac lucrurile pe care El le vrea fără să mă mai afecteze în vre-un fel dacă mi se răspunde sau nu, pentru că știu că Cel pe care Îl iubesc simte la fel.
Chiar dacă sună absurd, eu cred cu toată inima mea că aceeași teamă pe care eu o am ca nu cumva să fac ceva care L-ar întrista, o are și Adonai în ce mă privește pe mine. Teama pe care El mi-o cere este o teamă sfântă pe care și El o are, dacă nu, niciodată nu mi-ar cere să mă tem de El. Dragostea mea pentru El e împărtășită la un nivel la care inima mea și mintea mea s-ar rupe dacă ar încerca să le priceapă. Adonai mă iubește într-un fel în care nu sunt în stare să înțeleg, iar dacă face lucruri pe care eu nu le accept și mă dor e doar pentru că are în vedere un bine suprem pentru mine, un bine care să mă țină lângă El din dragoste, fără nici un alt interes.
Te iubesc din inimă, Adonai, tăria mea, de aceea nu mi-e greu să vin după Tine și știu că mă iubești destul încât Te-ai lăsat în mâinile oamenilor să mori pentru mine și apoi pentru ca să mă ai cu Tine pe veci, ai biruit moartea și ai înviat de dragul meu. Mulțumesc Yeshua.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Dublă personalitate

2010-09-29T12:23:00.003+02:00

Asistam la o scenă, în care o persoană pe care o admir mult, reacționase într-un fel mai lumesc și pe urmă a venit și mi-a zis ”îmi pare așa de rău că a trebuit să mă vezi în halul ăsta; nici nu știu cum am putut să reacționez așa”. Omul în cauză are un caracter destul de calculat, atât pe plan spiritual cât și natural, iar reacțiile de genul nu-l definesc deloc. Chiar dacă nu a continuat să vorbească, am înțeles că se temea ca nu cumva să cred că așa este de obicei și că în rest se preface.
Cum aș putea vreodată să cred așa ceva, când știu prea bine că în mine sunt două persoane total diferite, care se luptă mereu și când ajunge să câștige firea mea, reacționez ca una care nu Îl are ca Împărat pe Adonai. E ca și cum aș avea o dublă personalitate - o parte din mine e Cristina și o parte din mine e Bat Melech.
Cristina e ciudată chiar dacă râde mereu. Se teme de întuneric, se teme de înălțime și de șerpi. Se ceartă când ți-e lumea mai dragă și mereu vrea să aibă dreptate. Vrea să facă doar ce-i place și de cele mai multe ori ceea ce-i place nu are nici o legătură cu Adonai. Își astupă urechile când aude ceva ce nu-i place și detestă învățătura. Vorbește când ar trebui să tacă și fuge când ar trebui să stea pe loc și să confrunte lucrurile. Versiunea ei de bine e un rău mai puțin negativ și nu vede Calea nici cu ochii deschiși. Visează doar la o dragoste firească și e mereu nemulțumită. E în stare să vadă doar paiul din ochiul celuilalt și se bazează doar pe emoții când își face alegerile, dar e mereu dezamăgită când vede că emoțiile ei sunt la fel de nestatornice ca ea.
Bat Melech e opusul. Ea e fiica Împăratului și înțelege că are sânge nobil, de aceea nu se poartă ca restul lumii. Ea nu se teme de întuneric pentru că Adonai îi e Lumina; nu se teme de înălțimi pentru că e fiica Celui Prea Înalt și pășește peste șerpi cu încredere fără să o intereseze că lui Cristina îi e frică. Ea tace chiar și când știe răspunsul pentru că înțelege că nu participă la ”știi și câștigi”. Caută voia lui Adonai chiar dacă o doare pe Cristina. Nu-și astupă urechea când o strigă Adonai și nu-și întoarce inima de la învățătură. Niciodată nu fuge de luptă și confruntă lucrurile oricât de umilitor ar fi pentru Cristina. Are ca unitate de măsură doar binele stabilit de Adonai și nici un rău mai puțin negativ nu o interesează. Când visează vede doar penele care o acoperă și aripile Celui Sfânt care o ascund în timp ce privește spre Yerushalayim. Îi închide ochii lui Cristina, ca să vadă clar Calea. Îl vede pe Adonai ascuns în toți care sunt ai Lui și tot ce vrea și tot ce este are legătură doar cu El.

Amândouă, atât Cristina, cât și Bat Melech, sunt parte din mine și nu aș vrea niciodată ca cineva să se uite la Cristina și să uite că există și Bat Melech, nici să se uite la Bat Melech și să uite că există și Cristina. Dacă sunt spirituală, sunt și firească. În mine e mereu o luptă și dacă se vede mai mult partea mea firească, nu înseamnă că mă prefac că sunt Bat Melech, înseamnă doar că firea mea a câștigat o bătălie.
Dacă ne uităm la oameni prin prisma unei singure bătălii și nu avem în vedere tot războiul lor, atunci e doar o părere incorectă și incompletă, a unuia care din fire judecă incorect. De aceea e bine să nu lași o situație să descalifice un om în ochii tăi, dacă nu știi sigur că reacția lui e un stil de viață sau doar o luptă pierdută în fața firii. E bine să nu rămâi șocat, cu vorbe de genul ”de la el nu m-am așteptat” , când vezi vre-un ”Pavel” că strigă la femeia de la magazin că nu i-a dat restul bine. Înțelege că omul rămâne tot ”Pavel”, chiar dacă l-a biruit firea pe moment.
Dacă vrem să primim har când avem reacții ce nu ne definesc, atunci e bine să dăm har și la alții și să înțelegem că nici pe ei nu îi definește o situație care o pierd de sub control.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

