CATRE CITITORI

Articolele prezentate în acest blog reprezintă convingerile şi părerile personale, cugetările mele, trăirile mele şi ceea ce Adonai mă învaţă. Crezul meu nu este asociat cu nici o denominaţiune, cult sau comunitate.
Articolele mele sunt rezultate din trăirea mea cu Adonai, deci nu încurajez publicarea, copierea sau reproducerea acestora, fără acordul meu.

Mulţumesc pentru înţelegere,
Bat Melech בת מלך

Thursday, November 26, 2009

Nu dori slujirea nimănui

Citeam despre Împăratul Ozia, în 2 Cronici 26, cum a devenit puternic şi cunoscut de naţiuni întregi. Apoi în versetul 16 scrie: "Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii." Îngâmfarea duce la pieire. Nu contează cât de sus te înalţă Adonai - Ai grijă să nu ţi se înalţe inima. Ozia s-a încrezut atât de mult încât a crezut că i se cuvine orice. El voia să facă un lucru spiritual, dar nu era locul lui să facă acest lucru.
Poate că Adonai te înalţă şi ajungi să ai o anumită poziţie şi nimeni nu contestă că ai fost înălţat, dar înălţarea ta are limite.
Ozia dorea să aducă tămâie înaintea lui Adonai, în locul preoţilor. Adonai a dat o lege veşnică potrivit căreia doar preoţii aveau voie să facă acest lucru. Adonai a crezut că porunca se suspendă în cazul lui, a crezut că dacă are favoare şi este înălţat, Adonai va trece cu vederea slujba pe care a dat-o altuia, doar Ozia voia să facă ceva spiritual!
Dacă Adonai ţi-a dat favoare, nu crede că El va schimba caracterul Său şi Cuvântul Său ca să-ţi facă ţie mofturile când treci peste slujirile altora, peste autoritatea lor şi mai şi crezi că faci un lucru spiritual.
Când Azaria şi cei 80 de preoţi i s-au împotrivit, Ozia s-a mâniat pe ei. Ei şi-au apărat slujirea cu Scriptura, iar Ozia a interpretat acest lucru ca religiozitate, legalism, i-a considerat încuiaţi.
"Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise." - vers 19-20
Ozia nu a ascultat de preoţi, el a luat cădelniţa în mână ca să aducă tămâie, crezând că acest lucru va fi apreciat de Adonai. Dar Adonai nu doar că nu a apreciat acest lucru, dar l-a lovit pe Ozia. Preoţii nu-şi mai puteau apăra slujirea înaintea împăratului, aşa că Împăratul Suprem, Adonai Melech Israel, le-a apărat slujirea.
Dacă ai impresia că slujirea ta este superioară doar pentru că ai ajuns cunoscut, dacă crezi că acest lucru îţi dă dreptul să calci peste slujirea altora, mai gândeşte-te! Poziţia ta nu schimbă cu nimic poziţia lor. Dacă ataci lucrarea pe care Adonai a încredinţat-o altuia şi mai şi ai impresia că Adonai este de partea ta în acest lucru, te înşeli. Dacă ei îşi apără slujirea înaintea ta şi tu nu iei seama, Cel care le-a încredinţat slujirea, le va apăra pricina şi nu se va da înapoi să te lovească, chiar de ai fi împărat peste o naţiune.
Este scris că preoţii "L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise". Dacă ataci slujirea altuia, Adonai te va lovi atât de tare încât te vei grăbi să ieşi din locul pe care l-ai râvnit.
Rezultatul acţiunilor lui Ozia? - A trăit toată viaţa izolat şi nimeni nu a putut să uite niciodată că din pricina mândriei lui lumea trebuie să se ferească de el. Şi în momentul morţii lui oamenii s-au relaţionat la el ca şi la un lepros.
Mai bine rămâi la lucrurile smerite, nu rîvni la poziţia nimănui, nici nu încerca să furi slujirea nimănui crezând că ţi se cuvine. Foloseşte-te de ceea ce ţi-a fost încredinţat cu smerenie şi cu gândul de a lărgi Împărăţia lui Adonai, nu cu gândul de a te înălţa pe tine.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, November 25, 2009

Sfinţeşte-te până la capăt


Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii de aur din Betel şi Dan. Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.” Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel. Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael i-a bătut la toate hotarele lui Israel. De la Iordan, spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe Gadiţi, Rubeniţi şi Manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad şi Basan.
- 2 Împăraţi 10: 28-33

Am auzit spunându-se în numele lui Chofetz Chaim (talmudist şi învăţător al Legii de mare valoare în Iudaism) că sfinţirea unui om este ca şi curăţirea vaselor dintr-o bucătărie. Dacă speli câte o oală pe lună spunând că acesta este un proces minuţios, care are nevoie de multă atenţie, vei considera că acestă muncă te solicită foarte mult, dar acest lucru nu schimbă faptul că alte oale se vor murdări în fiecare zi şi niciodată bucătăria ta nu va fi curată. Trebuie să te decizi într-o singură zi să curăţeşti totul şi să nu mai laşi oalele să se adune. La fel este şi când o rupi cu păcatele, cu atitudinile greşite, cu caracterul murdar: te decizi să le schimbi dintr-o dată.

Sunt de acord cu Chofetz Chaim. Cred că sfinţirea trebuie să fie deplină şi dintr-o dată. Când observi o atitudine greşită trebuie să te ocupi de ea pe moment, nu să o laşi să zacă în tine. Un vas murdar devine tot mai greu de curăţat cu cât trece mai mult timp. La fel şi cu lucrurile greşite pe care le tragem după noi, ele nu scad în timp nici nu trec, din contră, devin tot mai greu de îndepărtat.

Iehu a îndepărtat idolul care după părerea lui părea "major" dar a tolerat viţeii de aur din Betel şi Dan. Nu poţi să te joci cu Adonai. Când te apuci de distrus idoli, distrugeţi-i pe toţi!
Consecinţa faptului că Iehu a făcut lucrurile pe jumătate? Domnul a început să taie câte o bucată din ţara promisă şi duşmanul i-a bătut la toate hotarele.
Dacă nu te curăţeşti în totul nu înseamnă că Adonai îţi ia totul, înseamnă că Adonai îţi întoarce "favoarea" - nu te-ai curăţit în întregime, binecuvântarea ta nu mai este întreagă. Duşmanul te va bate la toate hotarele, adică la toate limitele tale vei fi atacat. Împins până la capătul răbdării, provocat în toate slăbiciunile, tot timpul la limită.
Dai dovadă de prostie curată dacă refuzi să scoţi afară din sufletul tău TOATE lucrurile care nu sunt după voia lui Adonai şi accepţi mereu jumătăţi de binecuvântări, conflicte pe toate planurile şi o doză imensă de nelinişte.
Dacă te-ai apucat, sfinţeşte-te până la capăt!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Monday, November 23, 2009

Nu merită să fii căldicel

„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea." - Apocalipsa 3:14-16

Cel care este Amin - Cel care este Adevărul, este capabil să vadă starea unui om aşa cum este ea în realitate. Oamenii pot să vadă ceea ce li se pare, sunt supuşi interpretărilor şi părerilor îndoielnice, dar cel care Este Adevărul, vede şi ştie toate lucrurile. Şi tocmai pentru că vede lucrurile corect poate să facă afirmaţia:"Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O dacă ai fi rece sau în clocot!"
Ce înseamnă a nu fi nici rece, nici în clocot? Apa care nu este nici rece, nici în clocot, are temperatura camerei/ încăperii în care se află. Se încălzeşte dacă temperatura camerei creşte şi se răceşte dacă temperatura camerei scade.
În contextul pasajului din Apocalipsa, putem să spunem acelaşi lucru despre un creştin care are "temperatura" circumstanţelor sau împrejurărilor în care se află: când este într-un cadru spiritual, este spiritual, când este într-un cadru lumesc, este lumesc.
Un astfel de om nu este bun la nimic, este imatur, nestatornic şi imprevizibil.
Apa în clocot o poţi folosi, la fel şi apa rece, dar apa călduţă nu o poţi folosi la nimic. Apa rece sau apa în clocot şi-au "decis temperatura" pe când apa călduţă este "nehotărâtă", ea se schimbă în funcţie de circumstanţe.
Yeshua îşi doreşte "O, dacă ai fi rece sau în clocot!" Decide-te ce eşti şi fii acel lucru cu toată inima! Dacă ai decis că eşti spiritual, fii cu toată inima, fără jumătăţi de măsură. Dacă ai decis că eşti lumesc, atunci fii lumesc cu toată inima. Dă dovadă de atâta caracter încât ori că eşti rău ori că eşti bun, fii cu toată inima. Nu te mai folosi de Adonai când ai nevoie dacă în rest alegi să trăieşti nestingherit în păcat.
"Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!" - Apocalipsa 22:11

Pe un om decis să facă rău, Adonai îl poate întoarce, pe un om decis să facă bine îl poate folosi, dar pe un om care face bine când este în folosul lui şi face rău când este în folosul lui, nu îl poate suferi. "Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea." - Apocalipsa 3:17

Un om din categoria "căldicel" este mereu confuz, mereu în cumpănă, mereu indecis. Un astfel de om a amestecat atât de mult valorile lui Adonai cu valorile lumii încât ajunge la un moment în care nu mai face diferenţa între cele două. Ajunge să numească binele rău şi răul bine. (Isaia 5:20)
Un om "căldicel" vede atât de distorsionat lucrurile, este atât de "pe lângă" încât măcar că este sărac, orb şi gol, el se vede bogat , măcar că îi mergea vestea că trăieşte, el este mort.
Fii cu Dumnezeu sau fii cu lumea, dar fii deplin cu unul sau cu celălat. Nu te mai amăgi singur atunci când faci rău şi-ţi spui "dar eu nu sunt un om rău". Nu, nu eşti un om rău, eşti doar un om viclean, care ştii ce este bine şi totuşi alegi să faci ce este rău. Nu contează câte versete eşti în stare să scoţi din context ca să îţi argumentezi păcatele, acest lucru nu schimbă cu nimic starea ta de căldicel.
Dumnezeu a dat totul pentru noi, a dat ce a avut El mai scump. El nu ne-a iubit cu jumătăţi de măsură. Nici nu cred că ştie cum să iubească paţial ... Dacă El ne-a iubit în felul acesta, oare se poate mulţumi cu ceea ce ai de prisos? Se poate mulţumi cu timpul care ţi-a mai rămas, sau cu banii care îţi rămân?
Văduva care a dat totul din nimicul ei a dat mai mult decât cel care a dat o sumă mare care nu însemna mare lucru pentru el. (Marcu 12:42-44) David a refuzat să aducă lui Adonai o jertfă care nu îl costa nimic. (2Samuel 24:24)
Adonai nu vrea lucruri care nu înseamnă nimic pentru tine. Nu vrea jumătăţi de măsură, nu vrea stări "călduţe", nu are ce să facă cu ele. Pentru că El a dat totul, vrea totul şi merită totul din partea ta şi din partea mea!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, November 19, 2009