La Niniveh

2010-09-27T10:26:00.004+02:00

Cuvântul lui Adonai a vorbit lui Yonah, fiul lui Amitai, astfel: „Scoală-te, du-te la Niniveh, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Şi Yonah s-a sculat să fugă la Tarshish, departe de Faţa lui Adonai. S-a pogorât la Yafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tarshish. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tarshish, departe de Faţa lui Adonai. - Yonah/ Iona 1:1-3

Am fost întrebată odată dacă evreii cred că pot să fugă undeva unde să nu-i găsească Adonai, de Yonah a ajuns să facă asta. Răspunsul e ”nu” binențeles. Dacă cineva înțelege sensul cuvintelor ”Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?” (Ps. 139:7) - atunci evreii sunt aceia. Era Yonah un om neobișnuit de rău, încât măcar că era profetul lui Adonai și cunoștea frica de El, a ales numa-n ciudă să facă împotriva voii lui Adonai? Nicidecum.
Yonah era evreu și Îl urma pe Dumnezeul lui Avraham, Yitzak și Yaakov. Niniveh era capitala Imperiului Asirian, Imperiu care a atacat Israelul în nenumărate rânduri, umilindu-l, robindu-l și chiar a încercat exterminarea poporului evreu.
Când Adonai i-a cerut lui Yonah să meargă la Niniveh și să le ceară să se pocăiască pentru a beneficia de milă din partea lui Adonai, Yonah nu a fugit pentru că i-ar fi fost teamă de asirieni, ci i-a fost teamă că Adonai chiar le va ierta păcatul și va avea milă de ei.
Yonah își iubea poporul și a fost nevoit să asiste crime, copii uciși fără milă, femei violate, tineri duși în robie și averi confiscate, toate acestea fiind atrocități comise de asirieni. Ca să se înțeleagă, e ca și cum un iobag român, care a suferit toată viața din cauza ocupației otomane, să fie trimis de Adonai la Istambul ca să le vestească pocăința și apoi să-i vadă că primesc milă din partea Lui.
Ceea ce i-a cerut Adonai lui Yonah, nu a cerut nici unui alt profet: să meargă la cei care erau responsabili pentru toată suferința lui și să le spună că pot să fie iertați de Adonai când el nu-i putea ierta. I se părea nedrept. Sigur Yonah se gândea ”dacă vrei să fii bun și îndurător HaShem, de ce nu faci asta față de Israel care suferă din pricina asirienilor? Cum de Te-ai gândit să Te înduri de cei care nu suferă? Nu e corect!” Așa că Yonah s-a mâniat pe Adonai și a vrut să plece departe de Fața Lui. El știa că HaShem nu stă în mijlocul celor nelegiuiți, așa că Yonah a mers și s-a îmbarcat pe o corabie plină cu închinători la idoli, ca lui Adonai să-i fie greață și să se uite în direcția lui.
E ușor să faci voia lui Adonai când voia Lui nu se îndreaptă împotriva a tot ceea ce iubești. Pavel spunea că de dragul rudelor lui ar fi aproape gata să fie anatema, adică despărțit de HaMashiach. Yonah ar fi preferat să fie el unul singur despărțit pe veci de Adonai decât să le facă rău evreilor și să fie bun față de dușmanii lor.
Într-un final, din cauza strâmtorării, Yonah acceptă să meargă la Niniveh, doar cu gândul că sigur și după ce vor auzi cuvântul lui, nu se vor întorace din răutatea lor și Adonai îi va nimici. Yonah a așteptat 40 de zile, doar să vadă cum vor fi ninivenii șterși de pe fața pământului și astfel să se simtă răzbunat. Dar din păcate pentru Yonah, ninivenii s-au pocăit și Adonai i-a iertat. Asta a pus capac la toată răbdarea profetului și acesta a strigat ”Adonai, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tarshish. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău! Acum, Adonai, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”
Yonah simțea că Adonai e nedrept și că mai bine ar ajuta pe cei ce fac răul decât pe ai Lui ... Dar povestea asta nu e despre niniveni, care deși s-au pocăit pe moment și au fost iertați, au fost nimiciți nu după mulți ani. Povestea asta este despre un evreu pe nume Yonah, pe care Adonai l-a iubit până acolo încât a vrut să-l învețe practic ce înseamnă mila Lui și ce înseamnă să se țină Adonai de tine cu dinții.
După ce au fost cruțați ninivenii, Adonai nu le mai spune nimic, ci se întoarce la Yonah care nu mai putea de durere că Adonai nu S-a putut abține să fie îndurător și-i spune „Bine faci tu de te mânii?”. Nu îi spune, ”Yonah, te-am pus Eu să fii sfătuitorul Meu? Dacă Eu vreau un lucru, îl fac. Fă bine și nu te mânia că nu e locul tău!” - ci vorbește cu el ca și cu un om rănit peste măsură, căruia îi e dat să vadă mila lui Adonai față de cei care n-au avut nici un pic de milă pentru poporul lui. Yonah iese supărat din cetate și Adonai merge tăcut după el și ca să îi potolească mânia a făcut să crească un curcubete ca să îi țină umbră lui Yonah. Yonah s-a bucurat mult... dar Adonai a adus un vierme care a înțepat curcubetele, iar acesta s-a uscat. Sleit de puteri, bătut în cap de soare și mâniat peste măsură, Yonah strigă către Adonai că vrea să moară. Adonai nu i-a spus ”știi ce?! M-am săturat de fițele tale, wish granted! Mori!” ci îl întreabă „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” Și Yonah răspunde supărat: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” Atunci şi Adonai a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Niniveh, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!’

Mi-e drag Yonah pentru că reprezintă de multe ori lupta mea lăuntrică, între tot ce cunosc despre Adonai, tot ce iubesc și tot ce îmi cere din cauză că îi e milă de oameni. Am trecut recent printr-o fază gen ”Yonah”, dar știu că dacă M-a pus să aleg între ce iubesc și a face voia Lui, nu a fost pentru că voia să mă rănească, ci pentru că voia să înțeleg eu că nu e nimeni scufundat prea adânc în păcat, pe care mâna Lui să nu-l poată apuca. Am înțeles că și dacă aș fugi în întuneric, să mă acopere ca să nu mă mai găsească Lumina și apoi n-aș mai vedea să mă întorc, întunericul meu nu e prea întunecos pentru El și tot vine să-mi lumineze calea. Am înțeles că îndărătnicia mea mea nu e prea mult pentru El și că mânia mea nu e ceva ce nu poate să ducă.
Mi-am amintit de Yonah azi, pentru că m-am oprit să fug și pentru că nu mai pot să vină Adonai în urma mea tot întrebându-mă „Bine faci tu de te mânii?” Nu e ușor să alegi între a face voia Lui și a apăra ceea ce iubești, pentru că orice ai alege va răni pe cineva... dar cum să-L mai rănesc pe Cel care S-a lăsat rănit pentru mine, care n-a considerat că e prea josnic pentru un Împărat să se aplece în mizeria mea și să mă ridice?
Yonah a ales să facă voia lui Adonai... așa mânios cum era. Așa imperfect și demn de condamnat, laș în ochii multora și imatur în ochii altora, dar Adonai a cunoscut inima lui Yonah, de aceea l-a urmat afară din cetate, de aceea voia să îl facă să înțeleagă că suferă pentru cei pierduți. Când Yonah a înțeles că Adonai suferă, că Cel pentru care ar face totul, pentru care a mers până la niniveni nu mai poate de milă pentru ei, a tăcut.
Dacă Yonah n-ar fi avut inima curată înaintea lui Adonai, ar fi fost omorât la fel cum au mai murit și alții care s-au împotrivit voii Lui, dar omul ăsta era așa de sincer înaintea lui Adonai și a înțeles natura lui Adonai așa de bine, încât știa că poate să ierte până și un asirian.
Oamenii ca Yonah nu cunosc jumătăți de măsură, de aceea Adonai nu le cere jertfe gen ”laudă și închinare”, sau ”poezii” sau ”prezența la Biserică”, ci le cere lucruri care uneori îi face să prefere moartea, așa că și dacă ai să îi vezi că se urcă pe corabie să fugă de Fața lui Adonai, sau că tocmai ce i-a înghițit un pește sau că au leșinat că li s-a uscat curcubetele, fii bun și taci și nu-ți da cu părerea în legătură cu circumstanțele lor, pentru că nu știi ce preț a cerut Adonai de la ei.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

De departe

2010-09-21T08:18:00.005+02:00

„Domnul mi Se arată de departe: ,Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! - Yirmiyahu/ Ieremia 31:3

Chiar dacă aș ajunge atât de departe încât mi-ar fi frica mai înaltă ca munții și nu aș mai putea să-L văd pe Adonai, știu că S-ar înălța peste ceruri, mai presus de frica mea, să înțeleg că El e Cel Prea Înalt.
Dacă mi s-ar întări lutul până acolo că mi-aș pierde orice nădejde că se mai poate face ceva cu mine, știu că ar găsi cu cale să mă ude și să mă lucreze din nou, doar să înțeleg că El e Olarul.
Chiar dacă ar fi să fiu biruită de gândul că m-a dat în mâinile vrăjmașului și m-aș simți risipită în mii de bucățele, până la cele mai îndepărtate margini ale pământului, chiar și acolo ar veni după mine Adonai, să mă culeagă.
Chiar dacă aș ajunge să rămân mută în fața porții Lui și n-aș mai găsi în mine nici măcar puterea să-mi ridic mâna și să bat, știu că S-ar deschide pe Sine de dragul meu, doar să înțeleg că El e Ușa și că n-are nevoie de bătaia mea ca să mă iubească.
Dacă aș ajunge să nu-L mai văd când L-aș privi și să nu-L mai ascult când L-aș auzi, chiar dacă aș uita și cine sunt și ce îmi este El, chiar și acolo mi S-ar arăta Adonai... până acolo S-ar duce să mă vadă pentru că i-ar fi dor de făptura mâinilor Lui.
Chiar dacă aș ajunge atât de departe încât acum nici nu pot concepe, știu că m-ar găsi și mi S-ar arăta nu ca să mă mustre, nu să mă întrebe ”dar tu cum ai ajuns aici?”, nu ca să Își rupă Legământul, ci doar ca să îmi spună că distanța nu înseamnă nimic și că depărtarea nu Îl afectează pe El deloc și nici dragostea Lui. Nu vorbesc de depărtare ca și un stil de viață, dar dacă s-ar întâmpla să ajung atât de departe încât să văd că totul e pierdut, atunci știu că până și acolo mi Se va arăta Adonai ca să înțeleg că încă n-am văzut nimic.
Astea sunt lucruri valabile pentru oricine a fost răscumpărat de Sângele lui Yeshua, așa că dacă ai ajuns atât de departe de El încât ți-ai pierdut orice speranță că se mai poate întâmpla ceva bun și nu mai găsești în tine nici măcar un strop de credință, stai liniștit. Adonai nu ți se arată de departe ca să-ți spună ”mai speră!”, sau ”mai crede!” El știe că nu mai poți și că tot ce ai nevoie să știi e că te iubește cu o iubire veșnică, cu o iubire care nu depinde de tine sau de depărtarea ta, cu o iubire care nu se sfârșește când nu i se mai răspunde, cu o iubire care nu renunță nici măcar când tu renunți. Ești iubit cu o iubire care nu e condiționată de nimic și nu e limitată de nimic. Adonai te iubește pentru că El e Dragoste și ar fi împotriva naturii Lui să nu te iubească.
”Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” - 1 Corinteni 13:4-7
Din dragoste El a acoperit totul, a crezut totul, a nădăjduit totul și a suferit totul. De departe, de pe cruce, m-a văzut și te-a văzut și a știut cât de departe putem ajunge, dar cu toate astea nu Și-a zis ”pentru ce să sufăr, oricum are să se depărteze de Mine...nu merită!” - ci a nădăjduit totul și de acolo, din cel mai depărtat loc posibil a strigat ”Te iubesc cu o iubire veșnică!”