Un Legământ vrednic să fie onorat

Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele, şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri. - Deuteronom 29:19-20

Dacă ai făcut un Legământ cu Adonai, este de dorit să-l onorezi până la moarte. Dumnezeu nu se lasă batjocorit (Galateni 6:7) chiar dacă nu pedepseşte pe loc. Încheierea Legământului nu-ţi garantează nimic. Păstrarea Legământului până la capăt, credincioşia, a rămâne în termenii Legământului, aceasta îţi garantează viaţa veşnică. Încheierea Legământului îţi dă doar dreptul să începi, dar mântuirea trebuie dusă până la capăt. (2 Corinteni 7:1)
Dacă cineva se sprijineşte pe Legământ şi pe faptul că Adonai ne dă har şi spune "Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele", se înşeală amarnic. Yeshua a venit să ne aducă pacea care vine din ascultarea de Adonai, nu pacea care vine din urmarea propriilor dorinţe. Dacă eu aleg să merg să păcătuiesc având în minte gândul că Dumnezeu este iubitor şi iertător şi până la urmă va înţelege că TREBUIE SĂ FAC LUCRUL DORIT, atunci batjocoresc caracterul Sfânt al lui Adonai. Dacă mi-e uşor să fac compromisuri, să păcătuiesc, să-mi urmez pornirile, crezând că Adonai va avea în vedere Legământul, mă înşel amarnic.
Orice contract între două părţi, este valabil câtă vreme ambele părţi respectă termenii contractului. Când una din părţi alege să încalce clauzele prevăzute în contract, măcar că cealaltă parte a rămas credincioasă contractului, contractul devine nul.
Dacă Adonai a pedepsit aspru călcarea Legământului făcut cu evreii, măcar că era un Legământ făcut din fire, cu cât mai mult nu va pedepsi nerespectarea Legământului făcut în vederea Sacrificiului lui Yeshua? Tocmai pentru că onorează ascultarea lui Yeshua, tocmai că onorează Sângele vărsat nu are cum să tolereze nerespectarea Legământului.
Fraţilor, faptul că am intrat în apa botezului nici nu m-a spălat de păcate nici nu mi-a asigurat un loc în rai. Faptul că odată mi-am plâns păcatele şi am ales să mă las în harul lui Adonai, iar acum mă port la fel ca şi cei din lume, încă mai rău pentru că ştiu mai bine de atât şi fac toate astea minţindu-mă că Adonai mă iartă, este viclenie curată.

Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.
- Romani 11:19-22

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, November 18, 2009

Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului

”.......omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul” Deuteronom 8:3b

Nu contestă nimeni că omul are nevoie de pâine ca să trăiască, dar omul nu trăiește numai cu pâine, ci pe lângă pâine mai are nevoie de orice lucru/ cuvânt (d'var în ebraică poate să însemne lucru sau cuvânt) care iese din gura Domnului. Adică, omul, la fel cum are nevoie să-și hrănească trupul, are nevoie să-și hrănească duhul. Duhul se poate hrăni doar cu lucruri duhovnicești/ spirituale. D'var Adonai este hrana de care am nevoie ca să trăiesc. Dacă nu locuiește în mine Cuvântul Lui, atunci sunt doar un corp care respiră.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Yohanan/Ioan 1:1

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.-
Yohanan/Ioan 1:14

Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”- Yohanan 6:51

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.
După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Yohanan 6:56-57

Cum îl mănânc pe El? Păi dacă El este Cuvântul, atunci trebuie să Îl pun înlăuntrul meu.
Ezechiel, înainte să vorbească poporului Israel a fost pus să mănânce Scriptura. De ce? Ca să devină parte din El, ca să transmită exact cuvintele lui Adonai, nu interpretarea lui, nu teoriile lui, nu înțelegerea lui, ci Cuvântul exact așa cum a fost dat.

El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” – L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea. El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! - Ezechiel 3:1-4

La fel și Ioan: M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”- Apocalipsa 10:9-11

Înainte de a mustra pe alții, sau învăța pe alții despre Dumnezeu, trebuie să cunoști Cuvântul Lui, să devină parte din tine, să-l digeri cum ai digera pâinea. Doar după ce au ”înghițit” Cuvântul, au fost trimiși să proorocească, să vorbească.
Văd mulți frați care au multă râvnă pentru a vesti Cuvântul, dar puțină pricepere. Râvna și priceperea merg împreună și trebuiesc îmbinate cu o doză de smerenie. Dacă cineva se laudă că este învățat în ce privește Cuvântul, atunci să fie ca și Cel care se numește Cuvântul și să se smerească.