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

De dragostea Tzionului

2010-09-14T13:21:00.005+02:00

Cu mâini tremurânde Te-ating,
Să prind Lumină când toate mi se sting.
Cuprind inima Ta în mine,
Când inima mea abia se mai ține...

Îngrop în mine cuvinte ce mi-ai scris
Și-aștept să-Ți vină îngerii și să mă poarte-n vis,
Până în Țara de unde mi-ai luat pământul,
Până la Kotel (Zidul plângerii), de-acolo să-Ți cânt cântul.

Cum să-Ți cânt Adonai dintr-un pământ străin?
Cântările Tzionului cum să-Ți închin?
Îmi atârn arfa în sălciile unui ținut pustiu,
Și îmi astup urechile: de Bavel (Babilon) nu mai vreau să știu!

Dacă te voi putea uita Yerushalayim,
Să îmi ajungă toate visele în țințirim!
De nu vei fi tu culmea bucuriei mele,
S-ajung să-mi uit până și vorbele!

De dragostea Tzionului nu voi tăcea,
Din dragoste pentru Yerushalayim nu voi înceta,
Până nu se va arăta mântuirea lui
Și până când Yeshua nu va fi în el ca lumina soarelui...

Tzionul îl visez cum visează cineva pe cel ce-i e iubit,
Tzionul îl doresc cum dorește un lepădat să fie primit,
Tzionul îl plâng cum își plânge o mamă singurul născut,
Pentru Tzion caut, pentru Tzion apăr, pentru Tzion lupt.

Întoarce-Te Yeshua, șezi pe tronul lui Israel înălțat,
Întoarce-Te în Tzion să fii cu încredere lăudat,
Să știe toți că Tu-l iubești cu o iubire veșnică,
Că Tu ești Cel care l-ai doborât și Tu ești Cel care-l ridică!

Atunci n-am să mai îndind mâinile tremurând
Ci-am să Te apuc și-n brațe-am să Te strâng,
N-am să mai zbor în vise să caut Tzionul,
Ci-am să mă-ntorc în Eretz, unde mi-e Domnul!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Să-Ți dau nimicul meu, Adonai?

2010-09-13T07:32:00.006+02:00

Yeshua şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Yeshua a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” - Marcu 12:41-44