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor! - Ieremia 15:16

Bat Melech בת מלך
Cristina

Tuesday, November 17, 2009

Mulţumesc

De şapte ori să cad - Tu mă ridici
Marea ce-mi stă 'nainte - o despici
Zadarnic se tot luptă să mă-nfrângă,
Degeaba tot stau alţii să mă plângă!

Calci pe cioburile mele parcă nu Te-ar durea,
Te uiţi la mine de parcă nu-mi vezi prăbuşirea...
Păşeşti desculţ cu paşi mărunţi,
Te răneşti des, dar nu renunţi

Croieşti cărări drepte în mine
Funii de dragoste mă leagă de Tine,
Scrii Legile Tale în inima mea frântă
Şi-i dregi spărturile cu lucruri ce mă-ncântă
Mulţumesc...

Bat Melech בת מלך
Cristina

Saturday, November 14, 2009

Balaam: Blestem transformat în binecuvântare

Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor......El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt; acoperă faţa pământului, şi s-a aşezat în faţa mea. Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat.” Numeri 22:2, 5-6

Balam, după scrierile rabinice, era singurul dintre neamuri care la vremea aceea vorbea cu Dumnezeul evreilor. El nu era un navi (prooroc) era un hakim (înţelept / oracol/ ghicitor). Nu era ciudat ca Adonai să se folosească de un ghicitor şi nu este singurul exemplu din Biblie. Şi femeia care striga după Pavel, avea un duh de ghicire şi ce vorbea ea nu era rău, dar asta nu înseamnă că vorbea de la Adonai. (Fapte 16:17-18)

Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” Numeri 22:12

Adonai deja a hotărât că ei sunt binecuvântaţi. Nu avea nevoie să îl folosească pe Balaam ca să îi binecuvinteze. La fel ca mulţi creştini azi, Balaam avea o relaţie cu Dumnezeul evreilor. Pe evrei nici nu-i iubea nici nu-i ura. El avea un "dar" de care ştia şi Balac: pe cine binecuvânta el, era binecuvântat şi pe cine blestema el, era blestemat. Doar că de data aceasta ţinta vorbelor lui avea să fie un popor care aducea binecuvântare oricui îl binecuvânta şi aducea blestem oricui îl blestema. (Gen. 12:3).

Balaam s-a sculat dimineaţa, şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” Numeri 22:13

El nu le zice ‘nu vin cu voi, pentru ce să blestem un popor pe care Domnul l-a binecuvântat?’ El zice ‘Domnul nu mă lasă să vin cu voi’. Puţin îi păsa lui Balaam de Israel, el nu voia să îl supere pe Adonai. Ce-i rău în asta? Păi, nu poţi să îl iubeşti pe Dumnezeul evreilor şi să nu îţi pese de ei, oricât ar vrea oricine să facă o diferenţă între Israel şi Dumnezeul lui Israel.
Dumnezeu şi Israel sunt una, după cum este scris ( Isaia 54:5) ‘Făcătorul tău este bărbatul tău, şi Domnul este Numele Lui”. O persoană care zice că te iubeşte pe tine şi vrea să facă voia ta, dar nu-l acceptă pe soţul sau soţia ta, sau îl vede ca şi cum nici nu ajută nici nu strică, inima ta ar fi întristată. La fel şi Adonai.

Moise era profet în Israel şi dacă voia să îi binecuvinteze Adonai putea să o facă, dar cum scrie în Midrash ‘Ar fi fost mai corect ca blestemul/ mustrarea să fie rostite de Balaam şi binecuvântarea să fie rostită de Moshe. Totuşi dacă Balaam i-ar fi mustrat sau blestemat pe evrei, ei ar fi luat cuvintele lui în batjocură, deoarece veneau din partea unuia care îi ura. Dacă Moshe i-ar fi binecuvântat ei ar fi zis "ne binecuvintează pentru că ne iubeşte nu pentru că suntem binecuvântaţi" aşa că Hashem a ales ca Moshe, care îi iubea să îi mustre şi Balaam, care îi ura, să îi binecuvinteze."
Adonai a vrut ca neamurile să audă din gura unuia dintre ei că Israel e binecuvântat.

Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n-aş putea să fac nici un lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu. Totuşi vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.” Numeri 22:18-19

Sigur nu era prima dată când Balaam a blestemat pe cineva şi cu siguranţă că blestemul lui avea efect din moment ce Balac ştia de acest lucru şi încă se mai bizuia pe blestemul lui ca şi armă în războiul împotriva lui Israel. În momentul în care le zice oamenilor lui Balac să mai stea să mai întrebe, el de fapt voia să meargă să îi blesteme pentru că îi plăcea acest lucru. Când vede Adonai că Balaam stăruie să meargă îi zice ‘bine du-te’ . Balaam s-a sculat ‘dis de dimineaţă’ să meargă repede să blesteme şi pentru că Adonai îi cunoştea inima l-a trimis pe înger ca să se asigure că de data asta Balaam înţelege mesajul. Când mărgăriţa nu se supune o bate de 3 ori şi îşi face aşa nervi că nici nu îl miră faptul că mărgăriţa vorbeşte şi îi zice ‘de aş avea o sabie în mână te-aş ucide’. Evident era supărat că măgăriţa îl făcea să întârzie la blestemul care avea de gând să-l rostească.
Dacă Balaam ar fi avut de gând să spună ce voia Adonai, îngerul nu s-ar fi sinchisit să meargă până la el doar să îi mai spună odată ‘ai grijă că drumul pe care mergi duce la pierzare, ai grijă să spui doar ce îţi va spune Dumnezeu’. Balaam nu putea să îi mai bleteme, iar când îi binecuvintează, el o face cu invidie (Numeri 23:10b).

Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Numeri 23:23
El a încercat descântec şi vrăjitorie iar aici ajunge la concluzia că nu funcţionează împotriva lor. El ca ghicitor nu are nici o putere împotriva lor.

Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel, şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece – vrăjitorie. (24:1)
Apoi Adonai, prin gura lui Balaam, rosteşte cea mai frumoasă binecuvântare pentru poporul evreu. Şi azi evreii recită această binecuvântare de fiecare Shabbat. Binecuvântarea se numeşte Ma Tovu (Ce fromos, dar cu referire la corturile lui Iaacov în română devine, " ce frumoase"). (Numeri 24:5-9)
Oricum a încercat el să îi blesteme, Adonai îi stătea împotrivă. Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!” (Numeri 23:25)
ACEASTA ESTE CEA MAI DIABOLICĂ ŞI INGENIOASĂ ARMĂ A LUI SATAN. "NU LE FACE RĂU DAR MĂCAR NU ÎI BINECUVÂNTA! PENTRU CĂ CINE ÎI VA BINECUVÂNTA VA FI BINECUVÂNTAT ŞI SATAN NU VREA CA TU SĂ AI PARTE DE BINECUVÂNTARE!

Balaam a fost desăvârşit de rău pentru viclenia lui de a-L manipula până şi pe Dumnezeu. Pe de o parte el spune că va face orice îi va zice Dumnezeu, dar el ura pe Israel, pentru că îl sfătuieşte pe Balac să îi facă pe evrei să păcătuiască pentru ca binecuvântarea să nu mai poată avea efect. (2 Petru 2:15, Apocalipsa 2:14).
În capitolul 31 din Numeri, Adonai i-a vorbit lui Moshe şi i-a zis "Răzbună pe copiii lui Israel" din cauză că Balac si Balaam au complotat să îi distrugă. În versetul 8 din acelaşi capitol Balaam este ucis cu sabia, nu cum şi-a dorit el în 23:10 să moară ca cei neprihăniţi!
Binecuvântat să fie Israel în veci şi ca Balaam să ajungă toţi cei care îi urăsc!

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, November 12, 2009

Cum Te văd...

Mintea nu-mi mai era destul, mi-am pus inima să-nțeleg
Cu limite impuse minunile le leg
Chiar de-i adâncă groapa în care sunt
Chiar de-s făcută din pământ și văd numai pământ,
De groapa mi-e adâncă, Ești mai adânc de-atât
Și Ești mai mare decât tot ce mi-e urât.
Sunt un fir de praf legat de-ncălțămintea Ta
Și chiar de-s multe căi, rămân pe calea Ta!

Încă respir chiar de m-am înnecat
Măcar că sunt la strâmtorare, mă simt la loc lat
Astupată-n noroi ... ciudat... mă simt curată
Căci mâna ce mă ține, e mâna Ta de Tată,
Și chiar de nu Te văd, nu mai sunt singură,
Dragostea din inima Ta în inimă-mi picură.

Te-am auzit strigându-mă ... m-am oprit
Și ochii mei închiși la Tine au privit
Te-am văzut atât de mare ... îndrăgostit de un nimic,
Ca un secerător bogat, îndrăgostit pe viață de un spic...

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, November 11, 2009

Văz versus Auz


Omul firesc trăiește prin vedere. Deci partea din mine care este fire pământească se va ghida după ceea ce vede. Eva ”a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea” Geneza 3:6


Omul firesc este ghidat de simțul vizual și ia decizii bazate pe ceea ce pare bine în ochii lui/ei. Dar simțul vizual al omului este întinat din pricina păcatului. Măcar că oamenii firești au ochi, ei nu văd (Isaia 43:8), deoarece partea lor spirituală este orbită. În Apocalipsa 3:18 scrie ”te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.


Un om orb nu se mai poate baza pe simțul vizual, dar ca să deslușească obiectele și lucrurile din jurul lui, sau chiar să citească, se folosește de simțul tactil. Un orb trebuie să simtă cu mâinile, să atingă ca să poată înțelege lucrurile care îl înconjoară. Un orb din punct de vedere spiritual este la fel. Are nevoie să atingă/ să simtă lucrurile ca să aibă sens în mintea lui. Dar nu poți să explici lucrurile spirituale unui om firesc mai mult decât poți să explici culorile curcubeului unui orb din naștere. Pentru un orb dacă un lucru nu se poate atinge – nu există.


Dacă ochii mei sunt înșelați din pricina păcatului și înțeleg că ceea ce văd nu este realitatea lui Dumnezeu, dacă înțeleg și că nu pot să mă ghidez doar după ce simt deoarece sunt lucruri pe care nu le simt și totuși există (aerul) atunci după ce pot să mă ghidez în viață? După auz.


Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. Isaia 30:21


Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Romani 10:17


Nu tot ce ascult îmi dezvoltă auzirea, doar Cuvântul este cel care dezvoltă auzul meu.


pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. 2 Corinteni 5:7

Dacă credința vine în urma auzirii, adică în urma auzirii Cuvântului, ca să îmi cresc credința am nevoie să aud mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce aud va stârni în mine credința care va lupta cu simțul vederii distorsionate.

Adonai nu se exprimă prin lucruri care se văd, El se exprimă prin vorbire, iar singurul simț care percepe vorbirea este simțul auzului. Ceea ce rostește Adonai cu gura eu trebuie să primesc cu urechile.


O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: „Puterea este a lui Dumnezeu.” Psalmul 62:11


”Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.” Isaia 50:5


Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. Matei 10:27


Bat Melech בת מלך

Cristina

Monday, November 9, 2009

Întrebare

Emanuela Robinson: Chris

În Isaia 50:4 e o chestie despre care vreau să ştiu mai multe. Zice: "El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici." Ştiu că talmidim îşi urmează rabinul în toate, dar cam atât ştiu. Poţi să-mi zici mai multe?

Răspuns Bat Melech: Întrebarea ta e foarte bună şi tot aveam de gând să scriu un articol în direcţia asta, aşa că acum am motivul potrivit.
În primul rând cred că dacă cineva se consideră a fi un talmid (ucenic) al lui Yeshua, trebuie să ştie ce implică acest lucru. În Iudaism există foarte multe secte/ ramuri, care au diferite perspective asupra interpretării Scripturilor. Eu am să iau o singură categorie care după părerea mea urmează şi astăzi modelul Rabbi - Talmid care era şi pe vremea lui Yeshua (cu câteva excepţii). Această categorie sunt Chassidim care la rândul lor au literalmente zeci (dacă nu chiar sute) de secte. Câţi rabini, atâtea feluri de Chassidim. Nu urmez Derech Chassidus (Calea Chassidicilor) dar sunt multe lucruri bune pe care le apreciez la ei mai mult decât la alte denominaţiuni ale Iudaismului.
Poţi să recunoşti foarte simplu că un Chassid este dintr-o anume sectă deoarece are trăsături identice cu ale rabinului său, se îmbracă toţi la fel, îşi poartă peyot (perciunii) de o anumită lungime (sau deloc în cazul sectei Chabad), barba le este aranjată identic (sau nearanjată tot în cazul sectei Chabad), toţi poartă acelaşi fel de pălărie şi acelaşi fel de shtreimel (pălărie din blană purtată doar de cei căsătoriţi doar de Shabat sau la sărbători) şi toţi ar muri pentru rabinul lor. Diferenţa între perioada lui Yeshua şi zilele noastre este că atunci un rabi mergea şi îşi alegea talmidim iar astăzi talmidim se nasc într-o anume sectă şi nu au de ales ce rabin urmează.
În zilele lui Yeshua era ceva normal ca un rabin să îşi aleagă talmidim care să-l urmeze. Ucenicii nu au stat să se întrebe "ce vrea omul ăsta de ne cheamă să mergem după el?" Au înţeles perfect ce însemna să fie chemaţi să-L urmeze. Când erai chemat de un Rabbin înţelegeai că nu te cheamă să asculţi un anume gen de învăţătură şi faptul că urmai aproximativ ceea ce auzeai nu însemna că eşti ucenicul celui a cărui învăţătură o urmai. Dacă erai chemat, erai chemat să laşi totul în urmă, să uiţi familia ta, să uiţi orice bogăţii, orice te lega de viaţa ta veche şi să urmezi un om care te-a chemat doar cu scopul de a te schimba în a deveni ca şi el. Te îmbrăcai la fel ca şi rabinul tău, vorbeai ca şi rabinul tău, te purtai ca şi rabinul tău, până acolo că oamenii nu mai făceau diferenţa între talmid şi rabi. Când cei din Antiohia (Fapte 11:26) au început să-i numească pe urmaşii lui Yeshua Creştini, era pentru că aceştia deveniseră atât de mult ca şi CHristos încât nu mai făceau diferenţa între Rabi şi talmidim.

Sectele Chassidice îşi trag denumirea după originea rabinului lor. De exemplu o sectă a cărei rabi se trage din Satu Mare se numesc Satmer/ Satmar, dacă rabinul este din Cluj/ Klausenburg, secta se numeşte Klausenberger/ Klausenber, dacă rabinul este din Ierusalim/ Yerushalayim, secta se numeşte Yerushalami, dacă rabi este din Skvira (Ucraina) secta se numeşte Skver, dacă din Beltz (Ucraina), secta este Beltz, dacă din Vyshnitsia (Ucraina), secta este Vishnitz, etc. Yeshua a crescut în Nazaret/ Natzeret, iar urmaşii lui erau Notzrim.
În cazul Chassidicilor, dacă nu eşti în totul ca şi rabinul tău, degeaba crezi învăţătura lui, degeaba vorbeşti învăţătura lui, nu înseamnă că eşti ucenicul lui. De exemplu dacă un Satmer începe şi poartă o pălărie ca şi cei din secta Chabad şi poartă un Shtreimel ca şi cei din secta Vishnitz, măcar că el urmează învăţătura Satmer, nimeni nu-l mai consideră Satmer, Chabad nu-l consideră Chabad şi Vishnitz nu îl consideră Vishnitz. Dacă un talmid nu este în totul ca şi rabinul său, nu este considerat ucenicul lui.
Yeshua ne-a chemat să fim ucenicii Lui. Nu doar ascultători uituci (Iacov 1:22-25) ci împlinitori a învăţăturii Lui. Un ucenic dormea lângă rabinul lui, mânca lângă rabinul lui şi tot ceea ce făcea, făcea nedespărţit de rabinul lui pentru ca să înveţe să-l "imite" în tot. Noi am fost chemaţi să ascultăm învăţătura Rabinului nostru ca şi un adevărat talmid, nu ca şi mulţimea care venea să îl asculte vorbind, profita de hrană, de minuni, de "spectacol" şi plecau acasă. Ori eşti ucenic şi eşti ca şi Rabinul tău, ori te minţi singur că urmezi o învăţătură bună.