Când ți se dau toate circumstanțele necesare pentru a fi împlinit și chiar ești, când Adonai rânduiește vremuri pentru tine ca să ai de toate din belșug și nu mă refer doar la avuții, când ai siguranța zilei de mâine și sprijinul unei familii, când ești iubit și apreciat, e absolut normal să îi dai mult lui Adonai. E ușor când ești bogat din punct de vedere sufletesc și spiritual să dai mult pentru Adonai și asta e bine.
Dar dacă ai rămas văduv(ă) de visuri și de speranțe, dacă Adonai te duce până în punctul în care pierzi tot și doar pierderea te mai definește și dacă sărăcești din toate punctele de vedere, nu-ți mai vine să te duci la Templu cu gologanul tău și să-l pui înaintea lui Adonai peste toate milioanele altora. Când unii ajung în starea asta au o atitudine de genul ”eu nu am nimic să-i dau lui Adonai”. Alții, mai frustrați pe circumstanțele în care se găsesc, spun ”să dea cei care au!”. Alții, împinși de mândrie spun ”am să aștept până când am să am din belșug și atunci am să mă duc să-i dau lui Adonai, ce poate să facă El acum cu gologanul meu?”.
Dacă Adonai ar fi impresionat de numere, ar fi mers să aleagă un popor mai numeros decât Israel și dacă era impresionat de cantitate, ar fi primit sutele de jertfe pe care i le-a adus Împăratul Saul, după ce a fost lepădat dinaintea lui Adonai.
Nu e nimic deosebit la un multi-miliardar care dă un miliard pentru Adonai. Nu e nimic deosebit la unul care a fost binecuvântat cu sprijin din partea celor dragi să dea sprijin la alții. Nu e nimic deosebit la unul care este iubit să iubească pe alții. Nu e nimic deosebit la unul care a fost mângâiat să mângâie pe alții. Dar e cu totul neobișnuit să îți cauți prin toată casa toate monezile pe care le mai ai ca să ai ce să-i dai lui Adonai și când le strângi pe toate vezi că încă nu alcătuiesc 1 leu. E neobișnuit când toți din jurul tău te dărâmă, tu să sprijinești pe alții să nu cadă. E neobișnuit când nu știi ce înseamnă să fii iubit, să culegi din tine tot ce mai ai bun și să iubești pe alții. E neobișnuit când singura mângâiere de care ai parte e cea pe care ți-o dai singur, dar tu te duci și încurajezi pe cineva.
Dacă Adonai a îngăduit să te lase până în punctul în care ți-au murit toate și ai rămas fără nimic, nu lăsa sărăcia ta să te împiedice să-i dai lui Adonai ce ți-a mai rămas. Dacă te-a amuțit felul în care te-a lovit o anumită circumstanță, trebuie să cauți în tine printre ce ți-a mai rămas, măcar puterea să spui ”Adonai, nu mai știu nici cum să-mi rog rugăciunile, dar știu că Tu ești în control, fii lăudat!” Nu trebuie să aștepți până când ai să ai circumstanțele potrivite ca să-L lauzi și până atunci să vegetezi în depresie. Dacă doar lacrimi ți-au mai rămas, atunci alegeți-le pe cele mai bune și dă-le lui Adonai, dar nu sta până când ai să râzi ca să-i dai Lui ceea ce merită. Nu trebuie să mergi să te împrumuți ca să-I dai lui Adonai ceva, dă-i din ceea ce ai acum. Și dacă te minte cel rău că Adonai nu vede, amintește-ți că Yeshua stătea în fața visteriei Templului și vedea cât punea fiecare. Yeshua ”este credincios ca Fiu, peste casa lui Adonai” (Evrei 3:6) și El contabilizează fiecare gologan și știe cât a costat pe fiecare să meargă până la Templu, să înfrunte privirile celor ce se mai uitau ca Yeshua la cât pune fiecare și cu toată disperarea să-și arunce gologanul peste averile altora.
Astea nu-s doar vorbe pe care m-am trezit să le spun ca să mai scriu ceva pe blog, asta e ceea ce am învățat după multe julituri, lacrimi și pierderi și în final tot ce pot să spun e că Adonai e vrednic să primească tot pentru că El a dat tot. Eu nu dau în comparație cu nimeni. Eu dau pentru că Adonai merită să-i dau tot ce am.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

De anul nou

2010-09-09T15:35:00.003+03:00

Adonai, e un an nou... scrie în cartea Ta înnoire pentru mine. Tu ești Cel care faci toate lucrurile noi, de aceea îți cer: înnoiește-mă!
Înnoiește-mi mintea să nu mi se mai oprească de câte ori ajung să nu Te mai înțeleg. Înnoiește-mi inima să poată iubi fără să aștepte să fie iubită. Înnoiește-mi duhul să poată să mi se înalțe până la Tronul Tău de fiecare dată când ajung să zac în gropi prea adânci. Înnoiește-mi înțelegerea că tot ce faci e spre binele meu chiar dacă uneori mă doare. Înnoiește-mi puterea să pot să lupt dar nu în zadar și să pot să fac pace chiar și atunci când tot din mine cere război. Înnoiește-mi visele să nu le mai cred moarte ori pierdute și dă-mi tăria să le mai pot visa. Înnoiește-mi credința să pot să Te cred mai presus de îndoielile mele. Înnoiește-mi ochii să poată să Te vadă în toți în care locuiești. Înnoiește-Ți Legământul făcut cu mine Adonai și poruncește ca anul acesta să fie anul în care ochii mei vor vedea bunătatea ta și promisiunile Tale împlinite.

Fiica Ta, Împărate הבת שלך המלך שלי
Cristina כריסטינה

Shana Tova!

2010-09-08T14:40:00.002+03:00

Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul shofarului, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne! - Tehillim/ Psalmi 89:15