Sper să aibă sens ceea ce am încercat să spun şi sper să te ajute. Fii binecuvântată Bat Tzion.

Bat Melech בת מלך
Cristina

Friday, November 6, 2009

Despre vinovăție

Rabinul de Voloshin avea un talmid (ucenic) care încerca din răsputeri să nu păcătuiască și atunci când greșea în cele mai mici lucruri se pedepsea aspru crezând că astfel va învăța Derech HaShem (calea lui Dumnezeu). Postea 6 zile pe săptămână și mânca doar de Shabbat, se biciua adesea după cum scrie în Torah că trebuie pedepsit cel care păcătuiește (Devarim/ Deuteronom 25:2-3), a ajuns până și să-și bată cuie în tălpile bocancilor ca durerea să-i amintească de versetul care spune ”o de ar ținti căile mele la păzirea orânduirilor Tale” (Tehillim/ Psalmi 119:5).
Când a auzit Rabinul de Voloshin de tratamentul aspru la care se supunea acest talmid, a mers să discute cu el. Rabbi l-a dus la grajduri și i-a arătat un cal. I-a spus ucenicului ”vezi calul acesta? Este un cal puternic și răzvrătit. Ca să-l pedepsesc îl țin nemâncat 6 zile pe săptămână, îl biciuiesc de câte ori mă supără și are cuie bătute în picioare exact ca și tine, dar nu uit niciodată că va rămâne un cal cât va trăi.”
Morala este că poți să-ți pedepsești firea pământească cât vrei, dar câtă vreme ești în trup firea ta va rămâne fire. Dacă schimbarea din tine nu vine din Duhul lui Adonai, poți să te biciui cât vrei, poți să te tragi pe coate și pe genunchi la toate mănăstirile ca să-i demonstrezi lui Adonai că îți pare rău, dar părerea de rău nu te ajută cu nimic. Vinovăția nu te ajută la nimic. Pocăința nu înseamnă să-ți induci un sentiment de vinovăție, teshuvah (pocăința) înseamnă să înțelegi că ești în fire și din cauza firii ești înclinat să păcătuiești, dar cu toate astea uiți tot ce este în urmă și te arunci înainte, te prinzi de Yeshua (Filipeni 3:12-13), nu mai păcătuiești și umbli smerit cu Dumnezeul tău! (Mica 6:8). Pentru un om care trăiește în pocăință păcatul este un accident, nu un stil de viață.
Vinovăția aduce după sine disperare și disperarea înseamnă lipsa speranței, iar noi știm că Hristos în noi este nădejdea slavei (Coloseni 1:27). Și dacă Hristos este în mine, nădejdea slavei este în mine, deci disperarea nu are ce să caute în mine.

Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului. Romani 7:21-25

Bat Melech בת מלך
Cristina

Thursday, November 5, 2009

Din frică sau din dragoste?

Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său. Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!” Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu. Galateni 4:1-7

Câtă vreme copilul este în casa tatălui său, împlinește cerințele tatălui de frica pedepsei. Câtă vreme nu are înțelegerea necesară, copilul va asculta de părinți din cauză că se teme de consecințe, deci va împlini poruncile / cerințele tatălui de frică și nu din dragoste. Când fiul ajunge la maturitate nu mai împlinește porunca din frică, ci din dragoste.
Dacă un părinte îi cere fiului său de 12 ani să vopsească un gard, fiul nu va face acest lucru din cauză că înțelege cererea tatălui, ci mai degrabă din cauză că va fi pedepsit dacă nu face ceea ce i s-a cerut. Același fiu, dacă ajunge la vârsta de 30 de ani și tatăl îi cere același lucru, nu va împlini cerința din cauza fricii, ci din cauză că își iubește tatăl. Dacă un fiu la 30 de ani împlinește cerințele tatălui din cauză că se teme de nuia, atunci fiul are probleme serioase. Dar dacă el împlinește lucrurile pe care tatăl său i le cere, din dragoste, e ridicol ca cineva să meargă și să-i spună ”măi, dar tu ești legat rău! Nu mai trebuie să faci nimic pentru tatăl tău! ești liber!” Dacă împlinește lucruri de dragul tatălui, cu ce îl face acest lucru mai puțin liber?
Câtă vreme eram sub Lege împlineam cerințele Tatălui din frică, fără dragoste. Câtă vreme eram sub cerința Tatălui, fără Yeshua, Legea era o povară, deoarece o înțelegeam ca și un ”moștenitor nevârstinic”, ca un copil care se simte obligat, dar când a venit Yeshua, odată cu viața nouă, am primit și o înțelegere matură în ce privește motivația mea pentru împlinirea poruncii. După ce Yeshua a scris Legea lui Adonai în inima mea, nu mai împlinesc porunca din pricina pedepsei, ci din dragoste pentru Tatăl.

”pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Romani 8:4

Bat Melech בת מלך
Cristina

Wednesday, November 4, 2009

Lupi în haine de oi

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. –Matei 7:15-20


Un lup care poartă haine de oaie rămâne tot lup. Nu poți să-l recunoști după ceea ce poartă, ci doar după rod. Tot așa un om care se preface foarte spiritual, care spune toate lucrurile potrivite, se roagă folosind cele mai alese cuvinte, cântă extraordinar, adică totul pare în aparență să califice persoana respectivă ca fiind oaie, nu schimbă cu nimic faptul că rămâne lup. Satan vine ca un înger de lumină, pentru că știe că omul se uită la ceea ce izbește ochii. Dacă în viața unui om nu se vede roada Duhului, atunci nu contează nici talentul lui/ei de a vorbi, a cânta sau a se preface. Și roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Galateni 5:22-23. Dacă cineva are aceste lucruri se califică să fie oaie.

Cineva care se laudă că are Duhul lui Adonai, că este înzestrat cu daruri care mai de care, nu impresionează deloc atâta timp cât nu are rodul/ dovada Duhului în el.

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Corintei 4:20


Bat Melech בת מלך

Cristina


Monday, November 2, 2009

Dumnezeu este

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. - Evrei 11:6

Cine se apropie de Adonai, mai întâi trebuie să creadă că El este. Dacă întrebi pe cineva dacă crede în Dumnezeu (în afară de cea mai ridicolă categorie de oameni autoproclamaţi atei) îţi vor răspunde că desigur, ei cred că există un Dumnezeu. Dacă îi întrebi cum este acest dumnezeu în care cred îţi dau o descriere care nu are a face nimic cu Dumnezeul Scripturii.

Aseamăn oamenii aceştia cu cineva care pretinde că ar crede în existenţa elefantului, dar când îl pui să descrie cum este elefantul, îţi spune că are corp de şopârlă, are aripi ca vulturul, coarne ca boul şi sare ca şi cangurul. Nici un om întreg la minte nu ar spune despre această descriere că este "o înţelegere primitivă" a unui elefant, nu. Pe bună dreptate poţi deduce că omul care a descris elefantul în felul relatat mai sus nu are nici o înţelegere, nici măcar una primitivă a ceea ce înseamnă un elefant.

Deci când cineva pretinde că are o înţelegere a lui Dumnezeu, eu mă aştept să vorbim de Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul care a dat Scripturile să fie un mesaj neschimbat din generaţie în generaţie. Dacă cineva crede parţial în ce spune Scriptura şi parţial înţelegerea lui/ închipuirea lui, nu înseamnă că omul are o înţelegere începătoare a lui Dumnezeu, înseamnă că nu are nici o înţelegere. Toate ereziile sunt parţial adevărate, dar noi urmăm un Dumnezeu care se numeşte pe Sine Adevărul, nu adevărul parţial.

Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui. El ne-a făcut să-i semănăm Lui, nu să Îl facem noi pe El să ne semene nouă. Atunci nu mă interesează ce dumnezeu ţi-ai creat tu în mintea ta să fie după chipul tău, credinţa ta nu este validă. Singura credinţă validă este să crezi că Dumnezeu este exact aşa cum Scriptura Îl descrie, nu cum ţi-l asemeni tu, iar acest Dumnezeu real răsplăteşte pe cei care Îl caută.


Bat Melech בת מלך
Cristina

Sunday, November 1, 2009

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. - Galateni 5:25

Toţi care au crezut în Jertfa lui Yeshua, au fost născuţi la o viaţă nouă, toţi au primit viaţă prin Ruach HaKoddesh (Duhul Sfânt). Unii spun că asta este tot ceea ce contează, să ai viaţă prin Duhul, să ai mântuire.
După modelul "nu mă interesează dacă eu sunt ultimul din Împărăţie, chiar dacă îmi prinde haina la uşă, măcar sunt acolo". Fraţilor şi un om în comă este în viaţă şi cineva poate să spună că e destul, dar este?
Dacă am primit viaţă prin Duhul, este destul? La fel cât e destul pentru un om inconştient care respiră. Dacă trăim prin Duhul să şi umblăm prin Duhul. Cum? Aducând rod. (Galateni 5:22-23)
Dacă în viaţa ta nu se vede rodul Duhului, la ce îţi slujeşte că eşti viu în Duhul? Te poţi lăuda cum se poate lăuda un bolnav cu o comă. Respiri. Felicitări!
Credinţa în Yeshua ne-a dat dreptul să respirăm ... dar nu trăiesc doar să respir, să încălzesc un scaun într-o congregaţie oarecare, trăiesc să aduc rod pentru Împărăţia lui Adonai.

Bat Melech בת מלך
Cristina