Shana tova u'metuka le'kulam! שנה טובה ומתוקה לכולם

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Caută, bate și cere

2010-09-07T15:30:00.006+03:00

Ca să poți afirma că Îl cunoști pe Adonai implică o căutare până când ai impresia că nu ți-e dat să găsești, implică a bate la ușa cerurilor până acolo că începi să te îndoiești că e cineva acasă și implică a cere până când îți epuizezi cuvintele, gemetele, gesturile, lacrimile și tot ce ești. Poți să spui că Îl cunoști pe Adonai doar după ce în urma căutării disperate ai găsit, când ai bătut la uși până ți-au rămas semne pe mâini, ți s-a deschis și când ai cerut până când te-ai sfârșit, ai primit înțelegerea că El Este.
Doar a crede în El nu presupune a-L cunoaște. Ca să fii mântuit e destul să crezi. Yeshua spunea că ”Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). El caută, El găsește și El mântuiește. E destul doar să crezi.
Mă gândeam la ce înseamnă să fii mântuit sau salvat și mi-a venit în minte unul care e gata să se înece, dar vede un vapor de unde i se aruncă un colac de salvare. Omul nu trebuie să caute colacul, e destul să-l accepte și să se prindă de el, apoi este scos din apă și pus la bordul vaporului. Acesta are acum statutul de SALVAT și poate să fie dus în siguranță până la destinație, rămânând doar unul salvat din ape. Doar faptul că e la bordul vasului nu înseamnă că îl și cunoaște pe căpitan sau că face parte din echipaj. Poate să meargă până la destinație și să nu știe nimic despre căpitan decât ceea ce aude de la marinari. Dar dacă vrea să-l cunoască pe căpitan trebuie să meargă și să-l caute. Când îl găsește trebuie să petreacă timp cu el ca să-l cunoască și atunci când ajunge să-l cunoască nu poate să nu fie inspirat să devină unul din membrii echipajului.
Nu mi-e destul să fiu mântuită. Nu mi-e destul să stau să mă uit la marinari cum lucrează pe vas. Nu mi-e destul să mă uit la apele din care am fost scoasă și să mă simt norocoasă că acum sunt pe vapor. Nu mi-e destul să-i aud pe marinari cum vorbesc despre Căpitan. Nu mi-e destul să citesc cărți scrise despre El, nu mi-e destul să aud predici despre El, nu mi-e destul să știu că ajung la destinație. Vreau să fac voia Căpitanului nu doar să implinesc regulile de la bordul navei, dar ca să fac voia Lui trebuie să-I cunosc inima, iar asta nu se poate decât dacă Îl caut ca și cum nimic altceva nu e vrednic de găsit decât El, bat la uși pentru El și-L cerșesc ca una care n-are nimic dacă nu-L are pe El.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Leii nu uită

2010-09-06T14:45:00.004+03:00

De câteva zile am văzut un video care m-a impresionat. Este vorba despre doi tineri care au crescut un leu până când nu au mai putut să-l țină în apartament și pe urmă au decis să-l ducă înapoi în Africa și să-l elibereze în sălbăticie. Numele leului era Christian și era foarte atașat de cei doi tineri, dar odată ce a fost reintegrat în mediul său natural acesta s-a atașat de animale, aparent uitând de cei doi. După un an stăpânii leului s-au întors în Africa dorind să vadă dacă Christian își mai aduce aminte de ei, dar au fost descurajați spunându-li-se că acest lucru este puțin probabil, totuși au fost duși la locul unde era leul și spre surprinderea tuturor, leul nu-i uitase.

Imaginile astea m-au făcut să înțeleg un pic mai bine de ce Yeshua este numit Leul din seminția lui Yehudah. Leii nu uită. Chiar dacă pentru o vreme harul de a crede a fost dat la goyim, asta nu înseamnă că Yeshua Și-a uitat poporul și seminția.
Dacă reîntâlnirea dintre un animal și stăpânii lui e atât de emoționantă, atunci nu pot să-mi imaginez cum va fi când Leul din seminția lui Yehudah se va întoarce la yehudim (evrei) ...
בוא האריה של שבט יהודה vino Leul din seminția lui Yehudah!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Nu pot

2010-09-04T14:32:00.004+03:00

”.....când sunt slab, atunci sunt tare.” - 2 Corinteni 12:10

Cred că am folosit fraza ”nu mai pot” de mai multe ori decât sunt în stare să număr. Uneori era doar o scuză ca să scap de anumite circumstanțe sau să victimizez aiurea, dar au fost multe dăți când era atât de real încât nu puteam să simt nimic altceva decât propria mea neputință. Tot am ascultat de alții cu mai mulți ani de credință la activ care îmi spuneau că atunci când nu mai poți Adonai se oprește sau că atunci când pare totul pierdut vine finalul fericit. Astăzi pot să spun că nu e întotdeauna adevărat.
Dacă Adonai s-ar baza pe puterea mea, atunci s-ar opri de fiecare dată când eu nu mai pot, dar pentru că se bazează pe puterea Lui și știe ce poate să facă El, nu e impresionat când eu nu mai pot. Când El lucrează cu mine nu se bazează pe ”calitățile mele extraordinare” ci se sprijinește pe El Însuși.
Eu pot să ajung până aproape de foc și mă opresc pentru că știu că nu pot să merg mai departe că mă ard și când spun că nu pot merge mai departe nu e dramatizare, nu e minciună, e un fapt real. Nu pot. Dar Adonai vine și spune ”știu că nu poți, dar dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde - Eu sunt cu tine”. Fie că vreau sau nu vreau, fie că eu cred sau nu, am să trec prin foc și culmea: rezist.
Eu pot să merg până în fața mării care se lovește de stânci dar mă opresc pentru că nu am cum să înot în așa ape, iar când spun că nu pot, e un fapt real. Dar dacă Adonai mă trimite prin ape nu se bizuie pe ce pot eu, de aceea El spune ”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca”. Eu pot să sper doar până la mormânt, dar când El îmi cere să cred nu se bazează pe credința mea ci pe faptul că El e Viața. Eu nu pot să zbor și El știe, dar asta nu-L împiedică să-mi dea drumul în gol, pentru că știe că El a poruncit îngerilor Lui să mă ducă pe palme. Eu nu am cum să mă lupt cu cineva mai tare decât mine și când îmi cere să lupt nu se bizuie pe capacitățile mele de luptător, ci se bizuie pe faptul că El a biruit totul. El vede că nu pot să-L ating, de aceea coboară cerurile și se coboară pe Sine ca nu cumva să uit că mă iubește. El vede că nu pot să mă apăr de aceea se face scut pentru mine. Pe puterea mea se bizuie Adonai? Se oprește când îi spun eu că nu mai pot? Nici vorbă! Și dacă nu se oprește atunci vrea să mă distrugă? Nicidecum! Vrea doar să înțeleg că a fost o vreme când eram goală, dar am crezut în Yeshua și mi s-a dat o haină a neprihănirii. Nu mi s-a dat o uniformă, nu mi s-a dat o haină curată, mi s-a dat haina Împăratului. Câtă vreme port haina asta sunt rezistentă la foc, la apă, la frică, la frig, la dezamăgiri, la lacrimi, la război și chiar și la moarte. Puterea mea nu a crescut pentru că port haina, dar puterea Lui se vede în slăbiciunea mea datorită Celui care S-a dezbrăcat pe Sine de slavă, ca să pot totul în HaMashiach care mă întărește!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Cel ce se laudă

2010-09-01T17:23:00.004+03:00

„Aşa vorbeşte Domnul: ,Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” - Yirmiyahu/ Ieremia 9:23-24

Dacă aș avea destulă înțelepciune încât să cunosc toate tainele și toată știința dar aș începe să mă îndoiesc că Adonai Este, la ce mi-ar folosi să cunosc? La ce m-ar ajuta să cunosc viteza sunetului dacă nu aș înțelege că nimicul a auzit sunetul glasului lui Adonai și a luat ființă? La ce m-ar ajuta să cunosc că lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișniută, dacă nu aș știi că Adonai este Lumina care luminează întunericul meu? La ce mi-ar folosi să cunosc masa totală a pământului dacă în final nu aș pricepe că Adonai îl ține în palma Lui? La ce m-ar ajuta să știu că doar în galaxia noastră există mai mult de 200 de miliarde de stele, dacă nu aș știi că Adonai le cunoaște pe fiecare pe nume? La ce m-ar ajuta să am toată bogăția dacă nu aș înțelege că nu înseamnă nimic în sistemul de valori a lui Adonai? La ce m-ar ajuta să fiu tare dacă nu aș înțelege că în slăbiciune puterea Lui este făcută desăvârșită? La ce m-ar ajuta să mă lupt, dacă nu aș știi că El e biruitor? La ce m-ar ajuta să respir dacă nu aș cunoaște suflarea Lui? La ce mi-ar folosi să cunosc toată anatomia omului dacă nu aș vedea că e făcut după chipul lui Adonai? La ce mi-ar folosi liniștea dacă nu L-aș găsi în ea? La ce mi-ar folosi să iubesc dacă nu aș știi că Dragostea a murit și a înviat de dragul meu? La ce mi-ar folosi să exist, dacă în final nu aș înțelege că El este?
Să mă laud cu înțelepciunea mea? Sunt miliarde de lucruri din lumea văzută pe care nu le cunosc, darmite din lumea nevăzută, dar Îl cunosc pe Cel care le-a făcut. Nu cunosc nimic important pe plan științific, dar știu că Adonai este Cel care face milă, judecată și dreptate pe pământ. Restul științei e doar dezvoltarea acestei idei.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Singur

2010-08-31T16:06:00.002+03:00

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte căci mă umplusei de mânie. - Yirmiyahu/ Ieremia 15:16-17

Este o izolare pe care ți-o induci singur și este un fel de izolare pe care o provoacă Adonai. Cu prima nu sunt de acord, iar a doua nu am altă șansă decât să o accept. Te-ai gândi ce motiv ar putea avea Adonai să te izoleze de oameni, de prieteni și de familie, oare n-a spus chiar El că nu e bine omul să fie singur? Însă cred că dacă Adonai izolează pe cineva, întotdeauna e cu un scop și pe un termen limitat. Pe Avraham l-a izolat de poporul lui și l-a dus într-o țară străină pentru că Adonai avea nevoie să-i vorbească singur. Pe Yaakov l-a izolat de familia lui și când a rămas singur, Adonai i-a schimbat numele și calea. Pe Yosef l-a izolat de frații lui, l-a dus într-o țară păgână și l-a crescut ca să fie o binecuvântare pentru frații lui. Pe Shamuel l-a ținut izolat de oameni în Casa lui Adonai ca să-l crească. Pe David l-a izolat și l-a ținut singur la oi ca să învețe să păstorească pe Israel. Pe Eliahu l-a dus în pustie ca să îi vorbească. Pe Yirmiyahu l-a izolat de oameni din cauza mâniei lui Adonai. Pe profeți i-a izolat cu un scop. Yeshua s-a izolat 40 de zile ca să-Și înceapă lucrarea, etc. Adonai te izolează uneori cu un scop precis și niciodată motivul nu e ca să-ți facă rău.
Cu teoria asta în minte L-am întrebat pe Adonai de ce mă izolează de oameni și de tot ce mi-e familiar, de ce m-a adus până în punctul în care literalmente sunt doar eu și El. Nu mi-a răspuns.
Simțeam doar că stă și se uită la mine și tace.
Am început să mă gândesc de ce ar fi necesar ca cineva să rămână singur atunci când Adonai vrea ca respectivul să priceapă ceva și am ajuns la concluzia că noi, oamenii în general, suntem cel mai ușor influențați de alți oameni, de percepția lor asupra vieții sau chiar a lui Adonai, de durerile lor, de nemulțumirile lor, până acolo că nici măcar nu știi de ce ai început să crezi sau să vezi lucrurile într-un anume fel. Atunci Adonai face tăcere, reduce la tăcere orice glas cu influență din viața ta și te îndepărtează de toți atât de mult încât și dacă ar striga nu-i mai auzi. În 2009 scriam un articol pe care l-am numit -Devin ceea ce văd- și Adonai mi-a amintit de el azidimineață. Chiar dacă îți pui toată inima să crezi promisiunile lui Adonai, dacă te lași înconjurat de oameni care se scaldă în necredință și negativism, îți va influența inevitabil credința. Nu neg că sunt oameni încercați care suferă și suferința lor chiar e reală, dar dacă din suferința lor oamenii pricep doar că lui Adonai îi place să chinuie oamenii, atunci suferă degeaba. Nu vreau să mai aud plânsete și gemete aiurea, nu vreau să mai aud ce greu e pe cale și cum de-abia ne tragem. Bunicul meu avea o vorbă ”și dacă te vaiți, îți trece?” Câteodată nu realizăm cât de mult stricăm cu văicărelile noastre și că îi facem pe ceilalți să-și piardă speranța, pentru că încep să se uite la noi în loc să se uite la Adonai.
Azidimineață am simțit că Adonai îmi ia fața în mâini și îmi spune ”ai să devii ceea ce vezi, te-am lăsat singură să nu mai ai la cine să te uiți decât la Mine și să te faci asemenea Mie”.
Normal că dacă mă uit la mine am toate motivele să disper și să cred că totul e pierdut, dar dacă mă uit la El nu mai am timp să disper pentru că tot ce vreau e să mai învăț o linie de pe Fața Lui. Dacă izolarea este prețul pe care trebuie să-l plătesc ca să nu mai aud prostii, Baruch HaShem! Dacă trebuie să rămân singură ca să poată Adonai să-mi schimbe mentalitatea mă bucur, chiar dacă nu e cel mai fain sentiment din lume. Dar nu mai vreau să aud și să știu nimic altceva decât că Adonai e Vrednic! M-am uitat destul la mine și la ce pot și la ce nu pot și lucrul acesta a dat naștere doar la și mai multă neputință și dezamăgire. Acum am să mă uit la Adonai până când am să devin ca El.

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

Lapte și miere

2010-08-30T13:00:00.004+03:00

”M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere ...” -Shemot/ Exod 38

M-am tot gândit de ce a promis Adonai o țară unde curge lapte și miere? De ce nu a promis o țară cu mult petrol, sau cu multă pâine, sau cu mult aur, sau cu un pământ fertil? Laptele și mierea erau așa de indispensabile încât să fie absolut necesare unui popor? Despre ce lapte și ce miere vorbește Adonai când le promite Eretz HaKodesh (pământul Sfânt)?
Una din semnificațiile cuvintelor zavat halav u'dvash (unde curge lapte și miere - miere care provine din fructe nu mierea alibinelor) este abundența și belșugul țării, până acolo încât turmele să dea lapte și pomii să-și dea rodul într-un fel miraculos.
O altă semnificație întâlnită și în Talmud este cu referire la înmulțirea poporului cu așa repeziciune încât femeile din Israel să alăpteze mereu iar poporul să fie plin de cunoștiința D'var Adonai (Cuvântului lui Adonai), Cuvânt care în repetate rânduri în Scripturi, este asemănat cu mierea. Deci Israel avea să fie o țară în care poporul să poată să crească la număr și în cunoașterea lui Adonai.
Eu cred că Adonai a promis o țară unde să curgă lapte pentru cei care sunt hrăniți cu lapte, adică hrăniți cu învățături începătorare și unde să curgă mierea din rodul pe care îl aduc cei care dau cei care sunt înrădăcinați în Adonai. El a promis o țară în care să se poată relaționa la fiecare la nivelul la care era. Dacă prunc era, pentru respectivul să dea lapte din belșug și dacă era preocupat să aducă rod, atunci nu doar să dea rod, dar să dea un rod plin de miere, de cunoștiința lui Adonai.
Din oricare perspectivă te-ai uita și oricare ar fi semnificația ”zavat halav u'dvash” cert este că abundența asta depindea de Adonai nu de țara în sine. Lui Israel i s-a dat un pământ cu proprietăți miraculoase, un pământ legat de inima lui Adonai, un pământ al cărui rod depindea de Adonai.
În Tehillim/ Psalmi 65:9-11 scrie ”Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de râuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” Adonai e Însăși Agricultorul lui Israel. El stă să îi ude brazdele, să îi sferme bulgării, să-l facă moale cu ploaia Lui și să-i binecuvinteze răsadul și ca și cum n-ar fi destul, veghează asupra lui...umblă palmă cu palmă tot Israelul care răspunde la pașii lui Adonai dând rod.
Fă-mi Adonai pământul ca Eretz HaKodesh! Eu vreau să-mi fie pământul umblat de Tine și pașii Tăi să reverse belșug în mine ... vreau să fiu un pământ binecuvântat care pentru că e Adonai în mine să dau lapte celor care doar lapte pot să înghită și miere celor care pot să înghită miere și să știe oricine că pământul meu dă rod pentru că Adonai îmi pășește pe pământul din care sunt făcută, binecuvântat să-I fie Numele în veci de veci!

Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה

...

2010-08-28T13:34:00.002+03:00

poezie de Adriana Cristea
video - Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה